2016

Se-apropie! Vine cu paşi repezi. E un hotar, un simbol, un moment în care ne reamintim ceea ce a fost şi privim cu speranţă către înainte. 2015 e trecutul, 2016 viitorul care se consumă cu viteza maşinii de tocat a prezentului. 

2016 e la rând. Suntem în pragul său, călare pe această maşină infernală numită timp. Avem speranţe, emoţii, dorinţe, vise. Avem atâtea aşteptări. Fiecare în parte şi toţi împreună. 

Suntem în pragul unui nou an. N-au mai rămas multe de spus. Vă urez să aveţi parte de tot binele din lume, să vă bucuraţi de fiecare clipă, să fiţi sănătoşi şi fericiţi! 

LA MULŢI ANI!

Crăciun fericit!

Revolutia cretinilor

23 mai 1967. În paginile cotidianului „Corriere della sera”, Dino Buzzati a publicat „La rivolta dei cretini”, o povestire cu multiple semnificaţii care a stârnit dezbateri intense pe marginea mesajului. Din păcate, deconectarea noastră aproape totală de cultura italiană - un fenomen căruia nu-i găsesc o explicaţie logică, dar care are rădăcini adânci - a făcut ca mesajul lui Buzzati să nu ajungă la noi. 

Aveţi mai jos textul integral al acestei parabole a lui Buzzati. Traducerea în premieră a acestui text este cadoul pe care vi-l fac acum, în pragul Crăciunului. Sper să vă placă. Lectură plăcută!

Spania si noua realitate politica europeana

În ultima perioadă propaganda spaniolă a marşat pe tema bipartidismului din peninsulă. Când Podemos-ul lui Iglesias nu a reuşit să obţină numărul estimat de voturi la locale, media spaniolă era în extaz, afirmând fără perdea că, iată, Spania nu renunţă la sistemul său tradiţional cu două partide puternice care se rotesc la putere.

Campania electorală a fost, de asemenea, marcată de un suspect dezechilibru mediatic. Ca şi cum n-ar fi existat decât Partidul Popular şi cel Socialist. Cele două mari partide spaniole s-au bucurat de o expunere exagerată, în timp ce „rebelii” au fost ignoraţi. Diferenţa însă a fost făcută în teren, faţă în faţă cu electoratul, acolo unde s-a dovedit că partidele tradiţionale şi-au subţiat teribil rădăcinile.

Romania anormala

O lege aprobată de Parlament şi promulgată de Preşedinţie nu se aplică. Motivul? CSM-ul s-a trezit că Justiţia nu dispune de resursele necesare aplicării ei şi că încă nu există normele de aplicare ale legii. Norme care trebuiau emise de către ... Ministerul Justiţiei. Cu siguranţă că democraţia autohtonă are forme maiestuoase de manifestare.

Legea despre care am amintit este faimoasa lege a falimentului personal. O lege cât se poate de normală într-o ţară absolut anormală. O lege a cărei adoptare a fost întârziată voit, acum nu este pusă în aplicare din cauza unor motive superflue. Tipic românesc.

Drumul petrolului

Hotărât lucru, Primăvara Arabă şi dezastrele umanitare din Orientul Apropiat au desfundat efectiv puţurile petroliere inundând lumea cu aur negru ieftin. E o mişcare pe care am mai văzut-o în trecut însă, de data aceasta, muntele de cadavre pe care se bazează are un ciudat rol „stilistic”. 

Apariţia din neant a unui nou producător mondial de petrol a făcut ca preţurile s-o ia razna. Dacă vă întrebaţi cine este misteriosul producător vă voi da şi răspunsul: ISIS. Ciudata reţea teroristă aşa-zis radicală a reuşit într-o clipă să se facă stăpână peste cele mai profitabile câmpuri petrolifere irakiene. De-aici, printr-un ciudat păienjeniş, petrolul se transformă în arme.

In 2011 libienii si-au luat tara inapoi

Pe 20 octombrie 2011, Gaddafi era omorât în circumstanţe care vor rămâne neclare pe veci. Trupul său neînsufleţit a fost apoi depus într-un mall, iar imaginile hidoase cu oamenii care se fotografiau cu cadavrul au făcut înconjurul lumii. O bucurie imensă era transmisă în direct de-acolo. Avioanele străine şi dronele ucigaşe duceau, din nou, la îndeplinire aspiraţiile unui popor.

În 2011 libienii şi-au luat ţara înapoi. Întreagă! Au trecut patru ani de-atunci şi binefacerile noului regim se simt din plin. Bunăstarea armelor a invadat lumea libiană, iar fericirea tronează peste tot. Noua lume liberă a explodat. De fapt explodează continuu într-o ţară aflată în permanent război civil, între facţiuni apărute peste noapte, dintre care - în mod evident - nu putea să lipsească Statul Islamic.