Intoarcerea piratului

Despre germano-finlandezo-thailando-neozeelandezul Kim Dotcom probabil ați auzit cu ocazia arestării sale spectaculoase de acum un an. Imaginea răspândită atunci de autorități era cea a unui meltean ajuns care trăia pe picior mare din activități ilegale. Ce-i drept, această imagine nu e departe de adevăr, însă mai sunt multe de spus, elemente care au fost trecute sub tăcere.

Cu toate că autoritățile americane au cerut extrădarea lui Kim Dotcom, în prezent hackerul e în libertate, declanșând un contraatac juridic de proporții. Personal consider că este extrem de greu de acuzat. Până la urmă, Megaupload era unul din multele site-uri de file sharing. Vinovăția lui Kim a constat în faptul că serviciul pe care-l deținea era cel mai popular dintre platformele de file sharing, intrând astfel în vizorul rechinilor care apără copyright-ul marilor mahări americani. 

Să ne înțelegem bine, n-avem de-a face cu un sfânt. Încă din adolescență a intrat în vizorul autorităților germane după ce a compromis unele sisteme de securitate aparținând NASA, Pentagon sau Citibank. În 1994 a fost arestat și ulterior condamnat cu suspendare pentru comercializarea de cartele telefonice furate. În 2001 a făcut 1.5 milioane euro din inside trading. Inițial a cumpărat acțiuni ale unei companii aproape falimentare LetsBuyIt.com, a făcut buzz anunțând că investește peste 50 milioane în ea și, după creșterea explozivă a acțiunilor, a vândut marcând profitul. Pentru a i se pierde urma a emigrat în Thailanda. Chiar dacă nu i-a reușit strategia, fiind extrădat în Germania, a reușit să scape cu o nouă condamnare cu suspendare. După această aventură s-a mutat în Hong Kong de unde a început aventura MegaUpload. Ceea ce a urmat știe toată lumea.

Evenimentul care i-a luat pe toți prin surprindere a fost revenirea în forță a lui Kim Dotcom. La fix un an de la arestarea sa, Kim a lansat noul serviciu de file sharing, denumit Mega. Inițial a vrut să-l lanseze sub un domeniu gabonez(me.ga), dar autoritățile de-acolo i-au blocat cererea, astfel încât, momentan, noul serviciu merge pe un domeniu neozeelandez(mega.co.za). Lansarea Mega este, cu siguranță, o nouă rundă a luptei dintre deținătorii de drepturi și activiștii libertății. Poate fi considerat, de asemenea, o ofensă pe care Kim o aduce autorităților americane. 

Serviciul în sine este similar defunctului megaupload, cu două mici diferențe care-l fac revoluționar. În primul rând, fișierele încărcate pe Mega sunt criptate în browser, înainte de a fi încărcate pe site, gestionarea cheilor de criptare intrând în „atribuțiunile” utilizatorului. Tot utilizatorul este cel care decide dacă fișierul este „căutabil” și modul în care este partajat. Două chestii aparent minore, dar care mută responsabilitatea legală la utilizator, lăsându-l pe Kim curat ca lacrima. Cu toate că, atât teoretic cât și practic, responsabilitatea era a utilizatorului și în cazul Megaupload, autoritățile l-au putut agăța pe Kim datorită suspiciunii că acesta știa la ce e folosit serviciul său și nu făcea nimic pentru a combate activitatea ilegală. De data aceasta, chiar dacă Kim știe bine de ce a lansat serviciul, este imposibil de pus sub acuzare deoarece, practic, pe site-ul său sunt stocate fișiere despre care el chiar nu are nici cea mai mică idee.

Pentru deținătorii de drepturi, noul serviciu de sharing echivalează cu haosul. În funcție de popularitatea pe care o va avea, vom asista la chestiuni extrem de interesante care ne vor schimba perspectiva în ceea ce privește dreptul de proprietate. Este extrem de dificil, dacă nu imposibil, să dai în judecată milioane de utilizatori ai unui site. Închiderea Megaupload a dat o lovitură grea „pirateriei de masă”. Noul serviciul al lui Kim Dotcom se poate transforma într-un fenomen. În primul rând nimeni nu-l poate acuza pentru piraterie. În al doilea rând, pe utilizator nimeni nu-l poate acuza că și-a încărcat un fișier propriu(asupra căruia are drepturi legale). Fișierul e criptat pe un serviciu de file hosting, nu nimic ilegal! Abia în momentul în care se demonstrează că a făcut public link-ul către fișier și parola de decriptare poate fi acuzat. Complicat nu? Înmulțiți cu câteva milioane și veți înțelege de ce activiștii, pirații și revoluționarii digitali au dat deja o lovitură majoră industriei. Rămâne să vedem ce va urma.