Falsa spiritualitate

Ideologia lumii de azi a reușit să infecteze toate domeniile vieții, cu eficiență similară marilor pandemii ale istoriei. Nu fac gratuit comparația. Ne infectăm cu germenii mizerabili ai ideologiei aproape la fel cum se infectau oamenii de ciumă în Evul Mediu târziu. Din nefericire, cu cei infectați nu prea mai poți intra în dialog întrucât se înscriu cu o voluptate greu de înțeles pe drumul fără întoarcere al distrugerii de sine. Însă, spre deosebire de boli, ideologia lasă germeni discreți, care modifică treptat comportamentul victimei, conducându-l încet și sigur pe drumul damnatului. 

E trist că mulți dintre cei care vor să se pună la adăpost cad în capcana unei false spiritualități. Încă din anii 50-60, în paralel cu infectarea ideologică a societății, a apărut un soi de carcalete spiritual. Poate ați citit despre „incursiunea spirituală” a membrilor trupei Beatles în India, unde au mers pentru a lua cursuri de Meditație Transcendentală. Ceea ce se pregătise timp de mai bine de un deceniu, exploda pentru a infecta o lume întreagă. Noua spiritualitate intra în forță cu un arsenal impresionant: tehnici de divinație - în principal astrologie - modalități de eliberare, tehnici de meditație, secte ciudate, mișcări apărute de niciunde s.a.m.d. Tot felul de guru îmbrăcați excentric încep să încurce mințile din ce în ce mai simpliste ale oamenilor. Șarlatani precum Osho făceau milioane pe spatele tinerilor îndoctrinați și semi-drogați de „tehnicile eliberatoare”. 

E o iluzie însă să reducem totul la falsa spiritualitate orientală. Noua spiritualitate e una holistă, care se folosește de un talmeș balmeș de „actori spirituali” pentru a-și argumenta existența. Mulți dintre falșii guru făceau referiri la creștinism pentru a-i atrage în capcana „suntem la fel” pe naivii care se uitau în gura lor. Și astfel, treptat, a apărut „o altfel de spiritualitate, adaptată lumii de azi”.

Cu toate că pare ciudat, marxismul ateu și noua spiritualitate au mers umăr la umăr în infectarea umanității. Nu-i de mirare că un marxist ateu precum Yuval Noah Harari practică meditația Vipassana. Sau că membrii Grupului de la Frankfurt recomandau trecerea la meditația Zen. Totul se leagă. Dacă veți avea curiozitatea să studiați ceva mai adânc lucrurile veți înțelege că totul are coerența sa și că, de fapt, ateismul este masca, iar elementele subterane ale noii spiritualități sunt esența. Știu că mulți dintre marxiștii tradiționaliști vor privi strâmb și-mi vor contrazice afirmația anterioară. Doar că, dincolo de schemele pe cere și le-au însușit, există câteva realități istorice cu care ar trebui să ia contact. Nu mai insist întrucât nu-i scopul articolului de față.

Apropiindu-ne ceva mai mult de noi, vom constata că și în sânul creștinismului au apărut mișcări similare. Pot spune apăsat că ceea ce s-a petrecut la Conciliul Vatican II nu este nici mai mult nici mai puțin decât o implementare a noii spiritualități în sânul Bisericii Catolice. Iar efectele ei, din păcate, se văd limpede: Biserica Catolică s-a golit de lume, marile catedrale își trăiesc o stranie singurătate, cele mai norocoase transformându-se treptat în muzee, în timp ce altele ori sunt lăsate să cadă, ori sunt vândute și transformate în cluburi de noapte, restaurante sau mai știu eu ce măscări. Mai țineți minte obsesia bolșevicilor de a transforma bisericile în case de nebuni? Iată acum planul lor pus pe tapet de „legile pieței”. 

În Est, Biserica a fost ceva mai puțin expusă, în principal datorită suspiciunilor autorităților comuniste față de tot ceea ce vine din Vest(dacă ar fi știut ei că, de fapt, ăia trăgeau la același jug...). Însă asta nu a ferit-o total de fenomenele noii spiritualități infectând dinspre Vest. Tot felul de secte, de „vindecători”, de inspiratori au pătruns încurcând mințile oamenilor și-așa golite prin intermediul educației de o spiritualitate adevărată. Nu trebuie ignorat faptul că o grămadă de fenomene de spiritualitate dubioasă au supraviețuit și s-au dezvoltat la periferia Bisericii. Țigăncile care ghicesc, ghicitul în cafea, datul în bobi, ghicitul în cărți(reminiscență a Tarotului vestic), ba chiar și „cititul din carte” practicat de unii preoți, iată fenomene considerate „nevinovate”, dar care-și găsesc terenul fertil în mințile neajutorate și rătăcite în vidul societății. Alături de ele, înfloresc altele, mai ample, grupate în societăți ezoterice care aparent au ca scop cunoașterea, dar, în esență, slujesc pe față noii spiritualități. 

