Gaz si de la capat

Fac parte dintre cei care au refuzat să scrie despre IPO-urile bursei locale. Tranşa de trei salve de listări a fost una într-adevăr impresionantă pentru o piaţă mai degrabă anchilozată. Am preferat să stau pe margine şi să aştept rezultatul final. Motivul? Nu ştiu, probabil emoţiile. :-)

Toamna aceasta a adus, în sfârşit, o atmosferă normală pe piaţa de capital. Listările fac parte din peisajul normal, nu ar trebui privite ca excepţii. Cum altfel şi-ar putea defini Bursa menirea dacă nu ca finanţator al afacerilor. Iar pentru finanţarea înseamnă listare. 

Nuclearelectrica a fost o listare cu un succes, i-aş spune, limitat. Prefer să consider listarea un succes atunci când este confirmată de evoluţia preţului ulterior listării. Ceea ce s-a întâmplat cu drepturile de alocare ale companiei arată, ca în multe cazuri, precum un balon care se dezumflă. Desigur, traiectoria descendentă poate fi pusă şi pe seama interesului sporit pentru Romgaz, însă, indiferent de factorii externi, succesul acestei listări este unul discutabil.

Adeplast reprezintă pentru mine o mare dezamăgire. Personal consider compania una foarte bună. Dinamică, având un manager de ispravă, Adeplast s-a înfundat în mocirla din jurul Bursei. Am văzut nenumărate comentarii răuvoitoare, frustrări ale unor anonimi incapabili de a face altceva decât să trăncănească precum babele proaste. Că Bărbuţ e un escroc, că vrea să ne păcălească şi încă multe alte aberaţii. Tembelisme izvorâte din incapacitatea noastră de a ne îndepărta de păgubosul concept "capra vecinului". Nişte deştepţi susţineau că Bărbuţ vine pe bursă din cauză că n-ar putea lua credite de la bănci. OK, ce-ar fi rău în asta? Toată lumea ştie că piaţa bancară e blocată, că nu se mai dau credite, că bancherii freacă menta. Ieşirea cu succes a Adeplast pe bursă ar fi deschis drumul unei întregi categorii de companii dinamice, mai puţin cunoscute publicului larg şi care caută o alternativă viabilă de finanţare. O concurenţă pentru îngustimea băncilor este mai mult decât necesară. 

Desigur, putem vorbi şi de o vină a lui Bărbuţ. Comunicarea a fost defectuoasă, iar comentacii de ocazie n-au fost combătuţi cum trebuie. Desigur, ca reprezentant al unei entităţi care se listează n-ai voie să intri în polemică, dar se găsesc destule metode legale, ceva mai ocolitoare, care să-ţi permită să te aperi. De asemenea, structura de preţ a fost una conservatoare, mai degrabă adaptată unor pieţe mature, nicidecum rudimentarei noastre burse. Bărbuţ a încercat să compenseze această structură a preţului cu garantarea cotaţiei după listare, dar se pare că n-a fost înţeles prea bine. 

Şi iată-ne ajunşi la "listarea secolului", succesul deplin al bursei locale. Nişte - zic eu - golani dornici să facă facil bani au forţat, via alţi golani, listarea unui pachet minoritar al Romgaz. Pentru ca bănuţul să curgă fără sincope, s-a fript o evaluare de doi bani, chipurile din cauză că n-am fi atractivi. Şi, iată marele succes al secolului. Lumea s-a înghesuit la Romgaz însă, cum era de aşteptat, câştigul este al altora, nu al fraierilor care s-au îmbulzit la Bucureşti. Succesul listării este mai mult decât discutabil, iar statul a ieşit în pagubă serioasă. E ca şi cum aş ieşi pe piaţă şi aş spune că dau zece lei la preţ de cinci, însă numai dacă facem tranzacţia la Londra. Cine e fraier să nu accepte. Din acest punct de vedere, succesul acestei listări ar trebui să conducă la o cercetare penală deoarece aici e vorba de furt la drumul mare. Desigur, nu se va întâmpla nimic. Nimeni în ţara asta n-are curaj să se ia la trântă cu rechinii. 

Vestea bună e că bursa pare a începe să se mişte. Vestea proastă e că încă investitorul autohton acţionează ca un speculant, nu ca un finanţator. Când oamenii vor fi mai interesaţi de fundamente, când vor înţelege cu adevărat funcţionarea unei firme, atunci vom avea investitori pe bursă şi nu jucători. Cele trei listări ne dau speranţe şi temeri. Nu ştiu când altcineva de pe piaţa reală se va încumeta să-şi listeze compania la bursă. Să sperăm că se va întâmpla curând deoarece economia autohtonă chiar are nevoie de o alternativă. Romgaz a dovedit că sunt bani pe piaţă. Mai trebuie o listare reală de succes şi lucrurile vor arăta altfel.