O națiune care moare

La început s-a votat un etnic neamț în defavoarea unui român(Iohannis vs Ponta). Culmea, manipulanții tefelozauri l-au acuzat pe Ponta că e alogen, că ar avea o origine dubioasă de prin zona Albaniei. Înțelegeți aberația? Ai de votat între un român și-un neamț și votezi neamțul întrucât există suspiciunea că românul n-ar fi tocmai pur. Cât de prost trebuie să fii pentru a gândi așa? Știu, extrem de prost, dar asta nu i-a împiedicat cu nimic pe bravii noștri conaționali în a-și exhiba starea de spirit.

Virusul ticăloșiei

Starea de urgență introdusă absolut ilegal și cu complicitatea tuturor forțelor politice din țară nu a redus numărul infectărilor, ci, din contră, le-a mărit. Așa-zisele „stări de relaxare” au fost prelungiri la fel de ilegale ale stării de urgență. În momentul în care te obligă să porți ceva(masca), în momentul în care ți se interzice să mergi undeva(de ex. restaurante), să faci ceva(de ex. să te asociezi, să faci o petrecere, etc.) sau când asupra ta se exercită nejustificat o presiune(vezi imensa propagandă, amenzile, statul polițienesc instaurat), ei bine, atunci ți se încalcă drepturile fundamentale. Asta este starea în care ne aflăm acum: cea de încălcare a drepturilor fundamentale, adică starea de teroare. Cea în care un oligofren alături de gașca sa de bandiți a instaurat o dictatură în toată regula.

Căldura la control

Îmi spune un cititor din provincie că nu înțelege care-i treaba cu apa caldă și cu dușul în București. Și are dreptate absolută. Suntem la sfârșitul unei campanii electorale anoste, în care USRI s-a apucat să le promită bucureștenilor că, dacă vor ajunge ei la putere, vor putea face duș. Excepțională ilustrare a ticăloșiei politice.

Scrâșnetul feminismului

Ieri am primit un clip cu răspunsul pe care Dana Budeanu i l-a dat lui Nicușor Dan după ce acesta a făcut-o „panaramă”. Să ne înțelegem: disputa era între o femeie care stă bine pe propriile-i picioare și un neica nimeni care, de ani buni, poluează spațiul public autohton, ținut în spate de forțe dubioase. Dincolo de elementele justificate ale discursului său, Dana Budeanu a alunecat atât de vizibil și atât de aberant spre feminism încât toate argumentele pe care le avea - justificate, să ne înțelegem - și-au pierdut strălucirea sub cocleala rudimentarei ideologii feministe.

Lupta noastră

Mulți, luând contact cu scepticismul meu, încep să mă bănuiască de diverse lucruri ascunse. Am tot avut parte, în ultima perioadă, de contestări mai mult sau mai puțin acide din partea unor cititori de-ai mei. Desigur, sunt hârșit. De-atâta amar de vreme de când îmi scriu public ideile, m-am obișnuit cu tot felul de atacuri. De data aceasta însă e diferit întrucât atacurile vin de la oameni curați care, în mare, îmi împărtășesc viziunile.

Cercetând pandemiile viitorului

„A coming disease could kill 30 million people within 6 months”

Bill Gates, 2018

 

Noi informații devastatoare ies la iveală, de data aceasta din Kazahstan, acolo unde armata SUA controlează mai mute laboratoare de cercetare „științifică” a agenților patogeni. Laboratoarele, asemeni celui din Georgia despre care v-am vorbit zilele trecute, sunt dotate cu sisteme avansate de securitate, fiind accesibile doar personalului și cetățenilor americani cu acreditare de securitate.

Subiectivitatea prostească

Dacă cineva îți bate copilul la școală, ăla e un golan care trebuie exmatriculat, cercetat de poliție și călcat în picioare. Dacă însă odrasla ta e bătăușul clasei, atunci e șmecher, e bărbat adevărat, „e ca tac-su” etc. Dacă auzi că o colegă de-a fetei tale a fost prinsă cu vreun băiat, clar aia e curvă. Dacă însă fie-ta schimbă bărbații precum lenjeria intimă, asta se întâmplă deoarece e populară, frumoasă și roiesc bărbații după ea.

Cu ce ne-am ales?

