Opţiunea nucleară

Lucrurile sunt de-a dreptul serioase. Suntem în cel de-al doisprezecelea ceas şi toată lumea pare că doarme. Mulţi simt o transpiraţie rece pe şira spinării considerând că fiecare secundă care trece reprezintă un punct câştigat. Alţii, poate cei mai mulţi, cred că nu e nimic. Doar au fost atâtea accidente şi nu s-a întâmplat nimic, nu-i aşa?

Aş avea însă o întrebare. Câţi dintre cei care stăteau în Pripyat s-ar fi gândit că, la un moment-dat, într-o noapte nefastă, centrala de la Cernobîl va exploda? Vă spun eu: nu s-a gândit aproape nimeni niciodată. La fel suntem şi-acum. În anticamera unei explozii de proporţii menite a redefini spaţiile geopolitice ale lumii.


Probabil nu sunteţi străini de situaţia de la Deutsche Bank. Se tot vorbeşte de-o vreme, astfel încât subiectul riscă să se banalizeze. Însă, banalizându-se nu înseamnă că dispare. Sunt câteva chestiuni de-a dreptul jenante. În primul rând, Deutsche Bank o expunere de 42 tln. $ pe produse derivate. Raportându-ne la capitalul tier 1 ne rezultă că avem doar 0.0013$ capital pentru fiecare dolar de expunere pe produse derivate. Şi, atenţie, asta se întâmplă în condiţiile în care banca ar avea expunere în exclusivitate pe produse derivate. De-aceea, fiecare amendă pe care ar încasa-o, este mai usturătoare decât orice criză financiară, deoarece o trimite acasă la acţionari pentru completarea capitalului. Care acţionari sunt mai rupţi în fund ca niciodată şi incapabili să mai pună vreun eurocent în groapa nemţească cu flăcări. Şi, pentru că ne aflăm la capitolul cifre, ar mai fi de menţionat faptul că amenda primită de Deutsche Bank este doar cu puţin mai mică decât ... valoarea de piaţă a băncii!

De fapt, problemele Deutsche Bank sunt în altă parte. Prinşi cu pantalonii în vine în Europa, americanii ripostează în faţa unui imperialism economico-politic german în creştere îngrijorătoare. Cei care până de curând erau căţeluşii ascultători ai hegemonului, s-au transformat în lupi de pradă care acţionează la adăpostul haitei europene. Aşa se face că, una dintre ultimele iniţiative discutate în cancelariile europene - aceea de creare a unei armate a Uniunii Europene - a provocat o nervozitate extremă peste Ocean. O armată europeană ar arunca în derizoriu NATO şi ar permite - sub umbrela aceleiași generoase construcţii europene - o strângere a relaţiilor Germania-Rusia. Adică fix a coşmarului american.

Deutsche Bank a făcut potlogăriile care au condus la criza din 2008 cu binecuvântarea SEC-ului. De altfel, denunţătorul care a dezvăluit anchetatorilor sursa putregaiului acuză o morişcă prin care oficiali de rang înalt ai Deutsche Bank ajungeau la SEC şi retur. Ca stâlp al globalizării, Deutshe Bank nu a lucrat de capul ei, ci sub supervizarea stăpânilor lumii. O lege nescrisă spune că uneltele cele mai bune sunt acelea care sunt folositoare chiar şi atunci când le distrugi. Deutshe Bank pare a fi o unealtă de acest tip, iar americanii vor profita din plin. 

Suntem în plin război comercialo-politic între cele două maluri ale Atlanticului. Americanii se bazează pe o strategie simplă: şubrezesc coloana vertebrală a „maşinăriei germane”, iar Merkel trebuie să acţioneze. Cum? Cu bail-in? De neimaginat în Germania! Asemenea reţete radicale sunt rezervate doar periferiilor. Astfel încât rămâne clasica alternativă a bailout-ului. Statul împinge bani cu nemiluita în infernala maşinărie cu speranţa „că o trece durerea”. Va fi o măsură care va stârni nervozitatea în interiorul UE, în special în ţările care-au suferit(Grecia, Cipru,etc.) sau care suferă(Italia). Scandalul ar conduce la o degringoladă generalizată în care fiecare face ce-i trece prin cap, fără a respecta nicio regulă. Adică exact haosul de dinaintea furtunii.

Există însă şi-o variantă ceva mai elegantă. Commerzbank - celălalt colos bancar german sleit de puteri - a anunţat începerea unui amplu proces de restructurare care presupune concedierea a 20% din personal. O criză pe piaţa bancară ar putea determina autorităţile germane să facă un nou set de teste de stress pe care cei doi coloşi bancari să le pice. Astfel se deschid câteva posibilităţi interesante. S-ar putea forţa o fuziune a celor doi coloşi şi, întrucât statul va deveni acţionar la noua entitate, va putea acorda ajutor de stat, în conformitate deplină cu o reglementare europeană care permite acest gen de ajutoare.

