Criza semiconductorilor și consecințele vizibile

Excesele și nebuniile trecutului încep să se vadă violent în prezent. Pe moment suntem propulsați într-o situație excepțională care afectează întreaga „lume progresistă”. Dacă am fi vorbit în anii trecuți despre o criză a chipurilor, am fi fost considerați nebuni. Cu toate acestea, lumea a fost luată din nou pe nepregătite de o criză apărută acolo unde nu s-ar fi așteptat nimeni: fix în inima sistemului tehnologic mondial. În cele ce urmează vă voi dezvălui care sunt cauzele și la ce trebuie să ne așteptăm.

Criza semiconductorilor își are rădăcinile în evenimentele politice ale trecutului apropiat. Confruntat cu posibilitatea lichidării sale pe fondul acțiunilor violente ale Administrației Trump, colosul Huawei a început - încă de pe vremea primelor sancțiuni - cumpărarea în exces a circuitelor integrate considerate esențiale business-ului său. Astfel, comenzile gigantice ale celor de la Huawei au reprezentat primul val de debalansare a producției mondiale. Constatând că dimensiunea comenzilor Huawei ar putea afecta propria producție, Apple a început, de asemenea, să comande în avans pentru a-și asigura un stoc necesar evitării oricărui impas al producției de telefoane, tablete s.a.m.d. Ca să înțelegeți dimensiunea războiului, imaginați-vă că doar China a importat în 2020 semiconductori în valoare de aproape 400 mld$! 

Surpriza neplăcută a venit de la pandemie, mai precis de la modul în care autoritățile de pe mapamond s-au gândit să stopeze răspândirea virusului: prin carantină generalizată, precum în Evul Mediu. Modalitatea de „luptă” evident că a eșuat, astfel încât medievala carantina s-a extins - pe față sau mascat - până în prezent, schimbând, cel puțin pe termen scurt, obiceiurile consumatorilor. Astfel, calculatorul, telefonul sau tableta au devenit intermediari obligatorii între om și lume: școala, cumpărăturile, munca, întâlnirile, toate se fac online. În acest fel, față de starea de pe piața semiconductorilor, care oricum era tensionată, s-a mai suprapus și o cerere dementă de device-uri. Astfel, comenzile s-au intensificat și, influențați de noua cerere gigant, producătorii s-au apucat să-și mărească și mai mult stocurile și-așa mari. 

Ca de fiecare dată, când ceva merge prost trebuie să apară un eveniment care să facă lucrurile să meargă și mai prost. Exact așa s-a întâmplat și acum cu conflictul din ce în ce mai intens dintre China și Taiwan. Micuța națiune insulară are o cotă de piață de peste 6% din producția mondială de semiconductori. E suficient pentru a da lumea peste cap, mai ales în condițiile în care, pentru anumite chip-uri specializate, taiwanezii sunt unici producători. 

Problemele continue s-au lăsat cu o creștere a prețurilor de peste 15% în doar șase luni. Însă prețul nu e problema, ci lipsa mărfii de pe piață. Primii loviți au fost cei mai, chipurile, optimizați: producătorii auto. Tributari încă modelului de externalizare a stocurilor la furnizori, producătorii auto au fost prinși cu chiloții în vine de actuala criză. Așa zisa optimizare dementă pe care-o practică la modul irațional - chip-urile sunt atât de ieftine încât politica reducerii stocurilor e mai scumpă decât un stoc neoptimizat - a lovit întreaga industrie obișnuită să lucreze de azi pe mâine, fără nicio rezervă. Și uite-așa, producătorii auto sunt obligați să-și oprească din nou producția, de data aceasta din cauza lipsei unor componente care n-ar fi trebuit să devină niciodată esențiale. 

Până pe la jumătatea anilor 80, automobilele erau pur mecanice. Puținele circuite electronice - dacă existau - erau formate din circuite simple, pe bază de componente de bază(tranzistori, diode, rezistențe etc.). Mașinile însă n-aveau absolut nicio problemă. Avansul tehnicii de calcul i-a făcut pe producătorii auto să muște „mărul otrăvit”, iar apoi au apărut reglementatorii care-au impus - tot la „sugestia” producătorilor - norme din ce în ce mai aberante. Astfel, în ziua de azi, mașina a devenit o chestie total nefiabilă, care e dependentă de orice rahat electronic. Pe la mijlocul anilor 2000, am rămas surprins să constat cum, atunci când mi-au picat luminile la mașina mea proaspăt cumpărată, a trebuit să o las în service mai bine de-o săptămână pentru că nu aveau pe stoc o chestie căreia îi spuneau „calculator pentru lumini”. Înțelegeți cât de mare e imbecilitatea? Un rahat de bloc de relee a fost înlocuit de un circuit electronic necesar ... comandării releelor. Exemple de acest tip vedem la toate mașinile prezentului care, în mod absolut halucinant, nu mai sunt capabile să funcționeze dacă nu au „tona” de semiconductori la bord. Puteți înțelege singuri cât de mare e degenerarea: de la mașina care n-avea nevoie decât de ulei și combustibil la mașina care face același lucru, dar doar intermediată de circuitele electronice.

Partea proastă e că pe noi ne lovește frontal: atât Renault - și automat Dacia - cât și Ford au probleme majore în aprovizionarea cu semiconductori. Astfel încât, în scurt timp, vor fi obligați să-și încetinească vizibil producția. Și de-aici încep nebuniile. În urma unei întâlniri de urgență cu asociațiile din domeniu, Turcan de la Muncă a hotărât să sară în ajutorul industriei printr-o reglementare legislativă cu cântec: angajatorul va putea reduce programul de muncă al angajatului cu până la 80(!!!) și asta printr-o notificare comunicată cu doar 24 de ore înainte! Așa se generează o nebunie mare cât casa. Imaginați-vă un om care are credite în valoare de 40% din venit(nu sunt puțini!). Ce pățește el în momentul în care primește notificarea că va munci 20% din program și că va fi plătit proporțional. Brusc, în urma unei luni de „muncă”, va constata cu stupoare că venitul său e de două ori mai mic decât rata pe care-o are de plătit. Din punct de vedere al contractului de muncă e obligat să se prezinte la serviciu, deci pierde timpul cu deplasarea de acasă și înapoi. Imaginați-vă ce înseamnă asta pentru un angajat din Bucureștiul nostru drag, care, pentru a ajunge la muncă, petrece și două ore în trafic. Pentru a munci o oră pe zi, e nevoit să mai consume încă patru cu deplasarea casă-serviciu și retur. 

Legea care se întrevede - și care, probabil va fi introdusă inițial ca OUG - va avea efecte din cele mai perverse. Brusc, numeroși angajatori se vor trezi că trebuie să reducă cu 80% programul de muncă al angajaților din cauza „provocărilor” cărora trebuie să le facă față. Se va ajunge la ceva similar angajării cu contract de două ore pentru lucru nu full time, ci cu numeroase ore peste program. 

Criza începe să se simtă. Așa cum știm, problemele apar în zone la care te-ai aștepta mai puțin și evoluează într-un puzzle greu de descifrat la momentul actual, dar extrem de logic după ce evenimentele își vor fi făcut efectele. Suntem la început. N-a trecut decât un an! :)