Protecţia castelului

După ce cotaţia Google a sărit de 1000, lumea pare a arăta diferit. Brusc, opiniile s-au reaşezat, iar bursa pare a se fi obişnuit cu această nouă realitate. Dincolo de ultima creştere spectaculoasă de peste 13%, poate ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva asistăm la un eveniment similar unuia din trecutul apropiat. Un cunoscut de-al meu exact asta a evocat atunci când acţiunile Google depăşeau triumfalist reduta de la 1000$.

Cu un an în urmă, în septembrie 2012, acţiunile Apple săreau timid de 700$. Avertizam atunci că avem de-a face cu o creştere isterică, total nejustificată. Privind retrospectiv ne dăm lesne seama că am avut dreptate. De fapt, atunci, rumoarea lansării unui nou model de iPhone, a aruncat imaginaţia investitorilor la cote isterice, făcându-i pe mulţi să parieze sume nebuneşti. Oare acum nu avem parte de acelaşi scenariu dar cu alt personaj? E o întrebare.

Marc Faber spunea, referindu-se la Apple, că i se pare că această companie seamănă leit cu Polaroid. Vă mai amintiţi de Polaroid? Compania care a adus fotografia instant în rândul consumatorilor pe vremea când habar n-aveam despre ce e tehnologia digitală? La fel de creativă la origini, cu un entuziasm similar, Polaroid şi-a găsit sfârşitul într-un faliment cufundat în banalitate. Va fi oare la fel sfârşitul Apple? Aş paria că da, mai ales având în vedere faptul că Apple a fost un mort întors de la groapă. Înainte de revenirea lui Steve Jobs, compania părea a avea drumul tasat către cimitir. Se zbătea într-o tandră delăsare, ţinută în viaţă doar de un club restrâns de adepţi, un fel de sectă care, pe vremea aceea, încă mai avea vigoare. Acum Apple pare a reveni la poziţia de-atunci, cu simpla deosebire că vremea fanilor radicali a trecut, iar un cavaler pe cal alb precum Steve Jobs nu pare a mai fi disponibil. Apple de-acum e trecător ca o modă, iar atât timp cât nu-şi va găsi un nou produs fanion care s-o rearunce pe val, va sta în anticamera morţii. Apple-ul lui Steve Jobs a fost compania loviturilor: a lovit cu mp3 player-ul, a lovit cu telefonul, a lovit cu tableta. Însă ce se mai aude de mp3 player? A apus. Vă las să duceţi raţionamentul mai departe.

Revenind la Google, putem considera de-a dreptul justificată comparaţia. Nu cumva recenta nebunie a cotaţiilor e doar o isterie de moment? Nu avem oare de-a face tot un fel de Polaroid, ceva mai cosmetizat? Ei bine, eu cred că nu. Citeam în această dimineaţă în Wall Street Journal o analiză interesantă refeitoare la hachiţa numită Motorola. Compania de telecomunicaţii, de când a intrat în zodia Google nu face altceva decât să toace bani. În timp ce Apple sau Samsung fac bani frumoşi din terminale scumpe, Motorola se încăpăţânează să lanseze produse noi, ieftine, inovative, interesante, dar care însă nu fac decât să adâncească pierderile. E aceasta un semn de prost management?

"Elementul" Motorola e unul din multele exemple care ar putea să ne ridice semne de întrebare. Google este implicat într-o groază de proiecte care nu fac altceva decât să mănânce bani. Ce venituri aduce Android-ul? Dar Chrome(atât ca browser cât şi ca sistem de operare)? Dacă aveţi curiozitatea să urmăriţi blog-ul Google veţi constata că băieţii ăştia isteţi şi bogaţi sunt implicaţi în numeroase proiecte fără mare miză. Parcă am mai văzut asta în trecut; se numea Yahoo şi ştim bine către ce a condus. Ei bine, lucrurile stau diferit, iar băieţii de la Google par a mânca business pe pâine. Toate aceste proiecte fără noimă nu sunt decât praf în ochi, arme de distrugere a concurenţei. 

La ce poate servi Motorola dacă nu la transformarea telefonului(a tabletei) într-o maşinărie ieftină care face legătura cu serviciile Google. Google nu e interesat în producţia de hardware şi nici în cea de software de bază(sisteme de operare). Google e interesat în trafic deoarece, pentru ei, traficul înseamnă bani. Controlând într-un mod categoric piaţa de publicitate(vezi şi recentul parteneriat cu Facebook), Google are la dispoziţie o maşină de produs bani căreia trebuie să-i dea materie primă, adică trafic. Acesta este motivul pentru care Google aruncă banii în proiecte care par nebuneşti, acesta este motivul pentru care se bate atât pe piaţa hardware cât şi pe cea software. Controlând punctul de acces la net, poate livra maşinăriei sale infernale trafic pe care, în final, îl converteşte în bani. Aceasta este miza pentru care există Blogger, Youtube, Maps s.a.m.d.

Spre deosebire de business-urile internet ale trecutului, Google reprezintă un caz foarte interesant care a reuşit îmbinarea excepţională a inovaţiei cu business-ul. Reuşind să inventeze şi să re-inventeze atât servicii noi cât şi practici de business, Google este o lecţie deschisă pentru mulţi. Astfel încât, personal sunt tentat să consider compania destul de corect cotată. Aceasta însă nu exclude deprecieri pe termen scurt. Un vârf e un vârf şi, din punct de vedere tehnic, e greu de înghiţit. Însă, dacă privim în istoria recentă vom înţelege că Google a îngiţit cu uşurinţă multe asemenea vârfuri.