Particula elementara a pietelor financiare

A făcut senzație anunțul fizicienilor care susțin că au găsit o particulă elementară fundamentală, așa numitul boson Higgs sau, mă rog, o particulă similară acestuia. Din bruma de fizică pe care mai reușesc să o înțeleg, această particulă conferă masă celorlalte particule. Este o poveste care pare a ne face să întrevedem lumina de la capătul unui tunel de cercetare întins pe mai bine de patruzeci de ani. Nu știm dacă respectiva luminiță este una care ne va clarifica dilemele referitoare la univers sau ne va pune în fața altor provocări demonstrându-ne că lumea scapă întotdeauna constrângerii unor ecuații, fiind, de fiecare dată, mai complexă decât o putem descrie. 

Ajunși în acest punct constat cum și la nivelul lumii financiare suntem pe cale să găsim, în sfârșit, mecanismul fundamental care dă greutate tranzacțiilor financiare. Și, chiar dacă paralela cu mult mai stricta lume științifică le poate părea una forțată, nu pot să nu remarc această similitudine. Desigur, mecanismele discrete ale piețelor financiare nu sunt atât de științific descrise și acesta e și motivul pentru care, în general, realitatea de-aici nu o aflăm în urma vreunor cercetări docte ci în urma mult mai pământenelor scandaluri.

Cum bine știți, de mai multă vreme se desfășoară o anchetă vastă referitoare la manipularea LIBOR. Pentru cei car nu știu, LIBOR este acronimul London Interbank Offered Rate și, popular spus, reprezină dobânda medie practicată de băncile londoneze de prim rang. Este un indicator fundamental al lumii financiare și pe baza sa se calculează o groază de alte dobanzi derivate, indicatori etc. Putem spune că LIBOR-ul este mult mai mult decât o cifră, este una din pietrele de temelie a întregii piețe financiare din lume. În aceste condiții era cât se poate de clar că o asemenea investigație nu putea rămâne fără ecouri. După o lungă perioadă în care lucrurile păreau că stagnează, a explodat bomba. Cum toate drumurile anchetei duceau și către Barclays, Robert Diamond, CEO-ul instituției, a fost nevoit să-și dea demisia ca urmare a presiunii publice. În replică,  Barclays a făcut publice câteva note din acea perioadă din care rezultă cât se poate de clar că, în marele scandal al manipulării, ar fi implicat și Paul Tucker vice-guvernator al Băncii Angliei. Și lucrurile nu se opresc aici deoarece, în discuția pe care a avut-o cu Diamond, Paul Tucker a invocat oficiali guvernamentali de rang înalt(nenominalizați) care cereau explicații referitoare la cotațiile mari propuse de Barclays. În urma acestei discuții, banca și-a redus cotațiile cu 60 de puncte de bază, de la 4 la 3.4. Desigur, Barclays nu a dat întâmplător publicității respectivele documente. Mișcarea pare una atent coregrafiată deoarece documentele au ieșit pe piață înaintea audierii lui Diamond în parlamentul britanic. Așa cum era de așteptat, Diamond n-a făcut altceva decât șă-și susțină nevinovăția și să se ascundă în spatele deja celebrelor formulări vagi de tipul „nu pot crede că ” sau „așa ceva n-ar fi posibil”. Nu a uitat însă să sugereze discret că mai existau și alte bănci pe piață, unele dintre ele parțial naționalizate, ceea ce s-ar traduce printr-un neaoș „chiar aveți chef de nebunia asta?”.

Ce se ascunde în spatele scandalului? Deocamdată nu putem ști, dar remarcăm cum încep să iasă la iveală detaliile scandaloase ale unor mecanisme aflate în spatele cortinei. Avem în premieră dezvăluirea acelor interese politico-economice despre care toată lumea știe dar nimeni nu le demască. Sunt mecanismele obscure care, dintr-o învârtitură de mouse, pot face diferența dintre taur și urs, dintre bunăstare și recesiune sau, de ce nu, dintre bine și rău. Mecanismul acela însă pare gripat și dezvăluirea sa poate fi extrem de aproape. Practic suntem în preajma demonstrării existenței unui mecanism obscur care dă greutate tranzacțiilor, un fel de boson Higgs al piețelor financiare. Acesta este însă abia începutul deoarece complicările și mecanismele ascunse par, la o primă vedere, mult mai mari și mai complexe decât piața vizibilă însăși. Și-aici se oprește comparația cu fizica deoarece, în timp ce bosonul Higgs îi poate aduce descoperitorului său un Nobel, bosonul piețelor financiare ne poate face spectatori în direct la marele Big Bang al lumii financiare.