Sosirea tiraniei

Mulți au impresia că tehnicile soft ale ideologiei actuale vor continua la infinit, că și în viitor vei putea să te opui, cel puțin verbal, sistemului progresist care se instaurează. Sunt naivi. Niciodată o tiranie care cucerește puterea nu se menține prin tehnici soft, ci prin instaurarea terorii. Asta se întâmplă de când lumea. Faptul că democrația ne oferă un model în care, aparent, spui ce vrei, ține de un alt registru.

În esență nici în democrație nu prea spui ce vrei decât dacă ești insignifiant și nu contezi. În momentul în care devii puternic și riști să răstorni „ordinea lucrurilor”, o întreagă teroare se revarsă asupra ta și te elimină. Nu prin „forța democrației”, ci prin tehnici care țin de societăți totalitare.

Aveți în istoria recentă o groază de întâmplări în care, în momentul în care un om sau o organizație a încercat să schimbe radical lucrurile, să atenteze la „fundamentele” lumii actuale, s-a procedat la eliminare: cu înscenări grosolane, cu abuzuri ale forțelor de ordine și, dacă treaba a scăpat de sub control, chiar și cu armata. Totul s-a făcut în sfidarea așa-ziselor legi, a justiției și a „principiilor” despre care se vorbește c-ar sta la baza societății noastre. Aiurea! De când e lumea adversarii stăpânilor sunt eliminați prin crimă.

Ajunși aici, probabil vă veți gândi că nu-i niciun motiv să credem că se va schimba ceva. Poate vă ușurează gândul că, în ciuda terorii care e în spatele sistemului, poți trăi liniștit văzându-ți de treabă, dar crezând ceea ce vrei să crezi. E greșit!

În ultimele articole v-am tot povestit despre planul pus în aplicare acum. Mulți îmi spun că-s prea pesimist, că ceea ce scriu are „aer de Nostradamus” s.a.m.d. Repet: nu fac decât să interpolez, să încerc să intuiesc și să vă arăt, pe baza unor ziduri care se ridică sub ochii tuturor, cum va arăta construcția finală. Lucruri pe care le puteți vedea și singuri, dar pe care preferați să le ignorați.

Într-unul dintre articolele trecute v-am arătat ce se ascunde în jurul fenomenului „fact-check”, anume o cenzură de cea mai joasă speță, menită a prezenta strict punctul de vedere progresist asupra lucrurilor și evenimentelor. Fenomenul fact-check este unul de tipul „soft power”. Este menit a-i păcăli pe cei cu creierele precare, de a-i atrage în plasă. Apoi, ușor, ușor, li se spală creierele și devin oi. Așa se construiește o masă critică, numai bună pentru a fi folosită ca masă de manevră. Însă, cum bine știm, nu toți pot fi prostiți. Ce se întâmplă cu aceștia? Pe moment, asupra acestora, se execută presiuni din ce în ce mai evidente.

Un exemplu care chiar mi-a ridicat semne de întrebare: o femeie a prezentat pe twitter un clip în care încearcă să trimită printr-un SMS un link către un articol conținând dezvăluiri despre fraudele electorale din SUA. Când încearcă să-l trimită brut de pe iPhone, SMS-ul nu poate fi livrat. Apoi „criptează” link-ul folosind un „URL shortener”, iar SMS-ul se trimite. Îl recepționează pe un telefon cu Android, de pe care, însă, nu mai reușește să-l trimită mai departe. Ce înseamnă asta, e simplu: s-a trecut la nivelul următor, adică cenzura la nivel de rețea. Nu te mai cenzurează facebook-ul sau youtube-ul, ci îți este imposibil să dai mai departe o informație. Astfel cenzorul devine propriul tău ISP sau rețeaua ta de telefonie mobilă. Așa începi simți teroarea.

S-a mai văzut oare așa ceva până acum? Evident că da. Se numește „Marele Zid Cibernetic” și este serviciul de cenzură al internetului chinezesc. E o piesă de artă tehnologică întrucât îmbină un număr mare de operatori cu inteligența artificială, făcând posibilă filtrarea traficului de internet în timp real. Aveți idee ce înseamnă asta? China are aproximativ 750 milioane de utilizatori de internet, iar aceștia trăiesc într-o bulă tehnologică. Fiecare piesă de conținut pe care-o priesc sau pe care-o trimit e verificată de cineva. Sistemul se asigură în acest fel că tot ce circulă pe internetul chinezesc e conform doctrinei.

Ei bine, pentru implementarea sistemului, China a fost ajutată la început de companii de top din domeniul tehnologiei informației. Acum țara a devenit un lider în domeniile AI, Big Data etc. astfel încât a reușit să-și dezvolte teribil performanțele. Un utilizator chinez n-are habar de circuitul pe care-l parcurg datele sale. El se simte liber și vede internetul ca pe o imensă rețea în care e liber să facă ce vrea. Dacă depășește însă o anumită limită, va simți libertatea pe pielea sa. Să mai spunem că „dimensiunea ascunsă” a scorului social creează ranking-uri pe baza modului în care se folosește internetul, a căutărilor pe care le faci s.a.m.d.?

Iată așadar cum elemente ale terorii fizice sunt instalate în lumea occidentală. Treptat, pe măsură ce masa critică de „cretini utili”e formată prin intermediul învățământului și propagandei, măsurile de hard power sunt introduse pentru a se putea băga pumnul în gură celor „nealiniați”. Exemplele cu cenzurarea fraudelor electorale din SUA sunt cât se poate de elocvente, ca și exemplele recente de cenzurare a conținutului de pe toate platformele giganților IT.

Poate în continuare credeți că bat câmpii și că va fi imposibil ca puterea să se exercite într-un mod tiranic. Nu vă contrazic, dar mi-am pus la bătaie toate modestele mele cunoștințe pentru a găsi doar un singur exemplu în istorie când o tiranie, acceptată cu speranța unei lumi mai bune, nu s-a transformat într-o dictatură groaznică. N-am găsit și nici nu cred că va exista vreodată așa ceva.

Chiar și „faptele bune” despre care ne vorbește istoria sau memoria colectivă, n-au fost altceva decât acte de răzbunare. Bolșevicii au confiscat averile nu pentru a le împărți cu oamenii simpli, ci pentru a avea ei, precum faraonii, control asupra tuturor bunurilor și sclavilor. Înghesuirea câtorva familii de amărâți în câte-un apartament aparținând „dușmanului cu spațiu excedentar” nu s-a făcut pentru amărâții aceia, ci doar pentru a-l pedepsi pe „bogătan”. Prin răzbunare și impulsionarea războiului dintre diversele clase sociale, stăpânii și-au asigurat supremația: „divide et impera”.

Dacă lucrurile au funcționat așa de-a lungul timpului, nu vă gândiți că vor funcționa altfel acum. Lumea e condusă de factorii de putere și niciodată cei deținând puterea nu s-au preocupat în mod sincer de bunăstarea celor fără putere. Asta-i lumea, treziți-vă!