Caderea in lume

Cred că e momentul să readuc în discuţie "problema Facebook". În ceea ce priveşte această acţiune, m-am exprimat într-o manieră tranşantă atât referitor la preţ cât şi la evoluţia sa viitoare. Ba - o spun pentru a vă scuti de a mai căuta prin istoricul blogului - am prognozat chiar şi un preţ de sub 10$!

Preţul actual este de "doar" 7 ori mai mare!!! Mai precis, joi şi vineri am avut două tentative de a trimite preţul peste 70$. Lucrurile devin cu atât mai interesante cu cât toate acestea se petrec într-o perioadă în care Facebook are un chef nebun de cumpărături scumpe. Ultima achiziţie, Whatsapp a costat un mizilic de 19 mld. $. Acţionarii, în loc de nelinişti şi întrebări, au răspuns cu o încredere exagerată, menţinând cotaţiile la vârful istoric absolut. E clar că avem nevoie de explicaţii sau de reanalizări ale situaţiei.

Noua directie

Pe la jumătatea anilor 80, Anthony Glou - un grec întreprinzător - îşi deschidea un magazin cu haine în Pireu. Conceptul pare a fi prins iar compania s-a dezvoltat continuu. Preţurile bune, marfa de calitate şi un flux destul de bine optimizat au transformat afacerea grecului într-una de succes.

Anul 2008, cel în care s-a dat chemarea la criză, l-a prins pe Anthony Glou la conducerea unui grup solid. Peste patruzeci de magazine de fashion deschise în Grecia, Cipru şi câteva alte state balcanice, un concept care concura cu marii retaileri internaţionali de la egal la egal. O afacere impresionantă, pornită de la zero şi dezvoltată pe baze solide. Sosirea crizei l-a pus pe antreprenorul grec în faţa unor probleme deja cunoscute: tăierea finanţării din partea băncilor, scăderea consumului s.a.m.d. Glou s-a repliat rapid noilor condiţii prin restructurarea reţelei şi renegocierea chiriilor sau mutarea magazinelor în zone cu raport optim între trafic şi preţul de închiriere.

Modele interesante

Tehnologia construcțiilor n-a suferit mari schimbări de o groază de vreme(de la începuturi oare?). În afara unor echipamente capabile să ușureze activitatea, lucrurile par neschimbate. Indiferent de tehnologii sau evoluții, există două constante pe care le veți auzi mereu: depășirea bugetului și a termenelor de execuție. Și aceasta pentru că, în continuare, atunci când vorbim despre construcții vorbim de coordonarea unor echipe impresionante de oameni. Ca de fiecare dată, introducerea omului în ecuație are ca efect atât în găsirea unor soluții salvatoare - atunci când este cazul - dar și erori incredibile, amânări sau, mai grav, omisiuni care, în final cresc nota de plată.

Având în vedere aceste constante nefericite ale domeniului, au existat nenumărate încercări de fluidizare a fluxurilor de lucru, de „revoluționări” în domeniul managementului proiectelor s.a.m.d. Însă, trebuie să recunoaștem că până în prezent nu s-a găsit o formulă universală de succes, că ceea ce funcționează în unele locuri eșuează în altă parte. Iar lucrurile par a se învârti într-o spirală nefastă.

Ce e în neregulă cu manipularile?

They say, "Evil prevails when 

good men fail to act." 

What they ought to say is, 

"Evil prevails." 

De ceva vreme media ne prezintă un spectacol fastuos. Cohorte de procurori ai diverselor state aleargă după marii bancheri și-i încolțesc pe unde-i prind cu înregistrări telefonice, copii ale fax-urilor, email-urilor s.a.m.d. Se vede de la o poștă că ceva adevăr există în toată acuzarea. Într-adevăr, băieții deștepți de la vârf negociau valoarea pilonilor sistemului bancar internațional mai abitir decât o fac bișnițarii din piață cu roșiile. Curat murdar!

Că o fac ăia de la vârf mai e cum mai e. E lumea lor, aridă și izolată de cea a „normalilor”. Însă dezvăluirile arată o lume mult mai depravată decât ne-am putea imagina. Manipulările de preț nu erau făcute numai de „inițiați”, de greii sistemului. Se-ajunsese atât de jos încât o punea de-o manipulare „la zecimală” chiar și-un broker pârlit contra „la o masă” într-o cârciumă în trend. Teoretic ar trebui să ne îngrozim văzând cum chestii considerate sfinte gen LIBOR se tranzacționau pe aversul șervețelului. E imaginea unei corupții generalizate, a unui putregai care a cuprins întreaga aristocrație financiară. Cu toate acestea întreb: ce-i rău în asta?

Si noi incotro?

Criza a transformat idealurile Uniunii Europene în simple glume, a pus între paranteze principiile sale cele mai solide și ne-a teleportat într-o lume pe care efectiv nu ne-o imaginam. Ce s-a ales din idealurile cetățenilor europeni? În ce s-a transformat ideea europeană? V-ați gândit vreodată serios la acest subiect?

