joi, 24 mai 2018

Iluzia privarizării pensiilor

La ora actuală, începând cu prostul naţional, trecând apoi prin influencerii guranişti, cartienişti, etc. şi terminând cu ultimul tefelist, subiectul la modă este cel al pensiilor, mai precis al „luptei” prostovănimii pentru ceea ce se numeşte „pensie privată”.

În mai multe articole(unul recent îl puteţi citi aici), am explicat că, în realitate, pensia privată este o şmecherie care nu face altceva decât să împingă nişte bani ai statului în buzunare private. Dar să încercăm să privim dincolo de personaje pentru a înţelege de ce calea tefelistă este greşită şi de ce totul se va întoarce, până la urmă, fix împotriva prostovanilor care mestecă nişte slogane fără a înţelege despre ce e vorba.
Sistemul pensiilor de stat e un sistem bazat pe extinderea unui sistem natural - în care copiii au grijă de părinţi atunci când aceştia nu mai sunt în putere - la nivel de stat. Tradus, pentru asigurarea pensiilor bătrânilor, contribuie cei care sunt activi, printr-o contribuţie proporţională cu salariul încasat. Aşadar, un prim aspect al sistemului pensiilor de stat este acela că acest sistem nu este unul „de acumulare”, ci unul „de solidaritate”. E bine să înţelegem acest aspect deoarece de aici pornesc toate confuziile speculate de ticăloşii din spatele sloganelor chioare.

Aşadar, prin pensiile de stat nu strângem bani pentru pensie, ci contribuim, din solidaritate între generaţii, la pensia celor care, la rândul lor, au contribuit la pensia înaintaşilor lor. Disperarea - care vine nu de la tefelişti, ci, culmea, de la cei cu care se luptă acerb tefeliştii, anume decreţeii - apare atunci când unui val demografic major îi urmează un gol demografic. În cazul nostru e vorba, aşa cum am amintit, de decreţeii lui Ceauşescu care se tem că, după ieşirea lor masivă la pensie, „golul demografic” al generaţiei următoare nu va rezista „plăţii facturii pensiilor”. Este o teamă justificată, însă aceasta nu se combate cu făcături propagandistice, ci cu logică. E bine ca fiecare să ştie că nivelul pensiei este, până la urmă, un indicator al nivelului general al bunăstării unei ţări. În cazul în care ţara funcţionează bine, se găsesc bani pentru pensii, în caz contrar nu. E ca în orice familie: în cazul în care au copii care se descurcă bine, părinţii pot fi liniştiţi că nu vor fi lăsaţi de izbelişte la bătrâneţe. În caz contrar, e mai complicat.

Fix la fel e şi cu pensiile de stat. Decreţeii au fost cei care l-au omorât pe Ceauşescu, cel căruia, dacă e să fim corecţi, îi datorau propria existenţă. Mai mult, s-au ridicat vehement, asemeni tefeliştilor actuali, împotriva principiilor acestuia, unul esenţial fiind rata natalităţii. Golul demografic este cauzat fix de comportamentul lor, aşadar factura o vor plăti tot ei. Dacă e să spunem lucrurilor pe nume, e cât se poate de clar că generaţia decreţeilor nu va avea o bătrâneţe foarte uşoară. Cel puţin acestea sunt premisele. Există însă şi o speranţă: în cazul în care România îşi va croi un destin economic solid, se va putea trece cu uşurinţă peste provocarea pensionării valului decreţeilor. Mai mult, trebuie înţeles că o mare parte a decreţeilor nu-şi vor încasa pensia de aici, ci de prin statele UE prin care-au lucrat, astfel încât stresul sistemului naţional de pensii nu va fi atât de mare precum cel prognozat de trompetele propagandiste.

Partea hilară începe însă abia de-aici. Preluând pe nemestecate temerile decreţeilor, tefeliştii îşi cam sapă singuri groapa. Cu cât criticile la adresa sistemului public de pensii sunt mai mari, cu atât creşte presiunea asupra înlocuirii acestuia. Ce înseamnă înlocuire? Înseamnă trecerea de la un sistem bazat pe solidaritate intergeneraţională la unul bazat pe acumulare. Adică, în loc să ţi se plătească pensia de către generaţia actuală, ea ţi se va plăti din ce ai strâns de-a lungul vieţii. Este însă „dorinţa” de care, din prostie, generaţia tefelistă s-ar putea să aibă parte. Şi-o să vă explic în continuare de ce nu e bine pentru ei.

