Cine pică?

Istoria ne prezintă evenimente care, de cele mai multe multe ori, îi iau pe nepregătite pe contemporani. E greu ca atunci când te afli într-un vârtej de evenimente să observi cotitura majoră, care tocmai ce stă să se producă. Mai țineți minte cât de repede s-a destrămat Uniunea Sovietică? De ce oare erodarea a fost atât de puternică? De ce totul a căzut, inexplicabil, peste noapte? Cei care-au trăit vremurile știu bine cum s-a petrecut totul: practic seara ne-am culcat într-o lume, iar dimineața ne-am trezit într-o cu totul altă lume. Cam la fel s-au petrecut toate evenimentele majore din istorie. Chiar și cele care s-au întins pe o perioadă lungă de timp, precum căderea Imperiului Roman. Rând pe rând, provinciile - altă dată de necucerit - se trezeau în câte o dimineață într-un setup diferit, devenind parte a unei mișcări centrifuge care devenea naturală.

Pentru că am vorbit despre URSS, mai țineți minte ce s-a întâmplat? Pe scurt, situația economică era atât de dezastruoasă încât societatea nu mai funcționa și totul risca să se prăbușească cu zgomot. În plus, la vârful URSS a mai ajuns Gorbaciov, o dronă agățată de serviciile adverse. El a cedat Estul Europei și a încercat să facă tranziția către ceea ce îi ceruseră stăpânii săi. A fost nevoie de-o mână de generali care, pentru menținerea independenței, au cedat hălci din imperiu și l-au propulsat pe Elțîn pregătind minuțios redresarea. Mă rog, nu mai insist deoarece aici îmi propun să mă uit către prezent. 

Dacă ați avea curiozitatea să vă uitați pe un grafic al datoriilor raportate la PIB ați constata o chestie interesantă. De la 16% nivel al datoriilor în 1929, SUA a ajuns la 90% în 1944(Bretton Woods). În doi ani a ajuns 118%, recordul absolut al secolului trecut. Începutul Războiului Rece(1947) au găsit SUA cu un nivel al datoriei de 103%, dar aveau perspective întrucât tocmai ce-și împărțiseră lumea cu URSS. Ei bine, de atunci până în 1981 datoria SUA a scăzut la 31%, moment în care Reagan a diminuat taxele. Era o expansiune economică fantastică și, în timp ce URSS și aliații săi răsuflau greu, SUA și Occidentul prosperau. În 1989 SUA avea un nivel de 51%. Războiul din Irak a mai adăugat patru procente. Al doilea război din Irak(2004) a dus datoria SUA la 61% din PIB. Apoi a venit criza din 2008 când au fost acoperite găurile băncilor și, până în 2012(când s-a încheiat oficial QE-ul) nivelul datoriei raportate la PIB a ajuns la 103%. 2020 a încheiat cu un 129%, iar cheltuielile lui Biden, cu siguranță că vor accelera spirala datoriilor.Este recordul absolut al tuturor timpurilor!

Propaganda ignoră realitatea și arată peste gard către China. Doar că acolo, la nivel oficial, cifrele arată un nivel al datoriei între 45% și 65%. Da, dar e fals spune propaganda. Așa au apărut statistici care țin cont de surse dubioase și aprecieri la fel de „binevoitoare” din care rezultă că nivelul real al datoriilor Chinei ar fi de ... 345% din PIB! Cert e că sursele chinezești de informare sunt destul de obscure. Însă m-am întrebat cum stă treaba în realitate la americani. În ciuda faptului că propaganda lor urlă peste tot că ceilalți falsifică cifrele statistice, cam la fel fac și ei, aruncând permanent datoria „peste gard”. Dacă țin bine minte, prin 2019 a apărut pe Wall Street un raport exploziv al AB Bernstein care în încercarea de a calcula nivelul real al datoriei SUA, a ajuns la nivelul de ... 1832%!!! Știu că nu vă vine să credeți, dar asta e cifra: de aproape douăzeci de ori mai mare decât PIB-ul. Știți ce înseamnă asta? FALIMENT!

Aveți idee la ce nivel era URSS în 1989? Indicatorii de atunci nu prea au relevanță acum. Certitudinea pe care o avem este că aveau creșteri teribile la  cheltuielile militare pentru a ține pasul cu SUA. Doar că SUA, în ciuda faptului că dăduse drumul baierelor pungii, din punct de vedere economic creștea, în timp ce URSS stagna. Efectele le putem studia în structura datoriei de după 1989 când acoperirea imensei găuri a fost finanțată din împrumuturi externe masive(unele nerambursabile) menite a preveni o prăbușire dezastruoasă a construcției sovietice și apariția peste noapte a unor puteri nucleare iraționale. De aceea în anii 2000 găsim Rusia cu aproape 100% nivel al datoriilor. Doar că, până în 2008, pe fondul creșterii economice masive și al disciplinării fiscale, nivelul datoriilor Rusiei ajunge la 6.5%, minimul absolut. În prezent avem 14.5%! Cum vi se pare că arată în comparație cu ceilalți competitori?

Să vă mai aduc o imagine pe care încă n-o cunoașteți: inovațiile rusești în domeniul armamentului sunt de necontestat. Rusia e singura țară care are echipamente funcționale hipersonice. E singura țară din lume care deține drone subacvatice performante(rulează cu o viteză de peste 200km/oră!). E singura țară din lume care avansează vizibil în ceea ce privește armata și asta fără eforturi bugetare vizibile. De altfel se vede limpede prin faptul că principala grijă a Rusiei e să cumpere aur(ăsta e un alt atac pe care-l dă SUA!). Poate vi se pare că aberez(că tot m-a catalogat propaganda ca prorus). Recent, viceamiralul Andrew Lewis recunoștea că - în ceea ce privește securitatea - Coasta de Est a SUA este total expusă unui posibil atac rusesc. Asta deoarece rușii au submarine avansate care scapă detecției SUA. O fi și ăsta prorus?

Este SUA capabilă să facă față înarmării Rusiei? În ciuda diferențelor de buget - net în favoarea SUA - văzând cum arată situația internă din cele două țări, tind să spun că răspunsul este negativ. În plus, spre deosebire de SUA care are o orientare ofensivă, Rusia are o orientare strict defensivă, partea de atac lăsând-o pe seama rachetelor și a dispozitivelor de precizie. SUA vrea să dea lovitura în spațiu. Părerea mea e că sunt cai verzi pe pereți. Cea mai recentă provocare - cea din Ucraina - încearcă să stopeze cumva Rusia. Va reuși? E o întrebare. Pe moment Biden a cerut un summit. Nu pot să nu-mi amintesc cum Gorbaciov a cerut un summit. Mai țineți minte Malta? Pare o simetrie. Și să vă mai spun una: în ciuda faptului că anunțase că rămâne în Afganistan, Biden se va retrage de acolo. Concluziile trageți-le singuri. Însă vă rog să judecați cu propriul cap, nu cu cel al propagandiștilor. Și știți de ce? Aceiași oameni care acum mă fac prorus, ceva mai târziu mă vor face proamerican. Cunosc specia, e jegoasă!