Noua paradigma europeana

Acum mai bine de un an vă spuneam că se pregăteşte o schimbare masivă de macaz în Europa. Se pare că am avut dreptate, iar anul acesta probabil va confirma noua direcţie a continentului.

Hollande este prima schimbare la nivelul unei ţări mari a Uniunii Europene, este cel care marchează începutul unui proces de destructurare a puterii politice actuale care aproape de distrus ceea ce au construit câteva generaţii de politicieni cu viziune. Dreapta populară(mai bine zis populistă) a însemnat împingerea în faţă a unor papiţoi jalnici, habarnişti şi devianţi. Un înfiorător spectacol de prost gust al cărui efect este o Europă fără direcţie şi din ce în ce mai pesimistă. Sunt convins că Germania va fi următoarea redută care va cădea, despărţindu-se iremediabil de perioada Merkel. Şi, apoi, treptat, peste tot se vor instala noi forţe care trebuie să rescrie destinul Europei.

Ceea ce urmează să se întâmple în Europa este un recurs al normalităţii. Oamenii s-au săturat de prostul gust al unor indivizi excentrici, de papiţoi cu probleme psihice etalându-şi nonşalant complexele. S-a ajuns într-un moment în care este nevoie de ca de aer de reîntoarcerea la normalitate, de revenirea la omul politic serios, pregătit şi sigur pe el. Vă puteţi imagina că atâta amar de vreme destinul continentului s-a aflat la mâna unei individe care habar n-avea despre diferenţele dintre salariul net şi brut? Cu vreo 20-30 de ani în urmă asemenea dezastre n-aveau loc nici măcar ca femei de serviciu. Acum au ajuns să conducă ţări, să producă strategii, să-şi dea cu părerea despre subiecte pe care nu le înţeleg.

Sper ca schimbările care urmează să se petreacă să fie, aşa cum am spus, o necesară eliminare a prostiei care ne-a sufocat până acum, să aducă o restaurare a normalităţii. Fără un plan clar trasat de oameni care au habar despre efectele produse de deciziile pe care iau, fără o strategie coerentă, Europa riscă să cadă din ce în ce mai mult într-o fundătură în care arată ca o formă fără fond. De altfel, destructurarea europeană, cu toate consecinţele negative care rezultă de-aici, ar fi fost deznodământul previzibil în cazul în care aceste jalnice figuri ar mai fi rămas pe scenă.

Partea proastă actualei schimbări constă în faptul că va fi una majoritar de stânga şi aceasta din cauză că popularii nu au făcut altceva decât să compromită ideea de dreapta. Mimarea reformelor, aplicarea unor măsuri duplicitare, deciziile luate haotic şi prosteşte au fost elemente care au compromis dreaptă în ochii electoratului european. Ca om de dreapta nu pot decât să constat cu tristeţe o deplasare masivă a indivizilor spre stânga şi toate acestea numai din cauza prostiei popularilor. Realitatea e că grăbita lume actuală nu are timp de analize, nu face diferenţe între ceea ce a fost şi ceea ce ar fi trebuit de fapt să fie; la nivelul electoratului deciziile se iau rapid şi, de ce nu, radical. Probabil că urmează o perioadă în care reforma va sta sub zodia principiilor stângii, cu toate avantajele(pentru unii) şi dezavantajele(pentru alţii) rezultate din acest model. Dacă la nivel social lucrurile sunt clare rămâne de văzut cum va fi abordat mediul de afaceri. Şi spun aceasta deoarece fragilitatea Europei este la nivelul economiei, iar aici singurele măsuri viabile sunt cele de dreapta sau, mai bine spus, adevăratele măsuri de dreapta, cele care ar fi trebuit luate până acum. Vom vedea oare măsuri economice pragmatice şi corecte puse în practică de noua putere preponderent de stânga? Cu toate că pare greu de crezut, nu e imposibil. Şi, dacă mai adaug că aceasta ar fi cam ultima şansă de salvare a construcţiei europene, cred că avem imaginea cât se poate de clară a ceea ce ar trebui să se întâmple. Rămâne să vedem dacă va fi aşa.