Marea tranziție energetică

Pentru că ne tot lăsăm duși cu zăhărelul PNRR-uri și cu alte iluzii umede prin care Uniunea Europeană ne obligă să scoatem mai mult din buzunar. Cică „așa e mai bine” și că, în final, „va fi mai ieftin”. Vă voi aduce azi în atenție câteva chestiuni care nu se discută sau care sunt trecute cu vederea. Ele sunt necesare deoarece altfel veți avea impresia că ceea ce ni se propune e digerabil. Nu, nu e!

În momentul de față circulația cu mașina electrică a devenit mai scumpă decât cea cu mașina clasică. Să ne înțelegem: o mașină electrică te costă mai mult decât una clasică(incluzând aici și subvenția), are un impact negativ asupra mediului MAI MARE decât o mașină clasică și are problemele sale care nu-s de trecut cu vederea. Așadar, o tehnologie mai proastă, mai puțin fiabilă(practic mașina înseamnă bateriile care sunt pe ea și care se consumă în 4-5 ani), cu o autonomie infinit mai mică, costă mai mult, dar „e mai bine așa”.

Însă nu trebuie să pierdem din vizor întregul, adică sistemul energetic. Așa cum am mai spus, extinderea parcului electric trebuie făcută în paralel cu extinderea distribuției de energie electrică. Mașinile electrice dublează sau, în unele cazuri, triplează cererea de energie electrică, astfel încât trebuie puse la punct noi capacități. Doar că, pe partea cealaltă, din cauza reglementărilor imbecile, trebuie scose facilități întregi din sistem. Spre exemplu, tot ce înseamnă cărbune sau gaze naturale sau petrol. Este o nebunie. Practic e calea către prețuri astronomice la energia electrică!

Mai mult, citeam un studiu în care autorul susținea că există numeroase baraje care au depășit termenul de exploatare, iar acelea se vor constitui în surse suplimentare ieșite din sistem. Așadar, cu ce se vor înlocui toate acestea? Dacă vă gândiți la solare sau eoliene, luați-vă gândul! Nu doar că nu fac față, dar injectează în sistem energie electrică deosebit de scumpă. Mai mult, statele vor reduce substanțial subvențiile pentru regenerabile(sau le vor tăia definitiv). Dacă vă gândiți că avem totuși backup-ul petrolului sau al gazelor naturale, vă gândiți greșit! Problema e că s-a introdus o distorsiune extrem de mare, astfel încât prețul barilului va sări cât de curând de 100$, cu perspectiva de a se ajunge chiar și la 200$ până la sfârșitul anului. Știu că pare o nebunie, dar chiar așa se va întâmpla! Petrolul are acum spațiu suficient de manevră întrucât, pentru a nu mai fi rentabil, ar trebui să depășească costurile de producție ale regenerabilelor. Iar asta e absolut imposibil. Iată-ne așadar aruncați într-un circ inutil, din care n-are ce altceva să iasă în afara de prețuri aberante.

Singura variantă viabilă rămân reactoarele nucleare. Însă ar trebui să ne întrebăm cât se poate de sincer dacă statul în proximitatea unui asemenea monstru are darul de-a liniști pe cineva. Cernobîlul e suficient de recent, iar Fukushima e și mai prezentă în memoria noastră. Știind ce s-a întâmplat mai sunteți liniștiți? Însă, trebuie să recunoaștem că în acest labirint aparent fără ieșire, energia nucleară e singura ieșire. Și ea e scumpă și riscantă, dar, cel puțin, nu atât de scumpă pe cât ne amenință actualele prețuri. Însă investițiile sunt pe măsură, iar statele, supraîndatorate dincolo de limita suportabilității, n-au cum să mai facă și unui asemenea efort. Astfel încât, în final, nu prea mai rămân variante.

Stăm deseori și facem scenarii referitoare la sfârșitul dinozaurilor: ba că ar fi fost un meteorit, un vulcan sau mai știm noi ce altfel de catastrofe. Probabil nu vom ști cauzele dispariției, însă, cu siguranță, rasa umană nu va fi exterminată de vreo cauză naturală, ci va muri prin sufocare, îngropată de vie în propria sa prostie. Uitați-vă la conducătorii noștri și-o să-mi dați dreptate.