Microsoft și ceilalți

Cel mai mare eveniment de business al acestei perioade este, fără doar și poate, achiziția Nokia de către Microsoft. O tranzacție menită a aduce coerență gigantului din Redmond. Practic, în urma înțelegerii, tot ce înseamnă divizie de echipamente mobile intră în ograda Microsoft, Nokia urmând să activeze doar în domeniul echipamentelor pentru rețelele de telecomunicații.  Cu această mișcare, Nokia pare a urma destinul celuilalt producător nordic de telefoane mobile - Ericsson. 

Vestea preluării diviziei de dispozitive mobile a Nokia a aruncat în aer cotațiile finlandezilor. După un vârf de 5.41, în final NOK a închis la 5.12. Anul trecut(în iulie) când atrăgeam atenția asupra acestor acțiuni prețul era de 1.71. Punând punct acum putem calcula limpede profitul rezultat din ceea ce consideram atunci „un pariu riscant”.

Dar nu despre Nokia aș vrea să vorbesc azi. Nokia pare o istorie terminată, mai ales că domeniul echipamentelor de rețea n-a fost și nu va fi niciodată atât de „în lumina reflectoarelor”. Este interesant de văzut însă mobilul care a stat în spatele acestei achiziții. 

La anunțarea preluării mulți observatori sau analiști au venit cu o idee ciudată: în fapt, Stephen Elop - spun aceștia - a fost cârtița trimisă de Microsoft pentru a pregăti capitularea gigantului finlandez. Ei bine, nu cred acest lucru. La venirea lui Elop lucrurile erau dezastruoase, iar acesta(oricât de antipatic l-aș considera) a demarat câteva procese complexe de optimizare a activității. De asemenea, contractul cu Microsoft a asigurat câteva miliarde de dolari care au echilibrat activitatea în perioada de criză. La fel de adevărat însă e și faptul că drumul pe care a apucat-o Nokia - cel al acordului exclusiv cu Microsoft - era  unul fără ieșire, care nu prea mai permitea finlandezilor nicio alternativă. 

Privită din punctul de vedere al acordului anterior, achiziția de către Microsoft este un pas normal care aduce o coerență în lumea mobilă. Practic Microsoft devine un jucător similar celorlalți doi giganți: Google și Apple. În acest moment telefonia mobilă a ajuns o afacere aproape 100% americană deoarece trendurile majore vor porni de-aici. Cei trei competitori dețin arme similare, având în mână atât partea de soft cât și cea hard. 

Cu această achiziție Microsoft își confirmă tradiția de participant cu start întârziat. Și-aici, ca și în celelalte domenii de până acum, Microsoft pornește ultimul confirmându-și istoria. Mi-am mai exprimat recent acest punct de vedere și cred că este departe de a fi o frână a gigantului din Redmond. Personal cred că de-abia acum vom vedea adevăratul Microsoft în acțiune. Cu Nokia în propria-i ogradă, firma lui Bill Gates are tot ce-i trebuie pentru a acționa.

Lumea se schimbă. Separarea hardware-software e istorie. Producătorii sunt nevoiți să-și integreze cât mai bine echipamentele. Consumatorii nu mai sunt interesați să experimenteze, să instaleze diverse sisteme de operare, să testeze s.a.m.d. Lumea de azi e comodă: cumpără echipamentul la cheie, interesându-se eventual doar asupra poziționării butonului de pornire. 

A nu se înțelege din ceea ce am spus până acum că lucrurile sunt simple pentru Microsoft. Dimpotrivă! Achiziția Nokia aduce un plus de complexitate în interiorul companiei americane. Microsoft nu-și mai permite să oprească Nokia din mers. Mai mult, trebuie să se asigure că ritmul lansărilor de terminale nu scade. Cine oare va putea coordona acest proces complex? 

Ei bine, de-aici intrăm pe teritoriul speculației absolute. Vocile pieței susțin că urmașul lui Ballmer va fi Stephen Elop. Cu un background consistent la Microsoft și cu o cunoaștere excelentă a ceea ce urmează a fi preluat de la finlandezi, Elop pare o alegere ideală. Practic ar fi singurul capabil să managerieze fuziunea din mers a celor două imense angrenaje. Nu trebuie însă uitat că Elop nu a dat dovada vreunei viziuni. E individul tipic, mâncător de business pe pâine. E eficient, cunoaște multe, e capabil să managerieze optim un business, dar îi lipsesc viziunea, creativitatea și imaginația. Sunt fix punctele care lipsesc de o bună bucată de vreme celor de la Microsoft. 

Cu toate că achiziția Nokia e menită să aducă ceea ce lipsește afacerilor celor din Redmond, prefer să stau rezervat pentru moment. Sunt câteva elemente care ar trebui avute serios în vedere. Microsoft n-a performat niciodată în domeniul hardware(xBox e doar excepția). În plus, în domeniul sistemelor de operare se află la o răscruce între modul său tradițional de a face afaceri(cel care-i aduce încă venituri substanțiale) și trendurile deja creionate, din care-și trag seva ceilalți mari competitori ai săi. În plus, concentrarea tehnologiei mobile în mâna americanilor nu este un argument că lucrurile vor rămâne așa. 

N-am pomenit încă de marii producători asiatici. Aceștia sunt cumva prinși în „capcana americană”. Pe măsură ce meciul dintre giganți se va acutiza, producătorii chinezi sau coreeni își vor vedea din ce în ce mai mult teritoriul erodat. Aceasta îi va împinge către căutarea de alternative. Evoluția a fost cumva intuită de Samsung; altfel nu putem explica sumele aruncate în dezvoltarea propriului sistem de operare. Însă nu cred că va reuși mare lucru. În acest fel alternativa viabilă a producătorilor independenți pare a fi Firefox OS. E posibil ca în perioada imediat următoare să vedem o reorientare a producătorilor independenți către noul sistem de operare promovat de fundația Mozilla. Însă, până atunci mai e ceva de așteptat.

Revenind la Microsoft, cred că lucrurile încă sunt neclare acolo. Așa cum am mai spus, recomand o atitudine rezervată în ceea ce privește achiziția acestor titluri. Mai e nevoie de ceva timp pentru a observa dacă Nokia e o perlă sau o ancoră.