Cele doua Romanii(care, de fapt, e una singura)

Într-un articol postat pe blogul propriu, dl. Mirel Palada(aka Turambar) vorbeşte despre două jumătăţi de România. Pornind de la faptul că societăţile democratice zis dezvoltate au electoratul împărţit cam în două felii babane, dl. Palada identifică un fenomen similar şi în România.

Este vorba de „jumătatea urbană” care are studii, vârsta potrivită(<45 ani) şi venituri bunicele versus România rurală sau urban-marginală care trăieşte în zone în care „nu e prea mult lucru de făcut în afară de supravieţuit”. Am avea aşadar o interacţiune între România tânără şi România bătrână, România sănătoasă şi România bolnavă, între săraci şi bogaţi, între învăţaţi şi analfabeţi.

Tema adusă în discuţie de dl. Palada nu e una nouă. „Teoria celor două Românii” a fost emisă de Adrian Năstatse cu ocazia pierderii alegerilor prezidenţiale din 2004. Pe-atunci a fost vorba de o declaraţie de presă. Zece ani mai târziu, fostul prim ministru al României a teoretizat problematica în cartea „Cele doua Romanii”. Recunosc faptul că nu i-am citit cartea lui Adrian Năstase, dar cred că intuiesc despre ce e vorba în ea(ştiu că nu e OK să mă pronunţ în acest fel, dar îmi permit să fiu şi eu profund precum „tinerii frumoşi şi liberi”). Pentru a nu face totuşi erori, îmi voi fundamenta critica strict pe elementele aduse în discuţie de articolul Jumătatea noastră, jumătatea lor.

Personal cred că teoria lui Năstase preluată de Mirel Palada şi probabil de o mare parte din vectorii de forţă ai partidului este nu doar greşită, ci si de-a dreptul distructivă pentru PSD. O spun cât se poate de limpede şi de apăsat: „domnilor, suferiţi de orbul găinii şi asta v-a împins în dezastru”!   Să vedem însă pe îndelete unde sunt greşelile.

Despre cei care se află în piaţă, domnul Palada spune că sunt cei care au, cei care „deţin complexitate în felurite feluri”. Dar ce au ei de fapt? În principal ar fi vorba de:

• resursă simbolică - studii
• resursă ocupaţională - slujbe bine plătite
• resursă biologică - până în 45 de ani
• resursă rezidenţială - provin din urbanul mare

Aici se observă limpede eroarea comună comisă de individul care stă şi se uită strict pe cifre, uitând „să dea un ochi pe fereastră”. E tipul de om care, după ce a consultat riguros setul de date atent filtrat, îţi spune: „sunt 97% şanse ca afară să fie peste 30 de grade, aşa că luaţi-vă costumele de baie şi mergeţi la plajă”! Omule, dar te-ai uitat pe geam? E furtună! A venit nu ştiu ce front atmosferic din gerurile Siberiei şi afară sunt doar două grade. Brrrr!

Să revenim la oile noastre şi să luăm punctele pe rând. Resursa simbolică reprezentată de studii e corect identificată. Marea parte a celor care se află în piaţă au(sau sunt pe cale să aibă) studii superioare(şi chiar mai mult). E însă ceva care nu rimează aici. Ce înseamnă azi studii superioare? I-aţi văzut pe cei din piaţă? Au grave probleme de exprimare. Repetă sloganuri aberante lansate de influencerii Turcescu, Mândruţă, Guran s.a.m.d. S-a întrebat cineva cam ce coeficient de inteligenţă trebuie să aibă un individ care-l are ca influencer pe unul dintre cei enumeraţi mai sus? A avut cineva curiozitatea să se uite pe hârtiile care sunt răspândite prin Piaţă? Dacă faci un minim efort te apucă groaza. Afli despre „morţi noştrii”, „săi dăm jos”, „nu e moşte nu e popa”(şi eu am înţeles exact ce înţelegeţi voi), „bine a-ţi venit”. Pe-astea le-aţi văzut, domnule Palada? Ar fi trebuit să vă sugereze faptul că, deşi majoritatea dintre respectivii domni, au(sau urmează să aibă) studii superioare, nivelul lor general este similar unui absolvent de studii profesionale de acum 30-40 de ani.  Care absolvent de-atunci pretindeţi că se află în bazinul dumneavoastră electoral!

