Drumul spre victorie

Evenimentele petrecute în ultima perioadă ne arată limpede că se accelerează nebunia unei lumi aflate deja în derivă. Mă întreba cineva de ce s-or fi grăbit la nivelul UE să voteze acel tembel raport Matic? Nu s-au gândit oare că oamenii  sunt nepregătiți pentru așa ceva? Ei bine, iată un mod absolut eronat de interpretare. Omul se gândea că peste tot oamenii au aceeași sensibilitate ca la noi. Uită că propaganda marxistă s-a insinuat precum un vierme în miezul societății occidentale încă de prin anii 50-60. N-are cum să știe că, în timp ce noi înjuram la fiecare colț de stradă marxismul, comunismul, bolșevismul, ei, în Occident, sub masca social-democrației și a protecției sociale, clădeau un alt tip de comunism, mult mai lin implementat, dar mult mai radical în esență. 

Astfel, la ora actuală, occidentalii sunt extrem de cretinizați și gata să accepte fără probleme comunismul care se vrea implementat pe repede-înainte până în 2030. Așadar, pentru majoritatea celor de-acolo, raportul Matic e ceva normal. Chiar și dacă s-ar pune acum problema chipării populației, probabil că vreo 30%-40% dintre ei ar face-o fără crâcnire. Toate acestea deoarece în Occident s-a reușit dărâmarea valorilor oamenilor, creându-se acel hibrid uman care e redus la nevoile de bază. 

Problemele UE - entitatea care vrea să se situeze în avangarda instaurării comunismului mondial - vin tocmai din Estul Europei, de-acolo de unde oamenii simt exact problemele. De-aceea în Polonia și-n Ungaria avem de-a face cu o rezistență teribilă, ceva în genul Revoluției Maghiare din 1956. Dacă mai țineți minte, în timpul acelei Revoluții, România era complet stalinizată, motiv pentru care Imre Nagy a fost adus aici și plasat într-o casă conspirativă a Securității pentru a se aștepta „stabilizarea” Ungariei și, ulterior, condamnarea sa la moarte. Iată-ne acum într-o simetrie stranie a istoriei. Ungaria a declanșat - prin Viktor Orban - o teribilă rezistență la jegul ideologic care ni se impune de către noua Moscovă. Polonia, exact ca în perioada aceea, este pe o linie simetrică cu Budapesta, iar România e complet neo-stalinizată, având întreaga conducere a țării ori străină, ori complet înstrăinată de țară și vândută total intereselor ocupantului. N-aș fi deloc mirat dacă s-ar declanșa un atac fulger asupra Ungariei în urma căruia să fie arestat Orban și plasat în arest pe undeva prin România. Uneori istoria se dovedește grotesc de simetric.

Singurul element îmbucurător este că, la nivelul populației autohtone, lumea arată normal, cu toate că suntem într-o deplorabilă letargie. În ceea ce privește receptarea raportului Matic, acesta a fost înțeles exact așa cum e, inclusiv la nivelul celui mai nepregătit(să nu spun prost) segment al populației, anume tefeliștii. Aceasta ne arată că, în esență, românul se păstrează normal. Iar asta se vede inclusiv la așa-zisele marșuri ale „mândriei”, unde, dincolo de participarea redusă, baza e reprezentată de manifestanții de import.

Ceea ce trebuie însă să conștientizăm este că rămânerea noastră în non-combat ne va distruge. Suntem integrați în noul URSS. Dacă URSS ne jefuia scoțând materiile prime din țară, noul URSS nu doar că ne topește de materii prime, dar ne-a obligat să ne închidem absolut orice unitate majoră de producție, astfel încât să ne aprovizionăm doar din import. Astfel s-au asigurat că suntem legați ombilical de ei, astfel încât, la cel mai mic semn de frondă să fim pedepsiți exemplar.

Problema este că, pe zi ce trece, ne afundăm și mai rău în mocirlă. Până în 2030 se dorește eliminarea proprietății. Cum se va face asta? Exact cum s-a făcut și colectivizarea în anii 50: prima dată prin propagandă și „convingerea cu frumosul”, iar apoi cu japca. Nu vă lăsați pe-o ureche deoarece vă pândește kommunalka. Dacă sunteți mai tineri și nu știți despre ce e vorba, vă recomand să recitiți istoria. Nu de alta, dar vă veți trezi că se va decreta că spațiul util pentru o persoană e de maxim 9 mp și absolut tot ce depășește această valoare e spațiu excedentar. Și uite-așa vă veți trezi cu alți locatari care să „completeze” spațiul pe care-l aveți în plus. Și, ca să fie mixul cât mai bun, vă puteți trezi cu un curcubeu de rase și obiceiuri care vă vor pune lesne cu botul pe labe. Uite-așa vom putea spune: „Welcome to 2030: I own nothing, have no privacy and life has never been better”. Asta-i ceea ce ne așteaptă.

Întrebarea pe care v-o puneți este dacă mai avem vreo cale de scăpare. Sincer, rămânând pasivi sigur nu vom avea. În mod normal unica variantă e aceea a autonomiei naționale. Marea problemă e că întreaga noastră clasă politică e coruptă și vândută, iar statul român e precum clasa politică: penetrat până-n rădăcini de către ocupanți și corupt până-n măduva oaselor. Așa-i că pare un drum fără ieșire?

Ei bine nu-i așa. Mai avem o singură variantă: cea a mișcării pornite de jos în sus. Iar această mișcare nu poate fi pornită decât prin hotărârea fiecăruia dintre noi de a-și schimba puțin câte puțin viața, în sensul trecerii către autonomie. O spun de atâta amar de vreme. Până când cea mai mare parte a oamenilor acestei țări nu va fi autonomă, nici țara nu va fi autonomă. Stă în propriile noastre mâini să schimbăm din rădăcini întreaga structură coruptă care a ajuns să ne paraziteze la extrem.

Poate vi se pare ceva de neîndeplinit, însă, în realitate, sunt chestiuni cât se poate de simple. Încercați să vă asigurați nevoile de bază ori prin efortul propriu, ori direct de la sursă, care sursă trebuie să fie obligatoriu în apropierea voastră. Doar în acest mod pot fi scurtcircuitate lanțurile de corupție. De asemenea, forțați o dependență cât mai mică de bancă. Chiar și atunci când sunteți obligați să folosiți banca, puteți să-i reduceți mult din impactul său găunos dacă vă scoateți toți banii odată, nepermițând astfel să fie utilizați în defavoarea voastră. Sunt elemente simple, care-ți sunt la îndemână și care, odată transformate în obișnuințe te vor transforma atât pe tine cât și pe cei din jurul tău.

Chestiunea e cât se poate de simplă: când majoritate a celor din jurul tău sunt autonomi, va fi imposibil de implementat ceva în domeniul „comunizării”. Mai mult, cu fiecare pas pe care-l faci spre autonomia ta, îi faci și pe alții autonomi, astfel încât schimbarea ta va genera și schimbarea celorlalți. Iar un om autonom niciodată nu-și va vinde libertatea pentru un confort iluzoriu care oricum e sub standardele sale. Iată, pe scurt, drumul spre victorie.