Colții crizei

Un fenomen despre care vorbesc cam de un an de zile începe, din păcate, să se materializeze. Este vorba despre criza alimentară. Nu știu dacă ați observat, dar prețurile alimentelor cresc de la o zi la alta. Fenomenul este vizibil în special în țările importatoare de alimente între care, cu rușine, ne numărăm și noi. 

Vina principală pentru starea actuală de fapt pare a fi haosul de pe fluxurile logistice. Restricțiile pandemice au proiectat lumea într-o altă realitate, în care chiar și transportul de marfă este limitat sau suferă întârzieri ca urmare a schimbării legilor și regulamentelor de la o zi la alta. Devine astfel nu doar mai scump, ci chiar mai problematic să transporți o marfă. 

Cea mai mare creștere a prețului alimentelor din istoria recentă a avut loc în perioada 2010-2014. Întâmplător sau nu, în 2010-2012 am avut evenimentele bombastic denumite „Primăvara Arabă”. Legătura dintre creșterile prețurilor la alimente și revoltele din Orientul Apropiat e cât se poate de simplu de înțeles, în condițiile în care în absolut toate statele prinse în „revoluțiile” acelea s-a reclamat în principal „scăderea nivelului de trai”. 

Legătura dintre stomac și pacea socială e una logică. Mai ales în societatea de azi - obișnuită cu hrana ieftină și din belșug - există o linie de demarcație care, odată încălcată, conduce la fenomene sociale extreme. Acesta este motivul pentru care politica alimentară este una de bază în SUA. De asemenea, tot acesta este motivul pentru care acolo, în cazul în care nu mai ai venituri suficiente, primești cartele de hrană. Hegemonul știe bine de la ce i se poate trage!

Cu toate că țările lumii par a fi conștiente de importanța hranei, cred că multe dintre ele o ignoră cu desăvârșire. Și, dacă Primăvara Arabă a fost un fenomen care a apărut în țările sărace din Orientul Apropiat, cred că viitoarea „Primăvară”(care probabil va veni în toamnă:) ) va cuprinde țările dezvoltate din Europa. „Bogăția” de care se bucură locuitorii acestei zone este una aparentă, mascată de „luciul exterior” al orașelor. Însă, în spatele bunăstării afișate se trăiesc vieți grele, mâncate de lipsuri, frustrare și stres. Foarte puțini dintre cei aflați în afara Europei realizează minciuna din spatele fațadelor lucioase. De aceea sunt și atrași aici. Uneori nici chiar cei de-aici nu sunt conștienți. Aceasta probabil deoarece apăsarea problemelor de zi cu zi „e compensată” de credința - indusă de către propagandă - că în alte zone ale lumii e mai rău. La fel se întâmplă și-n SUA unde boschetarii devin cvasi-majoritari, dar sunt ferm convinși că trăiesc în cel mai luxos rai pământean. 

Lucrul de neînțeles pentru elitele cocoțate la butoane este că, atunci când te afli la baza societății, chiar și o majorare insignifiantă a prețului unor alimente de bază face o diferență uriașă între un trai cât de cât normal și foame. Iată de ce estimez că, în ciuda tuturor restricțiilor, în ciuda isteriei induse de pandemie, colții crizei alimentare care acum abia se văd, vor conduce la fenomene radicale care probabil vor schimba fața Europei pe care o vedeți acum. Și nu doar a Europei!