Resursa ocupaţională este unul dintre punctele cheie ale teoriei celor două Românii. Însă, în acelaşi timp, este un alt factor de orbire. Câştigă bine oamenii din piaţă? Ei bine, iar trebuie să mergem să vedem cine e pe-acolo. Excluzând segmentul galeriilor care fac ce ştiu ele mai bine şi cel al „tinerilor frumoşi” care mai dau drumul la câte-o manelă, rămâne(în ordinea „cotei de piaţă”) ceva pulime de multinaţională, studenţime part-time, bugetari revoltaţi(vă surprinde?) şi oengime(responsabilă în principal cu deturnarea ideologică). Multinaţionalii care sunt în piaţă sunt, în majoritatea covârşitoare, segmentul acela obidit, plin de frustrări, care munceşte-n draci şi e terorizat de şefi stupizi. Ies în stradă şi urlă din toţi bojocii! Îşi urlă frustrarea! Dar urletul lor e o refulare pe care n-o înţelege nimeni. Urlă împotriva lui Ponta, împotriva lui Oprea, a lui X sau a lui Y. Ar urla din toţi bojocii şi împotriva lui Mirel Palada dacă influencerul lui i-ar spune că Palada e ăla din cauza căruia e obidit. 

Ce-ar trebui să înţelegem din cele enumerate mai sus? Că avem nişte cetăţeni cu venituri bune şi frustrări mari care urlă disperaţi în Piaţă? Greşit, domnilor. N-o să se deranjeze niciodată unul care e îndestulat să urle ca măgaru' prin piaţă în loc s-o ardă prin cluburi de fiţe şi să caute pisi de top. Niciodată civismul de acest tip n-a răsărit din îndestulare, ci din foame. Nu vă lăsaţi cuceriţi de imaginea lu' tanti Pipidi: vă daţi seama de câte fleici, cefe de porc şi alte asemenea delicatesuri are nevoie mecanismul ăla pentru supravieţuire? D-aia e doamna cu civismul, pentru că are nevoi! La fel şi oengimea din piaţă. Trage cu capitalistu' da-n sinea lui îl înjură precum un birjar mecanic de tren comunist.

Să lăsăm gluma la o parte şi să trecem la resursa rezidenţială. Într-adevăr, oamenii ăştia se învârt prin urbanul mare, plin de mall-uri, de centre comerciale aşa-zis civilizate, bagă săptămânal câte-un Centru Vechi s.a.m.d. Dar oamenii ăştia unde stau? Păi tot cam pe-acolo. Ceea ce e nasol deoarece acolo locuinţele, adică acele cutii de conserve de pe vremea răposatului Ceauşescu, au ajuns să coste cât diamantele „Excelsior”, „Cullinan” sau „Sergio”. Şi cum au putut ei să intre în posesia respectivelor stabilimente? Dacă fac parte dintre cei fericiţi care au putut să se rupă de mama şi de tata, de bună seamă că, pe lângă sclavageala de la multinaţională mai au o cotă suplimentară de sclavageală pentru banca de care s-au legat până spre şaizeci-şaptezeci de ani pentru a-şi cumpăra minunea de cutie de conservă insalubră  cu una sau două camere. 

Coroborând resursa ocupaţională care în statistici arată beton cu resursa rezidenţială care atârnă ca jugul de grumazul boului şi adăugând acestora câteva alte flavour-uri(maşină second hand obligatoriu germană - deci scumpă - tot pe credit, haine de pseudo-firmă, socializare obligatorie de week-end, toate pentru a fi în rândul lumii) ne rezultă că toţi aceşti tineri bogaţi şi rezidenţiali rulează bine de tot spre venituri negative. Da, din când în când mai fac şi foamea, salivând la mâncarea de plastec(sic!) pe care-o savurează „bogatul” coleg de birou(care-şi permite chiar luxul de a mânca ori de la catering, ori la cantina de la parterul turnului de birouri). 

Vă surprinde rezultatul? Este vorba de acea magie care se numeşte luarea în considerare a tuturor parametrilor. În Global Wealth Report al Credit Suisse pe care l-am mai citat zilele trecute se afirmă: „If you’ve no debts and have $10 in your pocket you have more wealth than 25% of Americans”. Vă las să faceţi traducerea în română şi să identificaţi dacă, în cazul nostru, cei 10$ trebuie traduşi ca 10, 1 sau 0,1 lei. 