Banul nu e o unitate stabilă. Cu trecerea timpului valoarea sa este mâncată de inflaţie. A-ţi păstra banii prin acumulare este o provocare care necesită experienţă. Pe această „experienţă” se bazează fondurile de pensii, cele care au ca şi specializare „conservarea” valorii depunerilor efectuate de către contributori. Însă această „expertiză” vine la pachet cu un preţ, anume comisionul de administrare pe care-l plăteşti din propriul buzunar. Nimeni însă, într-un sistem pur privat, nu-ţi poate garanta că administratorul fondurilor tale de pensii nu e un prostovan care-ţi plasează banii aiurea şi-i pierde. S-a văzut asta în ultima criză din SUA, unde mulţi au rămas cu buza umflată fix în prag de pensionare, fiind lăsaţi să se descurce cum pot. E unul dintre riscurile majore ale sistemului pur privat de pensii. În cazul statului, chiar şi-n vremuri dificile, se găsesc bani sau soluţii pentru plata pensiilor. Cel puţin, până acum, nu s-au văzut state rămase întregi care să nu-şi asume plata pensiilor.

O altă necunoscută este durata vieţii fiecăruia. Poţi trăi mai puţin decât media, neîncasând mare lucru din pensie sau poţi trăi foarte mult. În cazul pensiei private ţi se spune limpede: ăştia-s banii tăi, cu ei te descurci. Ai trăit mai mult decât ai strâns, Dumnezeu cu mila! În cazul sistemului public, cel puţin această grijă nu există.

Sunt doar câteva elemente care arată că sistemul public de pensii nu e chiar dracu' gol, ci un sistem oarecum natural de gestionare a îmbătrânirii. Este, în acelaşi timp, un sistem care nu-ţi dă bătăi de cap şi al cărui scop nu e profitul unora pe spatele.

Un alt sistem similar celui de pensii este cel public de sănătate. La fel, acesta se bazează pe solidaritate: contribuie toţi pentru întreţinerea celor care-s bolnavi. Aceasta are ca avantaj esenţial faptul că, atunci când un bolnav necesită un tratament extrem de scump, probabilitatea de a se găsi banii necesari e mai mare. Până la urmă nimeni nu vrea să fie bolnav, astfel încât n-ar trebui să-ţi doreşti să-ţi cheltui contribuţia la sănătate. Lucrurile stau relativ normal acolo unde sănătatea este o afacere de stat. Când însă intră pe fir componenta privată, totul se transformă în dezastru. De ce e simplu de înţeles: dorinţa de profit duce la existenţa excluderilor şi a condiţiilor scrise cu litere mărunte. Asiguratului nu-i este permis decât un număr limitat de intervenţii, iar în cazul în care, chiar şi accidental, nu este asigurat, e lăsat de izbelişte.


Ca o răzbunare hazlie a istoriei, s-ar putea ca fix generaţia cea mai vehementă, anume tefeliştii, să încaseze direct în barbă cele două experimente nefaste, cu efecte devastatoare asupra lor. E o altă punere în scenă a zicerii „ai grijă ce-ţi doreşti pentru că s-ar putea să se îndeplinească”.

12 comentarii:

  1. De acord cu logica articolului. Problema este ca, pe fundalul opiniei publice care sustine ca tot ce ia statul prin taxe ajunge in buzunarul clasei politice si a clientele politice, lumea pune usor botu' la propaganda care promite ca banul cetateanului nu va ajunge in buzunarul statului. Din nefericire omul de rand nu isi pune intrebarea unde va ajunge banul lui totusi?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu a existat un moment in istoria Romaniei in care toti cei peste o anumita varsta si cu anumita vechime sa primeasca pensie, Deci statul a adunat contributiile platind putin inspre deloc. Solidaritatea intre generatii e doar o gaselnita a statului pentru a nu recunoaste ca a folosit banii adunati in alte scopuri.
    Modul discretionar in care s-au stabilit pensiile pana la prima lege unitara (parca in 2005) cand a aparut principiul contributivitatii si notiunea de punct de pensie a creat monstruozitatea actuala in care peste 50% din pensionari au pensii in plata mai mari decat ar fi normal (au beneficiat de legi anterioare favorabile si nu e normal sa le scada pensiile).
    Mai mult, introducerea pensiilor speciale in sarcina CNPP e o magarie pentru a nu putea avea o imagine corecta a deficitului/excedentului real al acesteia.
    Daca statul ar fi corect, chiar cu pretul de a spune lucruri care dor, poate ca mai putini ar fi impotriva sistemului public de pensii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact. In Romania e wild west. Si in plus rumeno conidera ca nu se poate mai bine decat ce face el.

