2012 - Ce va fi

După un an care a spulberat speranțele deșarte ale multor oameni, 2012 pare a avea parte de un setup destul de prost. Câteva scenarii de coșmar au fost scoase la lumină de observatori destul de experimentați, motiv pentru care există pentru mulți suspiciunea unui sfârșit al lumii pe care o cunoaștem. Intrăm în dezastru sau tocmai am ieșit din el? Sunt întrebări care ne vin în minte atât de des în ultima vreme încât au ajuns să ne obsedeze. 

Din punct de vedere economic lucrurile sunt la fel de neclare ca și anul trecut. Chiar și așa, există o certitudine: criza nu va lua sfârșit nici în 2012. Complicarea tabloului economic, perspectivele destul de vagi ale marilor puteri și tensiunile existente la nivel mondial nu oferă o perspectiva clară de ieșire din criză. Mai mult, este posibil să avem parte de tentative de rupere a înțelegerilor fragile de până acum, de mișcări izolaționiste, de creștere a egoismului în relațiile dintre state. Toate acestea nu vor putea oferi un mediu propice de rezolvare a problemelor, dar ne vor aduce cu picioarele ceva mai aproape de pământ.

SUA se va afla în an electoral, dar acesta va fi la fel de atipic precum 2008. Numeroasele fragilități ale economiei nu vor lăsa prea mult spațiu de manevră electorală. Din nefericire SUA a devenit dependentă de perfuzia financiară, un efect direct al gradului crescut de îndatorare. Privind retrospectiv putem observa cum intervențiile de până acum nu au reprezentat altceva decât cheltuirea inutilă a unor bani. S-a obținut însă o dependență perversă a economiei de inundațiile monetare ale FED(Flood Express Delivery?). Lucrurile acestea nu pot merge la infinit, chiar dacă te numești marele stăpânitor al tiparniței. Chiar și așa nu estimez un scenariu dezastruos ci, mai degrabă, o evoluție similară celei de anul acesta. Probabil vom avea parte de o creștere economică rahitică situată în jurul valorii de 1%, cu perspectivă negativă spre sfârșitul anului. Nu în ultimul rând voi aminti că mă aștept ca Goldman Sachs să aibă probleme serioase anul acesta. Anul trecut a făcut numeroase pariuri prostești: cuprul, China s.a.m.d. De asemenea, dețin poziții importante pe aur. Prin octombrie făceau prognoze super-optimiste pentru evoluția aurului în 2012 încercând cu disperare să umfle balonul. Toate acestea sugerează că mecanismul a început să nu mai funcționeze din cauza complicării extreme a piețelor. Cu atâtea pariuri ratate, Goldman are toate șansele să se transforme într-un șoricel gata să fie devorat de înfometatul motan al piețelor. Tot anul acesta am asistat la eșuarea schemei Warren Buffett de salvare rentabilă a băncilor. Ceea ce a funcționat pentru Goldman a eșuat cu Bank of America, aruncând în derizoriu imaginea oracolului ca ultim salvator al sistemului.

Orientul mijlociu are toate șansele să continue evoluția haotică de anul acesta. Situația va fi neclară deoarece drumul spre democrație trece obligatoriu prin extrema opusă celei de până acum. Haosul din Egipt, neclaritățile din Tunisia, tensiunile sângeroase din Siria, revoltele din Yemen, toate acestea sunt elemente ale unui puzzle deosebit de complex, cum numai acolo se poate încropi. Oricum, targetul pe termen lung este acela al unei zone economice comune. Iar urmarea firească a acestei ținte o reprezintă întărirea cooperării cu Europa și, de ce nu, repunerea pe tapet a în variantă postmodernă a ”mare nostrum”. Dar aici e vorba de proiecte cu bătaie lungă. Până atunci, Orientul apropiat trebuie să treacă prin malaxorul revoluțiilor, al devorării propriilor lideri și al haosului absolut. 

Asia se află în plină lupte cu provocările date de încetinirea economiilor globale. China va continua lupta de calmare a pieței imobiliare, menținere a industriei și control al inflației. Trendul pe care s-a înscris spre sfârșitul acestui an a arătat că încă este capabilă să-și controleze bine economia. Tendința însă este una de încetinire, iar ceea ce și-ar dori oficialii ar fi controlul acestei aterizări. În cazul în care vor reuși(scenariu pe care pariez) vom vedea o creștere economică situată în jurul valorii de 7%. Japonia are perspective destul de incerte deoarece trebuie să găsească soluții sustenabile de management a datoriei publice. Dacă 2011 a fost anul negru al datoriilor suverane ale Europei, 2012 va fi anul în care problemele se vor extinde, iar Japonia e unul dintre candidați. Să nu uităm că nivelul datoriei publice a Japoniei este de 200% din PIB, al doilea din lume după ... Zimbabwe. Coreea de Sud are provocări importante: atât cele politice de la nord cât și cele ale dezechilibrului intern. Vechi probleme care cresc de la o zi la alta. Oricum, ca și destinații de investiții recomand India, Thailanda și, preferata mea de anul viitor, Indonezia. De ce Indonezia? Probabil vom vorbi pe larg într-un articol viitor.