Chiar în sânul Bisericii, între credincioși, persistă o spiritualitate dubioasă, de natură gnostică. Mai mult, sunt unii care, în ciuda faptului că-și fac un obicei din a participa la viața Bisericii, sunt tributari unei gândiri superficiale, întreg fenomenul spiritual devenind în cazul lor unul de pe tărâmul superstiției. Gnosticismul superstițios este extrem de infecțios. Făcând o paranteză vă voi spune că alegerea Rusiei ca punct pentru implementarea comunismului bolșevic n-a fost întâmplătoare: în Rusia, dincolo de focarele de credință autentică, exista o majoritate practicând un soi de gnosticism ortodox. Rasputin ar fi un exemplu elocvent. 

Peste toate acestea vine online-ul care tâmpește definitiv. Pe net găsești cele mai aberante interpretări, cele mai grosolane mistificări, un talmeș-balmeș de superstiții, credințe și multe alte elemente de falsă spiritualitate. Aici apar „mărturisitorii de Facebook”, „profeții online” și tot felul de minuni de un grotesc atât de accentuat încât uneori totul devine extrem de hazliu. Însă nu e de râs. 

Din ce în ce mai des văd oameni onești care pică în plasa noii spiritualități. Sunt oameni care, din cauza unor lacune, ajung mult prea ușor să se identifice cu fenomene dubioase. Și de-aici până la dezastru e doar un singur pas. Sunt câteva elemente care ar trebui să vă tragă semnale serioase de alarmă. Le înșir mai jos, cu rezerva că fiecare dintre ele este discutabil, comportă nuanțe și poate fi amendat. Le spun însă întrucât e mai bine așa:

• apariția de dată recentă - trebuie să înțelegem că marile curente spirituale ale umanității au mii de ani vechime, astfel încât trebuie să înțelegem că revelațiile unuia căruia i-a șoptit cuptorul cu microunde un secret al existenței e un fals. Trăim într-o lume bolnavă din care nu prea mai are ce să iasă bun;
  
• divinația - este probabil forma cea mai comună de a identifica un fenomen spiritual ca fiind dintre cele dubioase. În momentul în care  ți se spune că „poți să-ți descoperi viitorul”, mai bine o iei la fugă;
• superstiția - alt virus periculos. De la cei cu pisica neagră până la cei care-și atârnă cruci și icoane în parbriz, toți sunt tributari aceluiași fenomen care n-are de-a face cu credința. 
• lupta cu Biserica - orice sectă, pentru a-și justifica existența, se luptă cu Biserica. E lesne de înțeles de ce: trebuie să te scoată de-acolo. Există, desigur, și elemente mai soft de genul „Biserica e bună, dar preoții sunt hoți”. OK, dacă te frige un mecanic ce faci, nu mai mergi la service sau schimbi mecanicul? Așa e și cu preoții. 
• împletirea cu știința - în special, noua spiritualitate vine cu „dovezi științifice”. Știința însă n-are ce căuta în domeniul spiritualului. Omul nu e mașină, n-are nevoie de inginer. Chiar dacă biserica nu exclude știința, îndemnând chiar către cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, ea nu caută să se fundamenteze pe teoriile științifice. Ar fi de-a dreptul penibil s-o facă
  
• practicarea unor ritualuri „nevinovate” - în special în tembelizatorul domeniu al dezvoltării personale se dau tot felul de rețete, tehnici de respirație, obiceiuri care te-ar ajuta să devii alt om. O întrebare totuși: de ce ți-ai dori să devii altul? Dacă nu ești capabil să te construiești pe tine, cel care ești, să te dezvolți bazându-te pe calitățile și defectele(da, nu e o eroare!) cu care te-ai născut, atunci ești un om eșuat. Dacă vrei să fii altul, însemnă că tu nu ai niciun rost.
• îndoctrinarea -  cu toate că e ultimul element pe care-l amintesc, nu e cel din urmă. Atâta timp cât ți se restrânge orizontul ar trebui să-ți pui întrebări serioase. Însă, cele mai serioase întrebări ar trebui să ți le pui atunci când ai răspuns la toate întrebările. Ești sigur răpus prin îndoctrinare.

Nu în ultimul rând ar trebui să înțelegeți că „noua spiritualitate”, care se manifestă în egală măsură în societate, în educație, în știință, tehnologie, media etc. indiferent dacă este atee sau „spiritualizată” vă va conduce spre aceeași văgăună a damnaților. Cu toate că e suficient de vizibilă, calea e una. Nu vă bateți joc de voi transformându-vă sufletele în laboratoare de experiment! E foarte ușor ca de-acolo să pierdeți controlul asupra voastră, adică să pierdeți totul.