Ferguson - inceputul sfarsitului?

Un tânăr de culoare şi un poliţist au un incident. Conform datelor existente, ofiţerul de poliţie Darren Wilson investiga un jaf petrecut cu doar câteva minute înaintea incidentului. Michael Brown, un tânăr de culoare de 18 ani, era principalul suspect. Cu toate că au existat martori oculari, nu este foarte clar ce s-a întâmplat acolo. Cert este că tânărul a murit în urma împuşcării sale de către poliţist. Şase gloanţe au fost trase în plin, iar tânărul n-a mai avut nicio speranţă.

Când te opreşti asupra unui singur caz ai răgazul necesar de a studia contextul, poţi înţelege ce se află în sufletul fiecăruia. Când însă urci un nivel mai sus şi centralizezi toate interacţiunile dintre poliţie şi prezumtivii infractori, lucrurile se dematerializezază, iar o împuşcătură dintr-un eveniment tragic, se transformă într-un simplu incident, un număr de ordine. Aceasta ar fi fost soarta normală a întâmplării din Ferguson.

Lucrurile însă s-au dezvoltat după un pattern diferit. Comunitatea locală, compusă în majoritate de cetăţeni de culoare aflaţi la limita sărăciei, a interpretat incidentul ca pe o vânătoare de oameni desfăşurată de poliţie. Pentru cei din Ferguson poliţia este mai degrabă un ocupant decât un serviciu în slujba comunităţii. Moartea tânărului a fost scânteia care a ridicat comunitatea radical împotriva autorităţii. Totul a degenart într-o serie de proteste violente, însă spiritele au fost oarecum calmate de speranţa unui proces în urma căruia să se facă dreptate(prin dreptate înţelegându-se condamnarea poliţistului).

Pe 24 noiembrie, juriul a decis scoaterea de sub acuzare a ofiţerului Wilson. De-aici lucrurile au început să explodeze. Obama a făcut apel la calm spunând că naţiunea americană este clădită pe respectarea deciziilor justiţiei. Cum era de aşteptat, apelul n-a avut niciu efect, iar manifestaţiile violente au erupt. Cu toată concentrarea de forţe de ordine, lucrurile au scăpat de sub control atât în prima cât şi în a doua seară. Mai mult, Ferguson a fost scânteia care a aprins apetitul pentru proteste în mai multe oraşe americane, ajungându-se chiar la blocarea unei autostrăzi.

În mare cam acestea sunt evenimentele. Se distinge de la o poştă faptul că pentru mulţi locuitori din SUA noţiunea de justiţie nu are practic nicio valoare. Personal sunt convins că ofiţerul de poliţie a acţionat conform regulamentelor şi sunt aproape sigur că tânărul de culoare fusese implicat în jaf. Cu toate acestea, incidentele din Ferguson arată că nu justiţia e problema, ci presiunea statului asupra individului. Când ajungi să urăşti poliţia, să o consideri un instrument de oprimare, nu înseamnă obligatoriu că eşti infractor. Eu unul nu cred că toţi acei oameni care au reacţionat violent sunt infractori. E imposibil! Sunt sigur însă că toţi sunt exasperaţi de presiunea pe care statul o face asupra lor. 

Putem spune că sistemul social actual a intrat într-un impas serios. Tirania democratică, societatea rigidă în care majoritatea nu mai reprezintă nimic, iar minoritatea este bună doar pentru a se constitui într-un element de presiune, toate acestea sunt modele aplicate experimental la scară planetară. Sistemul liberal pur, în care libertatea este o chestiune abstractă, golită de valori şi care se clamează ca valoare supremă în sine nu este altceva decât apogeul nihilismului perpetuat în fiecare element constitutiv al societăţii actuale. Este un idealism forţat pus în practică şi care se transformă dintr-un element progresist într-un factor de represiune. 

A te  ridica împotriva justiţiei când, culmea, aceasta face dreptate, nu reprezintă decât un simptom al unei boli care mocneşte de mult. Manifestaţiile de simpatie - replicile celor din Ferguson - sunt doar elemente ale unei alte aberaţii numite inginerie socială. Denumirea acţiunii e una stupidă, "eliberarea supapelor" şi constă în încurajarea într-o primă fază a protestelor de dimensiune moderată, concentrarea isterică media pentru bombardarea publicului(gen "nu pleca, după pauză ştiri în exclusivitate!") şi stingerea controlată a lor ca urmare a unor acte reprobabile(vitrine sparte, blocări ale traficului, etc.). Ultima dată am văzut supapele eliberate în timpul evenimentelor "occupy". N-a trecut mult timp şi, iată, Ferguson - o suburbie fără miză, fără trecut, fără viitor - se constituie într-un factor generator al stării de necesitate şi al unei alte eliberări a supapelor. 

Întrebării din titlu îi răspund negativ. Nu, nu de-aici va începe sfârşitul ultimului imperiu. Dacă aş încerca să introduc logica în ecuaţie, aş spune că începutul sfârşitului va fi atunci când o altă putere va reuşi să impună un sistem social evoluat, o altă paradigmă, mai apropiată de om. Desigur, ceea ce spun poate fi catalogat ca utopie. Dacă ne întrebăm ce puneau în loc barbarii care atacau Roma, vom obţine contraargumentul afirmaţiei anterioare. În istorie, imperiile au căzut când au devenit auto-suficiente când s-au umplut de banalitate şi n-au mai fost capabile să se aşeze - la nivelul conceptelor - înaintea tuturor. Atunci, dacă n-au avut duşmani s-au auto-sufocat şi dacă au avut duşmani au fost înfrânte ruşinos. Concluzia o puteţi trage singuri.