      Ștergere
  3. Doua chestiuni:de state falimentare ai auzit?In cazul pensiilor speciale despre ce solidaritate de generatii(sau nationala) vorbim?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi dacă-s falimentare, statele tot trebuie s-o ia de la zero. Iar, luând-o de la zero, au nevoie de credibilitate şi ce credibilitate mai ai dacă nu-ţi achiţi pensiile?
      În ceea ce priveste pensiile speciale, adevărul e că acolo e adevărata bubă puturoasă a sistemului nostru. De altfel, întreaga tevatură a deficitului e dată fix de includerea pensiilor speciale în galeata pensiilor de stat.

      Ștergere
    2. Dane te intreb ,nu stiu daca e veridica ipoteza sau ideea mea,te intreb ce crezi un sistem de fonduri de pensii /investitii de stat care sa coreleze functionarea unui fond de pensii si investitii clasic, cu investitii in marile companii de stat in exploatari de reuse naturale ale statului in companii miniere cu tot cu zacamantul apartinand statului in banci etc si garantarea banilor acumulati depusi de deponenti sa se fac cu titluri de stat sau cu aur sa.
      cat despre problema sociala fara discutie ea trebuie privita cu mare precautie pentru cei cu venitri mici cu acumulati modeste cu dizabilitati sau infirmitati statul trebuie sa patreze si chiar sa mareasca valoarea pensiilor pentru cei defavorizati dar,te intreb un sistem de fonduri de investitii de stat si banci care sa investeasca si sagaranteze economiile dponentilor nu e oare mai puternic si mai trainic decat modelul actual care este finalmente o schema ponzi care stim ca da faliment de obicei.
      te intreb sunt curios ce parere ai nu sunt economist sunt doar student la drept deci scuze pentru eventuale inadvertente tehnice sau logice.
      cat despre sistemul de sanatate Dane zici ai dreptATE TREBUIE SA MERGEM PE O LOGICA SOCIALA BINE ZIS DAR luna de luna angajatul plateste 45 la suta din venituri statului,este enorm enorm (iar amaratul angajat nici nu are parghiile si consultantii multinationalelor sa isi ascunda veniturile operatiunile sau externalizeze fara taxare profitul)
      Adica uite nu mai bine mergem pe urmatoarea logica.toti copii pana in 18 ani indiferent de suma aveti tramaemt gratuit indiferent de boala ( sunteti fii tari si trebuie sa va ocrotim) lucrul asta nu se intampla acum crede-ma multi copii mor bolnavi si netratati sau tratati mult sub ceea ce ar avea nevoie.crede-ma stiu din experienta si tata s-a imbolnavit grav grav de tot si tot prin forte proprii ne-am descurcat caci ce oferea statul ,daca am fi acceptat tata ramanea infirm deci nu scuza-ma prefer capitalismul sa platesc pe ceva mai bun si mai eficient decat sa fiu fortat sa iti cumpar tie polita ta de asigurare.Pe langa copii toti care aveti peste 65 de ani tratamentul subventionat intr-o mare masura
      si in cazurile sociale grave chiar 100 la suta si in cele ma bune conditii.ati muncit ati platit impozite toata viata deci acum statul are grija sa va rasplateasca.

