Privind spre economie cu teamă

Suntem în a cincizecea zi de la declararea stării de urgență. În timp ce croitorașii de la guvernare, în frunte cu Plăvanul național, se bat cu cărămida în piept, economia e în moarte clinică.

Așa cum am spus de la început, în loc să protejeze populația, guwernerul a preferat infectarea prealabilă a acesteia prin întârzierea nejustificată a măsurii carantinării tuturor celor care intrau în țară, indiferent dacă erau diasporeni sau turiști întorși din concediu. Asta ar fi fost măsura corectă. De ce nu s-a aplicat? Ar trebui să-i întrebați sau, mai bine spus, ar trebui să adresați întrebarea șefilor lor.

Să lăsăm însă politica de-o parte și să ne întoarcem la economie. Estimările pe care le-am făcut la începutul crizei încep să se confirme. PIB-ul a scăzut pe primul trimestru cu 3.2%, confirmând ipoteza mea referitoare la impactul pe care fiecare lună nelucrată îl are în PIB. În condițiile în care aprilie și mai sunt luni practic nelucrătoare, mă aștept ca picajul pe trimestrul 2 să fie de aproape 7%(mai precis 6.9%).

Asta înseamnă, nici mai mult nici mai puțin decât că ne ducem în cap. Să vedem acum și restul problemuțelor. De consumat consumăm din import. Adică pe datorie, în condițiile în care exporturile sunt prăbușite. Ne așteptăm ca Dacia să reînvie, dar, așa cum am spus încă de la începutul anului, nu cred prea mult în acest scenariu din cauza problemelor structurale pe care le are Renault. Probabil Dacia va acoperi o gaură de cerere, dar în 1-2 luni veți avea o altă imagine. Așadar ce-i de făcut?

Sper să nu-mi aruncați în ochi programul IMM Invest deoarece e insuficient. De fapt am vaga impresie că e un vehicul prin intermediul căruia vor lua bani cei care trebuie, adică o nouă distorsiune în economie. Să nu fim pricinoși și să considerăm că IMM Invest e un program onest. Foarte bine, însă el conservă o economie care nici înainte nu reușea să-și acopere nevoile de la intern. Indiferent cum am da-o, problema majoră pe care o avem este cea a deficitului comercial care, în scurt timp, ne va apăsa teribil. Ce-ar fi trebuit să facă guwernerul până acum? Ei bine, fix asta: pași concreți în vederea reducerii deficitului comercial.

O să vă dau un singur exemplu: măștile chirurgicale. Plăvanul are de gând să instituie obligativitatea purtării măștilor în condițiile în care ele se importă. Poate să-mi spună cineva de ce în cincizeci de zile nu s-a făcut absolut nimic pentru fabricarea acelor măști în România? Se putea face la inițiativa statului sau, pur și simplu, printr-o asociere stat-privat, în care statul ajuta privatul pentru deschiderea facilității. Știți cât e investiția pentru o fabrică de producție a măștilor de la A la Z(incluzând aici și producția materialului respectiv din care se fac măștile)? Undeva la vreo 10 milioane de EUR. Vi se pare mult? Investiția s-ar fi amortizat în maxim un an. Dacă la începutul perioadei s-ar fi demarat proiectul, acum am fi „consumat” măști produse în România. Aveți idee de ce nu s-a făcut nimic în direcția asta?

E simplu, guwernerul nu dorește rezolvarea problemelor, ci adâncirea lor. Au promisiuni de credite, până-n iarnă când vor fi alegeri vor mima bunăstarea șoi eficiența, iar după ce vor câștiga puterea, bolovanul se va rostogoli peste toți. Problema va fi că austeritatea pe care-o vor impune nu va rezolva nimic, din contră, va adânci problemele. Și noi ajustări vor fi necesare, care ne vor scufunda și mai mult. Uite-așa transformi o țară bogată într-una aparținând lumii a treia.

Vă spun încă de pe acum. Plăvanii fac planuri pentru continuarea stării de urgență. Sau, mai rău, pentru înlocuirea celei de urgență cu una de necesitate pentru a putea să nu mai plătească șomajul tehnic. Asta înseamnă o cădere economică chiar mai mare de 6.9% în T2, probabil de peste 8%. Șomajul va exploda, iar imaginea pe care-o veți avea va fi una dezolantă.

Iată încă odată cum se răzbună istoria atunci când nu este înțeleasă. Mai țineți minte ce s-a întâmplat după ce i-ați dat mandatul a doua oară lui băsescu? Iată acum, după ce i-ați dat a doua oară tronul plăvanului, de data aceasta cu o generozitate maximă, cum se răzbună lucrurile. Și e abia începutul!