București, București

Noi, bucureștenii, avem o adevărată dezinvoltură atunci când ne înjurăm orașul. Suntem peste două milioane de oameni care, zi de zi, reluăm același ritual: blestemăm traficul, urlăm împotriva poluării, plângem la fiecare crăpare a infrastructurii, urlăm împotriva gunoiului s.a.m.d. Ai zice că ne trezim dimineața doar pentru a înjura orașul pentru ca, seara, epuizați, să ne băgăm în paturile noastre blestemându-ne zilele.

Sunt multe diferențe între noi, dar sunt două subiecte asupra cărora picăm de acord. Urâm unanim, pe aceeași voce și cu aceeași determinare, orașul în care trăim. Pe oricine-ai întreba, la oricare oră, îți va răspunde că se simte epuizat, că orașul e o mizerie, că infrastructura e varză s.a.m.d. Cel de-al doilea subiect de unanimitate este raportarea noastră la ceilalți. În ciuda mizeriei pe care-o reporoșăm orașului nostru, trăim cu o certitudine că noi suntem vârful țării, că de la noi trebuie să pornească totul întrucât, nu-i așa?, noi suntem cei mai mulți, cei mai dezvoltați, cei mai dinamici s.a.m.d. Ura față de oraș și autosuficiența sunt, așadar, cele două elemente care ne unesc, în ciuda diferențelor substanțiale de opinii care ne caracterizează.

Este însă nevoie de o anumită smerenie atunci când ne raportăm la ceilalți, mai ales atunci când considerăm că opiniile noastre trebuie să se răsfrângă la nivelul întregii țări, când ne considerăm deținătorii adevărului absolut s.a.m.d. Avem oare noi dreptul la acest „primat bucureștean” în condițiile în care ne înjurăm propriul oraș cu atâta dezinvoltură? Cine-i oare vinovat pentru dezastrul pe care-l trăim zi de zi. Ați avut curajul să rememorați scurta istorie postrevoluționară pentru a înțelege cine v-a distrus orașul? O s-o fac eu azi, în ciuda faptului că, aparent, n-are niciun sens. Veți înțelege că are și, mai ales, veți ști de ce are sens fiecare picătură a istoriei noastre comune.

Imediat după Revoluție am avut o serie de primari FSN-iști în perioada ianuarie 1990-februarie 1992, după cum urmează: Dan Predescu, Ștefan Ciurel, Viorel Oproiu, Doru Viorel Pană. Apoi a venit dreapta la putere(PNL) prin Crin Halaicu, între 1992 și 1996. Acestuia i-a succedat tot un primar de dreapta, Victor Ciorbea(PNȚ), între 1996 și 1998. Lui Ciorbea i-a succedat colegul său de partid, Viorel Lis, între 1997 și 2000. Între 2000 și 2004 a fost băsescu(PD), propulsat de pe acest post pe cel de președinte. Lui băsescu i-a urmat timp de un an Răzvan Murgeanu(PD), după care, până în 2008 s-a întronizat Videanu(PD). Din 2008 până în 2015 Primăria i-a revenit lui Oprescu(independent susținut de PSD). După arestarea lui Oprescu,timp de un an, primăria a aparținut PNL-ului(Ștefănel Dan Marin), pentru ca din 2016 să fie condusă de Firea.

Punând cap la cap constatăm că timp de 13 ani Primăria București a fost în mâinile stângii(FSN, PSD), iar timp de mai bine de 17 ani în mâinile dreptei(PNL, PNȚ, PD). Procentual, pentru dezastrul din București - asupra căruia suntem unanim de acord - stânga e vinovată în proporție de 43%, dreapta în propporție de 57%, iar noi în proporție de 100%! Mai mult, văzând succesiunea primarilor, constatăm că Bucureștiul chiar a avut un rol de locomotivă în ceea ce privește preferințele electorale ale țării, în cele mai multe cazuri rezultatul de-aici replicându-se(cu excepția anului 2000) la nivelul întregii țări.

V-aș ruga să reluați lista primarilor - în cea mai mare parte niște nulități absolute - reamintindu-vă căpentru aducerea ăstora la cârma Bucureștiului singurii vinovați suntem noi, cei de-aici. Mai mult, observând cum opțiunea noastră a fost urmată apoi de întreaga țară, ar trebui să înțelegem că suntem vinovați, într-o măsură destul de mare, pentru dezastrul în care s-a scufundat țara. Noi am ales primii nulitățile, iar ceilalți s-au luat după noi. Din mimetism au făcut „ca la capitală”.

Ce trebuie să înțelegem de-aici? Mai multe lucruri, după cum urmează:
- Principalii vinovați pentru dezastrul în care ne aflăm suntem noi;
- La fel de vinovați suntem pentru trendul general al țării. Dacă noi, aici, i-am fi demascat pe proști și pe ticăloși, aruncându-i la gunoi, cu siguranță alta ar fi fost situația în țară;
- Văzând câte prostii am făcut de la Revoluție încoace, ar trebui să fim ceva mai smeriți și nu ne mai arogăm cunoașterea adevărului absolut. Istoria ne arată că am fost proști și continuăm, cu dezinvoltură, pe aceeași linie;
- Fără a fi partizan al stângii, voi remarca totuși că în perioadele în care stânga a fost la putere s-a mai mișcat câte ceva, în timp ce în vremea dreptei, în afară de hoție și dezastru nu s-a întâmplat nimic.

Vă spun toate acestea ca să înțelegeți că și pentru dezastrul care urmează, mai precis alegerea unui peltic incapabil care nu face altceva decât să conteste și să mănânce rahat, tot noi vom fi vinovați. Și, din nou, țara se va lua după noi, aruncându-se în dezastru. Oare când ne va veni mintea la cap?