Poate că a sosit momentul să priviți și să înțelegeți ce înseamnă toate aceste sisteme meta-statale în care ne-am aruncat cu naivitate și inconștiență. Într-adevăr, subiectul pe care-l voi atinge azi e unul sensibil, mai ales prin prisma șabloanelor care au fost instalate în mentalul colectiv.

 

Să începem cu NATO, prima structură supranațională în care ne-am aruncat imediat după ce am ieșit din „Tratatul de la Varșovia”. Dacă s-ar fi făcut atunci un referendum pentru aderarea la NATO sunt ferm convins că ar fi fost votat cu 110%. De ce oare? Erau românii dornici de război? Cu siguranță nu. În principal au fost două motive: dorința de mai bine și frica de ruși. Aderând la NATO aveam sentimentul că ne aflăm de „partea bună a planetei”, că vom avea asigurată bunăstarea și libertatea. Pe de altă parte, frica endemică de o invazie rusească ne făcea să alegem această soluție facilă.

Deep State Virus

Începând cu anul 2017, US Defense Threat Reduction Agency a lansat un program întins pe cinci ani pentru studierea bolilor transmise de către lilieci. În program sunt implicate cinci țări asiatice: Georgia, Azerbaidjan, Turcia și Iordania.

Treisprezece

Ieri s-au împlinit treisprezece ani de la prima mea postare pe blog. 9 septembrie 2007. Atunci m-am hotărât să-mi spun opiniile întrucât eram cumva exasperat de prostiile scrise prin presa noastră economică. Între timp s-au schimbat multe în sensul în care nu prea mai avem presă. Sau, mai bine spus, ceea ce se numește acum presă e o simplă făcătură față de care ceea ce aveam atunci e pur și simplu un ideal care nu mai poate fi atins.

E greu să constat toate acestea. Făcând o retrospectivă observ că, de-atunci, am scris peste două mii de articole, am avut mai bine de douăzeci de mii de comentarii și câteva zeci de milioane de vizualizări. Asta numai pe blog, fără Facebook. Acum nici nu-mi dau seama cum am fost capabil să scriu atâta. Ca să nu mai vorbesc că am un gust amar când observ că absolut toată munca mea n-a folosit la nimic. Sau aproape la nimic.

Societatea noastră a decăzut atât de mult încât nu mai e de recunoscut. Oamenii s-au transformat într-o masă apatică și ascultătoare, împăcându-se mult prea ușor cu destinul mizer care le-a fost trasat. Patriotismul e un termen golit de sens, țara e vândută aproape din temelii, iar absolut orice propunere care-ar avea ca efect o autodeterminare cât de cât mai „respirabilă” e aspru sancționată. Constituția nu se respectă, legile sunt făcute doar pentru a împrăștia teroarea printre oamenii simpli, iar țara e o simplă formă fără fond.

Mă uit la masele informe de propagandiști, obișnuite să urle slogane aberante. Într-adevăr, iau ceva firimituri pentru munca mizerabilă pe care-o fac, însă nicio clipă nu-și dau seama că, în fapt, își sapă propria groapă. Când va sosi momentul ei vor fi printre primele victime, iar toate idealurile false pe care le promovează fără pic de creier li se vor dărâma în cap.

Treisprezece ani! Cât de diferiți suntem acum față de atunci. Cât de mult ne-am schimbat în rău. Pe vremea aceea aveam speranța că, în ciuda unui individ buruienos cățărat în fruntea țării - băsescu - lucrurile pot merge spre mai bine. Aiurea. Informatorul ăsta infect a reușit să readucă Securitatea la putere și să ne distrugă iremediabil țara.

Mă uit retrospectiv și-mi vine să plâng. La Revoluție aveam industrie, infrastructură - chiar dacă destul de sărăcuță - oameni patrioți și niciun sfanț datorie externă. La treizeci de ani de-atunci ne-am distrus toată industria, economia noastră fiind doar o himeră. Nu mai producem nimic, doar cumpărăm toate junk-urile produse în China și revândute de șmecherii botezați „parteneri strategici”. Infrastructura e aceeași, ajunsă însă la saturație. Să mergi pe Valea Oltului e o aventură care poate dura și o zi. Pe Valea Prahovei e și mai și. Infrastructura feroviară e distrusă, viteza medie a trenurilor fiind inferioară celei de la începuturile căilor ferate.

