Să fim români, adică să nu mai vindem sclavi!

Aș vrea să știu câte „amenzi minime” de 2 000 lei a dat miliția în cazul Cluj. Câți cetățeni care circulau noaptea pentru a ajunge dimineața la Cluj au fost opriți și bătuți pe modelul mediatizat al milițianului karatist? Cum au circulat autobuzele pe ruta Suceava-Cluj? Există vreun răspuns la aceste întrebări, Plăvane? Lucovid, ai ceva de spus?


N-am înțeles cum s-au organizat cursele de autobuz în condițiile în care tot transportul de persoane e suspendat. N-am înțeles cum s-a ieșit din Suceava. V-ați pus întrebarea cum se poate intra/ieși din Suceava în condițiile în care, teoretic, e carantină totală? Acolo nu s-a mai pus în pericol sănătatea publică?

Au tăbărât toți pezdeliștii pe directorul Aeroportului Cluj. N-am habar cine e și chiar nu mă interesează, însă pute de la o poștă că a devenit acarul Păun al întregii afaceri. Asta deoarece infracțiunile au început cu mult înainte de mediatizatul episod din aeroport. Chemarea la vatra nemțească e o infracțiune în sine, începând cu textul Ordonanței Militare 7 care pute de trafic de influență. Cum e posibil să interzici accesul câtorva zeci de oameni în curtea bisericii, dar să permiți o adunare de câteva mii de oameni în Aeroportul Cluj, devenit între timp târg de sclavi pentru nemți?

Îmi reproșează mulți că sunt rău, că ăia se duc să muncească pentru mai mulți bani pe care oricum nu-i câștigau în țară. M-am săturat de abordarea asta tembelă. Dacă se duc pe mai mulți bani să se ducă de tot. S-au întors în țară și au făcut carantină pe banii mei. Peste 60% din banii pe care-i câștig se duc la stat. N-am contestat niciodată asta. Banii pe care-i fac ăia acolo se duc la statul german. Când s-au întors disperați la începutul crizei, au făcut carantina pe banii mei nu pe ai nemților. Acum pleacă din nou pentru ca, după trei luni să revină și, dacă treburile devin iar critice, vor fi introduși în carantină tot pe banii mei. Să fie clar că și autoizolarea pe proprie răspundere s-a făcut tot pe banii „proștilor” din țară. Ca să-l verifice un funcționar pe deșteptul care s-a întors în țară se cheltuiesc bani. Ca să-i țină în case pe ăia care umblă liberi răspândind viruși, tot „proștii” plătesc. Și-atunci când se îmbolnăvesc, nu nemții, ci tot „proștii” din țară plătesc. Nu mai spun că n-am fi fost nevoiți să ne izolăm și, automat, să fim loviți de actuala cădere economică radicală dacă nu i-ar fi apucat brusc dragostea de țară pe toți cei care compun fauna numită diasporă. Dac-ar fi rămas acolo pe unde și-au făcut veacul, coronavirusul n-ar fi ajuns în România. Asta nu se spune, dar se știe!

În tot jocul ăsta e o chestiune mai mult decât deranjantă. N-am absolut nimic cu cei care aleg să muncească în altă parte. E dreptul lor să meargă unde doresc pe lumea asta. Însă, dincolo de drepturi, au obligația să fie mai smeriți și să nu mai ceară nimic celor care-au ales să ducă greul de aici. Dacă te consideri român ar trebui să înțelegi că ai o datorie față de rădăcinile tale. Asta e ceva mai mult decât mândria imbecilă a unora că „trimit bani în țară”. Nu, dragii mei, nu trimiteți bani în țară, ci le trimiteți părinților, copiilor, rudelor voastre. Iar ceea ce trimiteți e un rahat, o chestie care, în cele mai multe cazuri, le asigură o minimă subzistență. Uitați însă că pentru sănătatea și pensiile bătrânilor voștri sau pentru educația copiilor voștri, responsabilitatea e a proștilor din țară. Din banii pe care-i dau eu la stat se plătește pensia mamei tale sau a tatălui tău, din banii mei se plătesc medicii și asistentele și, da, tot din veniturile mele și-ale oamenilor care-au ales să trăiască aici s-a plătit și salamul ăla care ți se dă dacă ești în carantină și pe care-l înjuri cu nesimțire! Dacă vei face un calcul onest o să înțelegi că în toată deșteptăciunea ta, în mare parte, e subvenționată de mine. Și de-aici în-aici începe tragedia.

Cei care aleg să rămână și să muncească onest în țară sunt într-adevăr proști deoarece, pe spatele lor, se permit o groază de excese. Ei sunt cei care plătesc suplimentarea consulatelor din afara țării pentru asistența celor de-acolo. Ei sunt cei care subvenționează înființarea inutilă de secții de vot, ei sunt cei care plătesc, din banii lor puțini, grosul notei de plată. Cei care pleacă prin Germania, Italia, Franța, Spania s.a.m.d. ar trebui s-o facă definitiv, asumat. Dacă ai ales ca în perioada în care ești activ să pleci din șară, atunci fă-o pentru totdeauna. Așa e corect. Nu mi se pare normal să ștergi la cur bătrânii Italiei sau Spaniei, iar când îmbătrânești să te întorci inutil și plin de boli în țară pentru a te trata și pentru a încasa pensia minimă. Când faci asta nu faci altceva decât să ne obligi pe noi să subvenționăm deficitul de forță de muncă de-acolo. Dacă simți că nu mai poți, că locul tău nu-i aici, du-te, nu te ține nimeni! Dar ia-ți și copiii, că nu-i treaba mea să ți-i cresc. Și nu te mai bate cu pumnul în piept pentru suta de euro pe care-o trimiți lunar întrucât, în toată afacerea asta nu-s decât câțiva câștigători: ăia de la serviciile de transfer gen Western Union și supermarketurile. Nu-i niciun român în toată ecuația „bunătății” tale.

Poate că ar fi momentul util să judecăm la rece cât cheltuim cu această aventură numită subvenționarea pieței muncii „partenerilor” europeni. Sunt cheltuieli consistente care nu sunt puse în balanță. În realitate, din România se scurg fonduri imense către statele beneficiare ale muncii românilor. Dacă vom pune aceste cheltuieli în balanță o să ne îngrozim când vom constata că, din nou, România e jefuită la drumul mare.

Oare când o să ne trezim? Știu, înainte de toate e nevoie să rezolvăm situația internă. Statul român trebuie deparazitat cu celeritate de jigodiile cățărate la vârf și-n structurile subterane. E nevoie de un efort intens. Însă, înainte de toate, e nevoie de a ne depăși condiția de proști. Căci, într-adevăr, suntem proști acceptând toate aceste umilințe la care suntem supuși. Suntem proști că acceptăm ca, din puținul nostru, să subvenționăm țări infinit mai bogate. Iar asta se face din cauză că acceptăm trădătorii în posturile cheie. Oare cât o vom mai face?

În final, voi mai spune doar că nu-i nicio mândrie că ești furnizor de sclavi, de mână brută de muncă. Important e să faci ceva aici, în țara ta. Nu când alegi „să te împlinești” aiurea. Africa a furnizat toată istoria sclavi și de-aia nu s-a ales nimic de ei. Nu-i nimic măreț în a fi furnizor de oameni. De-aici trebuie să înceapă proiectul nostru de țară.