Din câte ştiu, în weekend-ul care tocmai s-a încheiat, au avut loc doua întruniri secrete ale oficialilor germani de rang înalt pentru discutarea problemelor de pe piaţa bancară. Aflaţi în stadiul de negaţie, reprezentanţii lumii financiare au dat asigurări că totul e OK. Se pare că, încă odată, politicienii i-au crezut(sau joacă la cacealma). Altfel nu-mi explic de ce au dat drumul propagandei care susţine că Merkel este împotriva oricărui ajutor şi că, indiferent de consecinţe, băncile cu probleme trebuie să „se vindece” singure. Un lătrat evident către italieni.

Totul s-a petrecut pe fondul unui zvon favorabil, conform căruia Department of Justice ar fi redus amenda aplicată Deutsche Bank la 5.4 mld. $. Un zvon care a inversat violent cursul acţiunilor băncii şi, în acelaşi timp a mai dat un respiro pieţelor. Sunt însă două lucruri care sunt de neînţeles. Primul este acela că zvonul n-a fost confirmat de nimeni. DoJ n-a făcut niciun anunţ, astfel încât e posibil ca toată tevatură să nu fie decât o mişcare disperată a serviciilor secrete. Cel de-al doilea element de neînţeles este motivul pentru care acţiunile au luat-o din nou în sus. S-a schimbat cu ceva situaţia băncii? Cu foarte puţin şi neesențial deoarece adevăratele găuri sunt în altă parte.

Că lucrurile nu sunt limpezi o arată şi recenta inculpare a Deutsche Bank de către procuratura italiană sub acuzaţia de falsificare a conturilor băncii Monte dei Paschi şi de manipulare a pieţelor. E un alt scandal care riscă să se lase cu amenzi usturătoare.

Nici în Italia lucrurile nu sunt atât de limpezi. E posibil ca acţiunea procuraturii italiene să fie tot o parte a jocului geopolitic global. Adevărul e că Department of Justice nu poate cere băncii germane cele 14 miliarde de dolari. N-ar fi fair. Trebuie să se comporte similar cu toate băncile şi, date fiind precedentele, e posibil ca amenda să fie redusă undeva în jurul valorii de 6 mld. $. Însă presiunile pe bancă nu se vor opri. Inculparea din Italia este un exemplu tipic. Ştiţi, probabil, că procuratura italiană, alături de mai mulţi magistraţi de top de-acolo, este o coadă de topor a CIA. Dezvăluirile referitoare la „Mani Pulite” ne arată limpede că Italia este o ţară sub asediu american. Ceva similar României, numai că puţin mai discret. Aşa se face că, acţiunea procuraturii italiene care a obţinut şi avizul judecătorului se poate înscrie în acelaşi joc geopolitic. Iar acest proces este doar unul dintre cele peste 9000 în care se cere pedepsirea băncii nemţeşti şi se solicită despăgubiri babane.

De altfel, într-o scrisoare adresată angajaţilor, John Cryan acuza forţe din piaţă care vor să destabilizeze banca. Desigur, cea mai mare destabilizare vine din interior, din situaţiile contabile ale băncii. A fost însă o mişcare inteligentă care a atras de partea sa comunitatea germană de afaceri. Marii lideri ai business-ului german s-au declarat solidari cu banca. Însă nu-mi dau seama despre ce solidaritate este vorba în condiţiile în care, de frica unui bail-in, lichidităţile tot părăsesc banca germană. Dacă toată săptămâna trecută „fuga lichidităţilor” a fost calificată doar ca simplu zvon, iată că mai mulţi clienţi au reclamat că de-a lungul weekend-ului n-au avut avut acces la cash-ul din conturi. Banca susţine că e vorba de o problemă care ţine de infrastructura IT, însă câte „explicaţii” mai pot accepta clienţii?

Date fiind informaţiile, e clar că Deutsche Bank este centrul unui altfel de luptă. E chiar ironic. În timpul evenimentelor din Ucraina, SUA acuza Rusia că foloseşte strategii de război hibrid. Iată că SUA se dovedeşte maestră a combinaţiilor într-un război ciudat, atipic, dar deosebit de violent.

Poate că e timpul să ne întrebăm cât va mai dura jocul de-a şoarecele şi pisica. Vor prăbuşi într-adevăr autorităţile americane Deutsche Bank? Având în vedere că e un jucător de talie globală, care poate scufunda realmente sistemul financiar mondial, răspunsul ar fi nu. Însă, ca şi în cazul Lehman, factorii de decizie pot izola viitoarea victimă înainte de a-i da lovitura de graţie. Aşa s-a întâmplat şi cu Lehman, aşa se poate întâmpla şi cu Deutsche Bank. Astfel încât nu-mi rămâne decât să vă atrag atenţia să nu vă comportaţi precum cetăţenii din Pripyat. Bomba e aproape de detonare şi, ironia face ca, probabilitatea să fie detonată din prostie, să fie extrem de mare.