      Ștergere
  4. Total de acord cu articolul. Cu 2 comoketari:
    1) "primesti pensie cat platesti" e o tsmtâmpe, pentru ca nu mori la vârsta fixa. E ca si cum "te tratam fix de cat ai contribuit. Picior rupt? Nasol, nu ai in cont decat pentru doua degete. La dracu, asta chiar se întâmpla deja peste ocean.
    2) si daca primești tu 1.000.000 lei de la pensia privata la 65 de ani, strânși in decenii de munca, Statul oricum poate da drumul la robinetul inflației, cu niste pensii soeciale de 10.000.000 pe luna. S-a intamplat deja in anii 90.
    3) toti zic ca PSD ia banii si fuge cu ei.Unde dracu fuge? DIICOT, ANAF, CDC, DTC, ce păzesc? Kovesi kaput? Daca fug filialele bancilor grecesti? De cine sunt garantate si contragarantate astea?
    4) a pus totusi vreun cititor de aici pixul pe bugetul anual din ultimii ani sa faca niște verificări? Datele sunt publice. Calculati si va luminați: hemoragia de bani, nu e sus, e jos, la achizitiile din spitale, ale CFR, salatii la stat mult peste cele de la privat, pensii speciale date de frica unei noi lovituri de stat, etc. Acolo sunt banii dvs, si nimeni nu comentează.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sistemul pensiilor de stat bazat pe "solidaritate" nu are cum sa mai functioneze in Romania. La 4-5 milioane plecati cine o sa mai plateasca contributiile la pensii. Si se pleaca in continuare. Nu pensionarii pleaca, ci cei care ar plati contributiile.

    Hint: anumite tari au implementat un alt sistem de pensii, se pare ca functioneaza. Eu nu m-as grabi sa dau cu piciorul la ceva care nu inteleg, poate cine stie, unii au fost mai destepti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E ca și cum ți-ai face griji că aș putea să-ți dau o replică după ce-mi citești comentariul.

      Fenomenul despre care vorbești s-a întâmplat deja. }n ultimii 30 de ani ponderea mediului privat a tot crescut, la pachet cu evaziunea și șmechereală la gri sau la plic.
      Generații întregi de pensionari au fost fentate, păcălite și prostite, iar factorul reprezentativ este dat de veniturile la buget raportate la PIB, cele mai mici din UE. Economia României n-are treabă cu statul, adică e șmecheră și crâncen de deșteaptă.
      3 decenii de furnicăreală, acumulare și progres la negru/gri înseamnă viitori pensionari care s-au jucat de-a CAS-ul. Deci, oricât de mici vor fi contribuțiile în viitor, bugetul de pensii va fi degrevat.
      Altfel spus, așa cum părinții voștri au făcut foamea pentru că nu v-ați plătit contribuțiile, la rândul vostru veți face foamea pentru că nu v-ați plătit contribuțiile.
      Foame plăcută!!!

      Ștergere
  6. Corect articolul.
    Numai imbecilii astia de tefelisti imdobitociti cu feisbucile cred gogoritele astea. Si corect spui ca ei o sa si-o ia cel mai tare. Deja si-o iau in spate, ca majoritatea nu stiu sa faca nimica, au datorii pe scoli de impins vantul prin strainataturi si si stau cu paranitii :)))
    Cum sa fie falimentar sistemul lui Bismark verificat mai mult de 200 de ani?
    Imbecililor care o tot dau ca "alte state" au facut si-au dres, dar fara a da exemple concrete: Ii invit sa arunce de exemplu o privire la Illinois numai, la noua poarta unde se inchina ei; cam ce e pe acolo cu pensiile "private".
    In celalata problema, sanatatea, ii invit sa citeasca cam cum vad jegurile astea de corporatii "sanatatea privata" https://arstechnica.com/tech-policy/2018/04/curing-disease-not-a-sustainable-business-model-goldman-sachs-analysts-say/
    Deci nu trebuie sa vindeci, ci sa lungesti boala; altfel nu da bine la ghiseft.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dupa ce s-a distrus industria si agricultura, invatamantul si cercetarea a venit si randul sistemului public de pensii, urmand si privatizarea (desfiintarea)sistemului public de sanatate. Cu toate acestea tot mai exista o majoritate consistenta de cetateni romani care spun ca a fost un lucru bun aderarea la UE.

    RăspundețiȘtergere
  8. "Decreţeii au fost cei care l-au omorât pe Ceauşescu".
    Nu tin minte sa se fi organizat referendum pentru uciderea lui (asta ca sa existe autori morali ai uciderii lui). Si nici nu a fost ucis cu pietre pe strada, deci nu vad cum l-au ucid decreteii sau oricine altcineva in afara de cei ce au organizat acel proces.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)