Am făcut mari eforturi pentru a ajunge în fundătura în care-am ajuns. Ne-am împrumutat 40% din PIB! Asta doar statul. Dacă adunăm și datoria privată ne luăm cu mâinile de păr și ne tăvălim precum posedații. Ne-am distrus iremediabil. Ce s-a ales din toate speranțele pe care le aveam? Ce s-a ales de noi.

Scriu de treisprezece ani. Scriu degeaba. Mă simt asemeni nebunilor care vorbesc de unii singuri, în gura mare, pe stradă. Binele a ajuns rău, normalitatea anormală, bunul simț e aproape o infracțiune. Oare cum de-am reușit să cădem atâta? Și, mai mult, cum de nu ne dăm seama de mocirla în care ne scufundăm?

Bătălia finală

După Al Doilea Război Mondial, cele două puteri - SUA și URSS - s-au înscris într-o cursă infernală pe toate planurile. Sunt multe necunoscute ale istoriei, însă nu-i greu de remarcat că, pe alocuri, în anumite evenimente a părut că SUA ajută URSS să țină pasul. Episodul bombei atomice este unul revelator. Toată lumea dă vina pe spionajul sovietic, însă, o declarație de-a lui Putin s-ar putea să vă facă să recitiți istoria într-o altă cheie: „Crema lumii științifice era adunată în America și personal am avut impresia că ne-au dat conștient informații despre bomba atomică. Au făcut asta conștient deoarece bomba atomică fusese folosită la Hiroshima și Nagasaki și oamenii de știința din elita intelectuală a omenirii au înțeles, la acel moment, ce poate face posesia unilaterală a unei asemenea arme”. Dați la o parte perdeaua de fum auncată de Putin și înțelegeți ceea ce e de înțeles, anume că e totuși imposibil ca într-un proiect de o asemenea anvergură să colcăie agenții sovietici. Ca să nu mai vorbim cum, imediat după ce secretele au fost trimise tovarășilor, întreaga rețea de spioni a fost dezvăluită cu rapiditate de către CIA. Și, ca să fie treaba treabă, numele unor persoane implicat nu sun t cunoscute nici azi, fiind ținute la secret de către CIA.

Drumul spre victorie

De ce e atât de greu de evadat? De ce lupta pe care o dăm împotriva forțelor pe care le identificăm instinctiv ca fiind rele este întotdeauna sortită eșecului? Sunt câteva întrebări asupra cărora merită să meditați cu seriozitate.

Modificare politică de postare a comentariilor

Am încercat cât de mult posibil să evit măsurile extreme în ceea ce privește moderarea comentariilor. Din păcate, engine-ul Blogger este unul foarte slab în ceea ce privește gestionarea comentariilor. Astfel am ajuns ca, la fiecare comentariu, să fiu nevoit să elimin uneori peste douăzeci de comentarii spam conținând oferte de medicamente, tratamente minune, escrocherii financiare s.a.m.d. Aceleași și aceleași comentarii înghesuindu-se zi de zi în zona de moderare, în ciuda faptului că fuseseră marcate ca spam. Efectiv îmi mânca mult prea mult timp. 

Așadar, începând de azi, comentariile nu se mai pot posta decât de către cei care au un cont Google. Pe moment nu am altă soluție. Voi încerca să găsesc ceva mai OK, dar, până la acel moment, rubrica de comentarii rămâne așa.

Vine!

Milionul de șomeri pe care-l avem acum este generat în condiții de aparentă normalitate. În principal, vinovată pentru actuala stare de fapt este căderea economiilor occidentale ca efect al crizei coronavirus. Combaterea valului negativ care ne-a venit dinspre vest s-a făcut prin metode prociclice: amânări de rate, garantare guvernamentală a datoriilor private s.a.m.d. Asta în condițiile în care un comportament normal era cel de impulsionare a business-ului intern prin deblocarea marilor ptroiecte: construcțiile de autostrăzi, reabilitarea liniilor ferate(un alt domeniu despre care nu se spune nimic și care, în perioada următoare, va contribui decisiv la rămânerea noastră în subdezvoltare), continuarea proiectului de extindere a sistemului de irigații s.a.m.d.