Putin și noua Rusie

Discutam cu un prieten despre tensiunile geostrategice ale lumii de azi și, întrerupându-mă, îmi spune că am o mult prea mare admirație pentru Putin. La urma urmei, mă întreabă el, ce-a făcut Putin altceva decât să se înscăuneze ca dictator chipurile democratic și să-și instaureze teroarea propriului sistem, cu toate artefactele de rigoare? De-aici am început o discuție de-a dreptul interesantă, ale cărei concluzii le voi rezuma mai jos.

Minunea sistemelor educationale nordice

Nu cred că există pe lume sistem educațional mai lăudat decât cel finlandez. Când citești articolele referitoare la respectivul sistem ai ideea că e coborât din rai. Totul e fabulos, inovațiile sunt fascinante, copiii sunt fericiți și de pe „benzile” sale de producție ies numai cărturari. Cam la fel se spune că se-ntâmplă și-n celelalte țări nordice care, se știe, se află într-o concurență acerbă. Așa-i că visați să avem și noi, aici, în țărișoara noastră, un asemenea sistem de învățământ care să pună copilul pe primul plan? Așa-i că v-ați dori ca și școala noastră să producă genii pe bandă rulantă?

Semnul de la Notre-Dame

În urmă cu zece zile pășeam firesc în Notre-Dame. Așa cum o făceam de fiecare dată, deoarece a merge în Paris înseamnă obligatoriu și-o vizită la Notre Dame. Parisul și Franța se confundă cu Notre-Dame. Un simbol emblematic, rezistând tuturor nenorocirilor istoriei, un martor tăcut care părea de nemișcat.

Torționarii bunului simț

Am privit cu perplexitate nesimțirea cu care plăvanul din capul statului a tratat și tratează problema torționarului Loazăr. Chiar și în prezența celor doi bătrâni care-au trecut prin infernul pușcăriilor comuniste și cărora Lazăr - cu exces de zel - le-a prelungit coșmarul, imbecilul Iohannis a ținut-o tot pe-a lui. De altfel, n-ar trebui să ne mire. Cum naiba să-l miște pe un individ total străin de țara asta suferințele unor oameni care, la un moment dat, au avut curajul și tăria să înfrunte tembelismele unui regim în care micile rotițe erau cele mai atroce instrumente ale sistemului.

Turxit

Războiul dintre Turcia și SUA pare a fi început din momentul în care CIA s-a implicat în tentativa de lovitură de stat care urmărea asasinarea lui Erdogan. În fapt, dacă stăm bine să ne gândim, acela este doar vârful vizibil întrucât idealul politic al „noului sultan”  a fost acela de a recâștiga independența țării sale. Lovitura de stat a fost doar o altă încercare disperată de eliminare a unui adversar pe care SUA a încercat să-l elimine încă de la începutul activității sale politice.

Jocul Brexitului

Ca în toată istoria lor, francezii vor să-i frigă pe englezi. „Calculele” îi spun dubiosului Macron că dacă va forța o ieșire necontrolată a Angliei din UE, aceasta se va prăbuși. Visul umed al lui Macron este acela de a se transforma într-un „Napoleon desăvârșit, adică unul care reușește să îngenuncheze Anglia. Speră el că astfel, după ce va fi aplicat o smetie usturătoare Londrei, electoratul francez se va întoarce din nou spre el.

Vă vedem!

Vă umpleți gura cu justiția, acuzați aberant încălcări de independență și lipsă de transparență, urlați ca niște șobolani prinși în capcană, dar atunci când vi se cere o explicație logică n-o aveți. Inventați slogane pe bandă care să fie îngurgitate de masa de inepți spălați pe creier care vă urmează. Dar care-i treaba în toată această obsesie a voastră?

Torționarule, marș!

A început cu descoperirea că deținutului politic Iulius Filip i s-a refuzat eliberarea condiționată din cauză că Loazăr - ca un instrument servil al Securității - a scris cu subiect și predicat că „deținutul n-a dat nicio dovadă că vrea să se corecteze”. Propaganda s-a conectat la subiect în același mod aberant în care-o face de ani de zile: după ce la început se preface că n-a văzut subiectul, vine exclusiv cu contrazicerile atunci când informația s-a rostogolit și a oripilat o țară.

