Inca o bursa

Sunt mulți cei care ar fi gata să afirme că suntem „relativ dezvoltați” în ceea ce privește piețele de tranzacționare. Cu două-trei burse care au reușit să implementeze o groază de produse ale piețelor dezvoltate, ai putea să te gândești că, în ceea ce privește domeniul, stăm binișor. Aceasta desigur, dacă privești superficial. La o analiză ceva mai atentă vei observa că e vorba de piețe subdezvoltate și care bat pasul pe loc. Asta să fie tot ce poate piața autohtonă?

Cu un cadru legislativ oarecum incert, cu organizări neadecvate și cu o totală necunoaștere a noțiunilor de de bază ale marketingului, bursele autohtone se zbat în banalitate și uitare. E un destin total nepotrivit. Dacă ne gândim la mult prea invocatul potențial al zonei, dacă ne raportăm la piețe similare ca dimensiune sau dacă, pur și simplu, privim de jur împrejurul nostru, putem lesne să ne dăm seama că ceva e putred la noi. Parcă piața bursieră autohtonă ar fi blestemată.

În acest context, a vă anunța apariția unei noi burse poate părea irelevant, prostesc chiar. Cine mai are nevoie de încă o piață în condițiile în care cele existente mai au puțin și intră în rândul organizațiilor discrete? Ei bine, nevoie ar fi, dar oare există pricepere?

Săptămâna trecută, Consiliul Județean Olt a aprobat înființarea la Corabia a Bursei de Cereale. O asemenea instituție este vitală pentru agricultura locală. Existența ei ar reduce obscuritatea care tronează pe piața agricolă în general, poate avea ca efect scoaterea la lumină a prețurilor practicate și avansul unui domeniu vital pentru economia națională. Din acest punct de vedere, apariția respectivei instituții trebuie salutată.

Cu toate acestea, sunt câteva elemente care ar trebui să ne ridice semne de întrebare. În primul rând ar trebui menționat faptul că ne aflăm la a patra încercare de a pune bazele unei burse a cerealelor. Corabia vine după ce instituții similare au eșuat la Galați, Brăila și Constanța. După ce-ai avut trei eșecuri, oare ce ne garantează că al patrulea nu va avea același destin? Pe de altă parte, cum poate avea succes un asemenea proiect într-o localitate practic necunoscută. Va funcționa oare la Corabia ceea ce n-a mers în orașe de câteva zeci de ori mai mari? Sunt întrebări cât se poate de legitime. În plus, nu trebuie uitată concurența. Unui producător nu-i este deloc greu să-și tranzacționeze recolta pe una din marile burse internaționale, conectându-se astfel la fluxurile principale internaționale.

Dincolo de îndoieli, personal am speranțe pozitive. Cum bine spune un proverb, e loc pe lume pentru fiecare. În condițiile unei organizări inteligente și al ofertei de produse tranzacționale adecvate, Bursa de Cereale ar putea face o figură interesantă. Pentru aceasta însă n-ar trebui să se limiteze doar la piața locală. Și-ar putea face publicitate și peste Dunăre, mai ales că e vorba fix de-o aruncătură de băț. Marea provocare a lor constă nu în tehnologie(pe care cred că o dețin) sau în sofisticare, ci în clienți. Dacă vor reuși să atragă masa critică de clienți succesul este garantat. Este însă nevoie de promovare țintită și de o forță de vânzări eficientă, adică fix de elementele care lipsesc celorlalte piețe autohtone. Va reuși oare Bursa de la Corabia să treacă peste această provocare? Greu de spus. 

Personal - mă simt dator s-o repet - am așteptări pozitive. Chiar dacă e vorba de o instituție apărută într-un orășel șters, potențialul există. E o instituție necesară, așteptată și care ar trebui să duduie. Depinde însă esențial de gradul de implicare al celor responsabili. O bursă funcțională a cerealelor ar fi un element esențial pentru agricultura autohtonă și ar oferi alternative interesante de investiții. Rămâne să vedem dacă această a patra încercare va fi una ceva mai norocoasă decât anterioarele.