America de Sud va avea o perioadă de consolidare, fără evenimente spectaculoase. Ajuns în acest punct trebuie să remarcăm faptul că deja balanța puterii înclină către lumea emergentă. Ceva mai puțin dependentă de mafia financiară internațională, lumea emergentă se înalță pe propriile picioare. Chiar dacă vi se pare ciudat că stabilitatea vine dinspre regimuri totalitare sau cu democrație controlată, lucrul acesta e unul normal deoarece lumea liberă este sufocată de interesele unei caracatițe cu o structură descentralizată, dar care acționează unitar. Apariția unor jucători care s-au înălțat pe propriile picioare, profitând de slăbiciunile marilor economii, joacă un rol eliberator pentru toată lumea. Cei care-și imaginau că forme fără fond precum Anglia pot rezista la infinit se înșeală, iar contraatacul lumii emergente va demonstra cu prisosință acest lucru. Vechii aristocrați trebuie să se reinventeze dacă vor să trăiască, trebuie să revină cu picioarele pe pământ și să-și reclădească baza economică. Altfel, finalul e unul singur și neiertător.

Europa intră într-un nou an de banalitate, singura sa speranță fiind în schimbarea democratică a actualei structuri de putere. Idioțeniile PPE trebuie reparate cât mai rapid, iar aceasta nu se poate face decât cu o schimbare radicală a întregii structuri politice a continentului. Din nefericire, alternativa este reprezentată de socialiști deoarece întinderea ca o plăcintă a penibililor din PPE a sufocat adevărata dreaptă. Oricum, toate evenimentele neplăcute ar trebui să le dea de gândit serios alegătorilor și să se gândească ceva mai mult înainte de a da mandatul la întâmplare. Singura certitudine pe care o întrevăd va fi aceea de transformare a BCE într-o adevărată bancă centrală a băncilor din zona Euro. Chiar dacă deocamdată scenariul pare imposibil, transformarea BCE va surveni ca urmare a faptului că statele membre și băncile centrale găsesc din ce în ce mai greu resurse să-și susțină instituțiile de credit. Această mișcare însă va amâna doar falimentul jucătorilor neperformanți. Și, din câte s-a observat anul acesta, continentul e plin de asemenea campioni.

Pentru România urmează un nou an nesigur în care toate resursele vor fi folosite pentru salvarea aparențelor în fața electoratului. Un joc periculos care va adânci și mai mult dezechilibrele care, cel mai probabil, vor exploda în prima parte a lui 2013. Cineva cred că va trebui să răspundă pentru nebunia care va urma! Oricum, ca o idee generală, finanțarea statului va constitui una dintre cele mai mari probleme. De asemenea, plecarea investitorilor străini se va accentua și, dacă ar fi să dau crezare unor zvonuri, este posibil să vedem abandonarea unor facilități de producție ale Dacia în favoarea fabricii din Maroc. Motivele sunt numeroase și acoperă întreg spectrul: de la fiscalitate până la corupția care efectiv s-a generalizat. Încă din august remarcam prăbușirea investițiilor străine, iar de-atunci nivelul acestora s-a menținut anemic. Aceasta face ca orice plecare de investiții să se simtă puternic. Mai mult, evoluția factorilor meteorologici ne sugerează că anul viitor va fi unul dezastruos pentru agricultură, ceea ce ne va împinge din nou în recesiune. Toate acestea vor face ca statul să se îndrepte din ce în ce mai radical către proprii cetățeni pentru plata facturilor. Amenzi mai mari, impozite crescute, taxe inventate din senin. Toate acestea până la limita de suportabilitate a populației și a mediului de afaceri. În paralel vom vedea privatizări pe șest(doar suntem pe ultima sută de metri), autorizații aiuritoare și o creștere extremă a pieței negre. 

Cam acestea sunt așteptările mele pentru anul care urmează. Chiar dacă nu sună grozav, întotdeauna e loc pentru oportunități, iar în perioadele de criză câștigă cei lucizi. Motiv pentru care nu-mi mai rămâne decât să vă urez tuturor să aveți parte de un an excepțional, de multă sănătate și, așa cum am spus, de luciditate!