Imbecilitatea europeana

Pentru mulţi, printre care se numără şi subsemnatul, Uniunea Europeană a reprezentat expresia supremă a dezvoltării unui continent. A pune o mulţime de culturi în aceeaşi barcă putea reprezenta un semn al speranţei unui nou început, o recreare a miticei Arce a lui Noe. Un continent unit, divers, în care fiecare îşi aduce contribuţia aşa cum ştie el mai bine. Exista oare ceva mai ofertant? Probabil că nu din moment ce toţi ne-am îmbătat în faţa perspectivei noului far călăuzitor al lumii.

Că n-a fost aşa o putem vedea limpede. Mai mult, constatăm că "Arca lui Noe" s-a transformat în "Turnul Babel". Întreaga diversitate s-a întors împotriva noastră, iar speranţele de conlucrare s-au dovedit a fi un ininteligibil dialog al surzilor. Ce mai e azi Europa?

Orice om normal simte că nimic nu mai e în regulă. Europa se zbate între zâmbetul şmecheresc al grecilor şi isteriile dictatoriale ale nemţilor. Care mai sunt simbolurile Europei de azi? Reînvierea nazismului, extremele comuniste, tembelismul corectitudinii politice, blatul pe sub masă. s.a.m.d. Toate acestea sunt fenomene vizibile de-a lungul şi de-a latul Uniunii Europene. Ce au ele în comun cu dorinţa de cooperare, de a face lucrurile mai bune? Absolut nimic.

Iluziile pompate de propaganda europeană încep să-şi piardă din strălucire. Ne trezim ca după o noapte de beţie şi constatăm că tot poleiul care ne înconjoară e o iluzie, că toată bunăstarea sperată a fost doar o minciună. Şi, ceea ce e mai rău e că ne doare capul. Unde anume s-a greşit? "Fuck the EU!" - pare a ne răspunde mediocra de Nuland. De la celălalt capăt al Continentului, Rusia - precum o vulpe polară - ne zâmbeşte cu ochi dulci şi vicleni. America ţipă dictatorial şi isteric, Rusia încearcă să ne seducă. Unde e adevărul?

Privind obiectiv constatăm că, în realitate, Uniunea Europeană a devenit un organism inert, fără direcţie şi care pendulează haotic între cele două superputeri. Pe cine să alegi? Pe speculantul american "prietenos"şi interesat în a te obliga să-i semnezi tratatul comercial care te va transforma în sclav? Pe rusul îmbrăcat în blănuri excentrice şi cu maniere discutabile care te invită să te droghezi cu gazele sale? Ăsta-i spectacolul, acestea două sunt alternativele. Sună jalnic, nu-i aşa?

Pe oricare cale ar merge, Uniunea Europeană ar greşi. Întregul său joc s-a dovedit o dezastruoasă strategie "lose-lose". Abia acum ne dăm seama că UE este o fundătură teribilă şi, indiferent de direcţie, va sfârşi zdrobită. Deocamdată încă mai reprezintă o miză deoarece este teatrul războiului hibrid dintre SUA şi Rusia. Însă, într-un orizont previzibil de timp, terenul de joacă va fi părăsit de cei doi mari, în favoarea altor teatre mult mai poleite şi mai interesante. 

Singura cale de supravieţuire găsită de strategii Uniunii este cea a creşterii tiraniei şi a domniei arbitrariului. Istoria ne spune că acestea sunt semnele sfârşitului. Un sfârşit care, cu cât se va amâna mai mult, cu atât va fi mai tragic. Desigur, ne putem întreba dacă acest sfârşit va readuce speranţa pentru locuitorii acestui continent. Din nefericire, răspunsul este negativ. Cu o populaţie îmbătrânită, cu valorile diluate de maşina de tocat a liberalismului extrem, Europa este victima sigură a propriei imbecilităţi. 

Indiferent de modul în care actorii "Lumii Vechi" îşi vor tranşa ideologiile, lumea lor e în moarte clinică. Centrul de greutate al Lumii a revenit în Asia. Chiar dacă Împăratul care se bucura de tandra desfătare în Centrul Universului nu mai există, pare că lumea şi-a regăsit centrul acolo unde el a fost întotdeauna. Dar despre noua paradigmă a "lumii care vine" vom mai avea timp să discutăm.