Uniunea inițial proiectată era un spațiu aproape magic, în care națiunile aduceau la masa comună specificitatea proprie, completându-i pe ceilalți. Mișcarea de integrare trebuia să fie una naturală; atracția principală a construcției erau însăși principiile solide, șlefuite de mileniile civilizației europene. Privind retrospectiv nu putem decât să fim cuprinși de o tragică dezamăgire. Dacă în trecut Uniunea echivala cu libertatea, iată că prezentul ne aduce imaginea înfiorătoare a unei construcții contra naturii, a cărei dorință de conservare începe să se afle în contradicție cu idealurile propriilor cetățeni.

Rusia si frontul prezentului (V)

Astăzi, la Soci începe nu numai cea mai mare Olimpiadă de iarnă din istorie. Chiar dacă ar trebui să ne impresioneze investițiile imense, care au transformat o localitate cu o singură stradă într-un loc magic, de nerecunoscut, în realitate e mai mult decât atât. Țarul își prezintă noua Rusie și, prin aceste Jocuri Olimpice, începe o nouă foaie de parcurs pentru țara sa.

Nimic nu este întâmplător în toată această afacere. Soci-ul a fost ales pentru a da un semnal puternic atât intern cât și extern. Intern se semnalizează începerea unei epoci a investițiilor masive menite a alinia nivelul de trai din Imperiu. De asemenea, rusul de rând retrăiește mândria de a fi din nou aproape de „centrul lumii”, un sentiment de neegalat și care suplinește orice lipsuri. Pentru exterior, investițiile colosale făcute aruncă în derizoriu mizeria olimpică de la Londra. Este pentru prima dată în istorie când Jocurile Olimpice de Iarnă sunt mai grandioase decât cele de vară. Însă, să trecem peste imagini și să mergem mai departe în acest ultim episod dedicat Rusiei.

Rusia si frontul prezentului(IV)

Poate mulţi sunt contrariaţi de spaţiul larg pe care-l acord Rusiei. Ca să fim bine înţeleşi voi explica celor care încă n-au înţeles că Rusia continuă să fie o putere colosală şi că ambiţiile noului ţar sunt extrem de mari. Planul grandios pe care încearcă să-l pună în aplicare este mult mai puţin costisitor decât cel al fostelor autorităţi comuniste însă are aceeaşi finalitate, anume controlul unei bucăţi cât mai mari din lume. Ca o ironie a istoriei, Rusia contemporană încearcă implementarea unei politici "eficiente energetic" în timp ce SUA adoptă o strategie energofagă, exclusiv bazată pe puterea tiparniţei din beciurile FED.

Dacă în episoadele trecute am vorbit despre fostele graniţe ale Imperiului, iată că a sosit timpul să lărgim orizontul pentru a încerca să distingem politica "la distanţă" încercată de ţarul Putin. Şi, pentru a înţelege rădăcina unor acţiuni ale ţarului, voi aminti că acesta a consemnat o înfrângere istorică în 2011. În Libia, pe măsură ce forţele lui Gaddafi se topeau sub presiunea insurgenţilor generos sprijiniţi de triada SUA - Franţa - Anglia, Putin simţea cum lipsa de determinare l-a împins în derizoriu.

Rusia si frontul prezentului(III)

Dacă în episodul trecut am vorbit despre Ucraina, ar fi timpul să ne reamintim că scânteia care a produs explozia de acum a fost dată de încercarea lui Ianukovici de a adera la Uniunea Vamală Rusia-Belarus. Este un tratat economic despre care s-a vorbit până acum în termeni retorici, fiind considerat un fel de repunere pe tapet a defunctei URSS.

Din punctul lui Putin de vedere, desființarea URSS a fost una dintre cele mai mari greșeli ale politicii ruse. Scăpându-se din mână fostele republici s-au dislocat teritorii masive, rezultând probleme la frontiere. Cel mai vizibil element al eșecului a fost orientarea puternic pro-americană a Georgiei lui Saakașvili, sfidarea permanentă a Kremlinului și încercarea disperată a țării de a se rupe de puternicul magnet moscovit. A fost un front pe care Rusia a lucrat puternic, reușind într-un final să îndepărteze treptat și „democratic” țara de politica lui Saakașvili.

Rusia si frontul prezentului(II)

Dacă în postarea trecută ne-am concentrat pe o problematică a „faptului divers” intern din Rusia, începând de azi vom ieși treptat în afara granițelor țării pentru a observa interacțiunea dintre Imperiu și lume. Sunt elemente care ne obligă să privim cu atenție în această direcție. Lucrurile evoluează interesant.

Pentru noi, cea mai pregnantă „confruntare invizibilă” se desfășoară în apropierea granițelor proprii. Ucraina și Republica Moldova sunt două țări cu evoluții diferite în urma summit-ului de la Vilnius. Conform șabloanelor media Moldova a îmbrățișat calea europeană în timp ce Ucraina a ales să rămână sub talpa rusească. Și, pentru ca tabloul să fie complet, în Moldova e liniște, în timp ce Ucraina se confruntă cu o revoluție anti-Ianukovici de proporții. Câtă diferență!