9 ani

Acum fix 9 ani începeam să-mi pun gândurile pe net. Era o perioadă de creştere, toată lumea era veselă şi lucrurile se vedeau doar în roz. Mass media era mult mai vibrantă decât în prezent, cu mult mai multe titluri şi infinit mai mulţi cititori. Eu eram unul dintre cei nemulţumiţi de calitatea îndoielnică a materialelor publicate, de modul heirupist şi superficial în care erau întocmite analizele. Practic acesta a fost motivul pentru care am început blogul.

Privind în urmă constat o degradare teribilă. Mass media care pe vremea aceea mă nemulţumea nu mai există. I-a luat locul un monstru compus dintr-o încrengătură de televiziuni de casă, site-uri, bloguri şi conturi de reţele sociale. Un monstru propagandistic fără coloană vertebrală, cu sponsori mai mult sau mai puţin ascunşi, cu jurnalişti semidocţi(uneori de-a dreptul analfabeţi) şi fără nicio legătură cu realitatea. De altfel, lumea cu totul s-a mutat în virtual, trăieşte o realitate grosolan modificată şi se hrăneşte din false probleme şi/sau soluţii.

Faţă de atunci, lumea de azi e mult mai „fake”. Din nefericire ne cufundăm de bunăvoie într-o negură din ce în ce mai deasă, având convingerea că suntem pe drumul cel bun. Şi, cu toate că orbecăim, că ne împiedicăm şi ne zdruncinăm la fiecare pas, continuăm să credem că mergem în direcţia bună, fără să ne gândim că poate ar fi cazul să facem cel puţin un popas, să ne tragem sufletul şi să analizăm ce-am făcut şi ce-ar trebui să facem.

Privind retrospectiv înţeleg că acea perioadă - ale cărei stadii incipiente se situează pe la sfârşitul lui 2006, iar apogeul în octombrie 2008 - a reprezentat pentru noi un teribil punct de inflexiune. Practic atunci, la adăpostul crizei şi al dezastruoasei situaţii internaţionale, s-au pus la punct teribilele mecanisme antidemocratice şi antieconomice care ne guvernează azi.

Suntem la 9 ani de la o perioadă dificilă. Suntem mai bătrâni cu aproape un deceniu. Ne uităm în oglindă şi constatăm că ni s-a mai albit părul, ne-au mai apărut riduri şi credem că suntem mai înţelepţi. Cu toate acestea n-am fost nimic altceva decât martorii unor perioade complicate pe care le-am trecut tot „supt vremi”. Şi, din nefericire pentru noi, mari speranţe nu există! Locul dezbaterilor vii de-acum nouă ani a fost luat de „diktate” sterile şi haotice, ţara făcând din ce în ce mai greu faţă cerinţelor din ce în ce mai mari şi aberante sosite din direcţia mult prea mulţilor săi stăpâni.

Dezbaterea adevărată a murit. Avem în schimb spectacole hidoase cu participanţi insalubri. Spectacole hilare şi, în acelaşi timp tragice, menite a satisface necesitatea de circ a unei populaţii din ce în ce mai înfometate. Din 2008 încoace mergem într-o direcţie greşită şi neromânească. Şi, cu fiecare pas pe care-l facem, ne afundăm mai adânc în incertitudine bătând cui după cui în propriul sicriu.

Sunt nouă ani de când îmi vărs aici viziunile, ipotezele, frustrările, bucuriile, tristeţile s.a.m.d. În cifre seci vă pot spune că acesta este articolul cu numărul 1435 şi că paginile blogului, de-a lungul celor nouă ani, au fost răsfoite de peste un milion de vizitatori. Personal sunt impresionat. Au fost mulţi cei care m-au apreciat şi mulţi cei care m-au înjurat. Păstrez amintiri plăcute cu unii care, după ce şi-au dat seama că au greşit înjurându-mă, mi-au trimis mailuri cerându-şi scuze şi rugându-mă să le şterg comentariile negative din trecut. Întâmplări, întâmplări!

Din păcate, în ultima perioadă n-am mai reuşit să actualizez blogul aşa cum o făceam înainte. N-am avut niciodată sentimentul că blogul se stinge, dar constat cu tristeţe că timpul pe care pot să i-l aloc e din ce în ce mai scurt. Cu toate acestea, voi continua să-mi aştern gândurile pe această hârtie falsă şi înşelătoare. Înainte de a încheia aş vrea să vă mulţumesc vouă, celor care încă mă mai citiţi. Faptul că printre cititorii de azi se află mulţi dintre cei care acum 8 sau 9 ani descopereau „Trenduri Economice” mă face să mă simt teribil de bine. Atât pentru azi! La mulţi ani tuturor şi s-auzim numai de bine!