Punând cap la cap tot ceea ce-am spus până aici îmi rezultă că nu avem deloc două Românii. Aţi făcut o greșeala de percepţie, domnule Pufos: într-adevăr, unii nu câştigă nimic, iar alţii câştigă doar teoretic mult, însă, în realitate, e vorba de o singură Românie ticsită cu săraci. Ceea ce afirm aici cu subiect şi predicat este că ăia care urlă în piaţă sunt electoratul vostru de stânga, fals deturnat către dreapta. Când pe obiditul din multinaţională îl cheamă şeful ăla arogant, îi tremură chiloţii. Ştie că că, în cel mai bun caz, îi va spune că nu-i poate creşte salariul din cauză de taxe. Sau că iar îi scade salariul ăla de doi bani din cauză de ţară de căcat. Sau, Doamne fereşte!, îi va spune că-l dă afară din cauză de comunism în România. Însă noţiunile de „taxe, comunism sau ţară de căcat” ascund în realitate optimizarea salarială pe care investitorul străin o practică aici cu rigurozitate şi sarcasm. 

În realitate, PSD-ul s-a deplasat greşit spre dreapta crezând că astfel atrage „tinerii frumoşi”. Ar fi trebuit să înţeleagă că e o mişcare prostească! De fiecare dată băsescu i-a păcălit în alegeri cu o retorică de tip comunist. Realitatea, domnule Palada şi domnilor pesedişti, este că în 11 ani n-aţi făcut altceva decât să vă şubreziţi electoratul. România pe care aţi indentificat-o voi ca fiind săracă e pe ducă şi, odată cu ea, procentele voastre. Bazinul pe care l-aţi ignorat e cel a al României frustrate. El are suficientă dinamică revoluţionară datorită resursei biologice. 

Ăia care urlă pe stradă împotriva voastră o fac pentru că n-au pe nimeni. Sunt rasa potmodernă a „sclavilor fericiţi”, excelent identificată de Ovidiu Hurduzeu(repede, fuga la librărie până când nu l-o interzice Florain!). Rasa asta e caracterizată de un conforrmism înfiorător dezvoltat pe fondul unui sindrom Helsinki căpătat la locul de muncă. Atunci când şeful îl întreabă zâmbăreţ „ce-ai, eşti depri azi?”, instantaneu zâmbetul înfloreşte pe faţa sclavului şi devine sincer fericit. De ce? Pentru că ştie că altfel, gagica aia „simpatică” de la HR îl va chema din cauză că „are o problemă” pe care ea trebuie s-o identifice pentru a nu dăuna colectivului. Iar toată tevatura asta se poate lăsa cu un şut în cur, cu un adio violent şi-apoi canci lucru la multinaţională pentru că nici dracu' nu-ţi mai dă caracterizare bună. Şi-aşa s-a dus fericirea ta de sclav corporatist cu rate la bancă şi mândră maşină germană second hand la scară.

Pe scurt ăsta cam e electoratul dumneavoastră, domnilor! V-a fost răpit „pe şuştache” în timp ce vă pupaţi în bot cu ambasadorul SUA şi căutaţi să-i arătaţi că sunteţi mai conformi decât ăilalţi. Tinerii ăştia v-au înjurat când n-aţi făcut nicio modificare la Codul Muncii, când v-aţi plecat în faţa diverselor consilii şi comiţii precum preacuvioşii în faţa locurilor sfinte. V-au înjurat când v-au văzut cu câtă slugărnicie vă plecaţi în faţa intereselor Chevron sau ale dubioşilor de la Roşia Montana. Şi la atâtea alte greşeli copilăreşti pe care le-aţi făcut crezând că vă aflaţi pe drumul cel bun. Ieşiţi din calculele inutile pe care le tot faceţi şi vedeţi că revendicările autentice din piaţă sunt aproape toate de natură comunistoidă. Vreţi electorat stabil, mergeţi la acţiune!

Nici nu e mare lucru ce aveţi de făcut: trageţi-l pe nea Nelu pe dreapta. Va înţelege că lupta se dă ca-n Ilegalitate! Ascultaţi-l orbeşte, notaţi-vă fiecare slogan pe care-l spune din sufletul lui de bătrân comunist. Alte slogane mai autentice nu veţi găsi pe piaţă! Nu râdeţi de ele, adaptaţi-le! Şi luptaţi împotriva comunismului propunând modificarea Codului Muncii, creşterea rolului sindicatelor, ajutorarea intensă afacerilor autohtone mici şi mijlocii. Gândiţi româneşte! Nu mai angajaţi consultanţi americani chiar dacă numele lor se termină în „wiz” sau „berg”. Mereu v-au tras ţeapă şi v-au împins în rahat! Şi, nu în ultimul rând, răstiţi-vă pe la serviciuri! Tovarăşu „Interes Naţional” deja a fost fript de vanitatea plăvanului astfel încât el şi turma lui de acoperiţi nu vă mai sunt de folos.Cam atât pentru azi. Dacă vreţi mai mult, e pe bani. Doar suntem dă dreapta! :-)