Șahul mondial

Tabla geopolitică mondială aproape dă în fierbere. Probabil ați intuit din momentul în care ați detectat revigorarea propagandei referitoare la „agresiunile rusești”. Rețeta o știți deja; indiferent ce se întâmplă „rușii e dă vină”. Nu știu dacă ați aflat, dar valul ăsta de aer polar, tot dinspre ruși vine, astfel încât avem motive temeinice să credem că, în istorie, rușii deliberat s-au așezat acolo unde sunt acum, strict pentru a ne agresa pe noi, suflând cu frig.

Adăugirea buclucașă

Modul în care a fost maltratată legea pentru a putea face nefuncțională SIIJ este un exemplu despre cum funcționează în realitate statul de drepți din România.

Cu ocazia contestației lui Koveși, a ieșit la iveală un articol la care nu s-ar fi gândit nimeni, anume:

„88. (2) Participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei.”

La cald

Koveși vs SIIJ e primul caz din istoria Dreptului în care acuzatului i se permite să vină la proces atât cu avocatul apărării, cât și cu procurorul propriu. E strigător la cer ceea ce se întâmplă! ICCJ e o covergă juridică. La ce să te-aștepți de la o instituție a cărei șefă se plânge de existența drepturilor omului?

Judecătoarea „pă sistem” care-a scăpat-o absolut ilegal pe Koveși ar trebui să înfunde pușcăria pentru nemernicia făcută. Desigur, nu va păți nimic, cum nimic nu va păți nici Koveși.

Opțiuni

Dacă s-ar face un sondaj privind reinstaurarea ipotetică a lui Ceaușescu, sunt ferm convins că peste 50% dintre români ar fi de acord. Asta în ciuda propagandei „anticomuniste”, a invectivelor și a tuturor schemelor de gândire impuse de învățământul actual.  

Pe de altă parte, dacă i-ai lua pe rând pe cei care, în ipoteticul sondaj, s-ar declara pro-Ceaușescu, și ai încerca să-i provoci la o discuție sinceră despre cum era societatea de atunci în întregul ei, opiniile ar fi contrare. Astfel ai putea ajunge lejer la concluzia că românii sunt cam schizofrenici.

Vremea stalinismului atroce

Dezvăluirile referitoare la trecutul de torționar al lui Augustin Lazăr fac parte, pentru mine, din coerența lumii în care trăim. Vi se pare anormal că șeful procurorilor e un fost torționar care îi belea pe adversarii fostului regim?

Știu, teoretic, în 1989, am ieșit în stradă pentru dărâmarea comunismului. Ne-am ridicat împotriva acelei orânduiri care ne transmutase într-un univers penitenciar. Făceai un banc cu tovarășu' - pe care, de cele mai multe ori, îl auzeai tot de la vreun securist - te trezeai în beciurile „instituției” unde, în cel mai bun caz, scăpai cu o bătută pe care-o țineai minte toată viața. Dacă însă securiștii trebuiau să-și facă planul, atunci te alegeai cu o condamnare penală sau cu o internare cu forța la psihiatrie. Vârfurile de lance ale acestui sistem de teroare erau procurorii, de cele mai multe ori securiști detașați în „câmpul tactic” și care trebuiau să-ți găsească un echivalent penal al infracțiunii politice pe care-o comiteai.

1 aprilie

NU, Rareș Bogdan cap de listă la europarlamentare nu e o glumă de 1 aprilie. Așa cum n-a fost nici conferința oligofrenă de presă a Plăvanului. Cum nu e nici probabilitatea ca PNL să ia sub 10 puncte la europarlamentare, iar Plăvanul să sară în barca securist-„civică” a USR-Plus.

Din păcate nu-i o glumă de 1 aprilie nici faptul că politica de la noi este una în care schimbările de la vârf par un joc de-a „polițistul bun - polițistul rău”. Și nici că vânzarea de țară a devenit politică de stat.

Lucrul în regie proprie la momentul blatului

Cu vreo câteva zile în urmă vă vorbeam despre o idee excepțională expusă de Dragnea, anume posibilitatea ca CNAIR să lucreze în regie proprie. Spuneam la acel moment că o asemenea măsură ar produce un șoc în ceea ce privește construcția de șosele și autostrăzi din România întrucât s-ar reduce semnificativ golănia practicată la scară largă în domeniul infrastructurii.