Mai luați piciorul de pe accelerație!

Cam asta au transmis - deocamdată - Italia și Franța Comisiei Europene în ceea ce privește „Pactul Verde”. În ceea ce privește Franța n-aveam mari speranțe atâta timp cât fotoliul prezidențial e ocupat de un cretin păpușat precum Macron. Vă dați însă seama cât de groasă e situația în condițiile în care idiotul și-a aplecat urechea la solicitările industriei auto? În Franța e vorba de peste 400 000 de joburi care ar fi șterse ca efect al tranziției accelerate. 

Culmea e că semnalele de alarmă sunt trase de persoane care nu se opun Pactului Verde. Spre exemplu, Luc Chatel, președintele „Plateforme Automobile”(PFA) este unul dintre cei care susțin că tranziția către automobilul electric este ireversibilă. Însă, are tot felul de scenarii pentru minimizarea pierderilor. Spre exemplu, printr-o temporizare a măsurilor speră ca pierderile de joburi să se situeze undeva între 50 000 - 100 000 de locuri de muncă. 

Povestea Franței e ceva mai veche. Vă povesteam de mai mult timp că întreaga industrie auto de-acolo e ținută pe aparate. Și nu-i vorba aici doar de problema Pactului Verde. Amestecul statului a condus la o supraîncărcare a schemelor de personal din Franța, având ca efect costuri ridicate cu producția. Astfel produsele companiilor franțuzești s-au situat la un nivel superior al costurilor și inferior din punct de vedere calitativ față de cele ale concurenței. Renault e un caz tipic de actor economic indisciplinat care încalcă toate regulile economice ale bunului simț, ajungând la ora actuală la o situație limită.

Luc Chatel e disperat - pe bună dreptate - că Pactul Verde obligă Europa să lase în urmă cel puțin o sută de ani de cercetări în domeniul motoarelor termice pentru a o coti către domeniul electric în care China este cu cel puțin zece ani înaintea UE! Iată o cifră șocantă. De altfel, prostovanii de europeni riscă s-o pățească exact la fel cum a pățit-o Germania cu energia verde. Dacă mai țineți minte, după ce oferise subvenții generoase pentru așa-zisa energie regenerabilă, bazându-se pe faptul că are o întreagă infrastructură de care poate profita exportând modelul său întregii Europe, Germania s-a trezit terminată de China care a venit cu produse ieftine aruncând întreaga „industrie verde” germană în faliment.

Acum este un moment similar. Chinezii nu doar că sunt mult mai avansați în domeniul cercetării, dar au întreaga bază de materii prime care-i face capabili să facă jocurile în industria auto electrică. Dacă până acum câțiva ani din Europa plecau vapoare pline ochi de mașini cu destinația China, iată că sensul s-a schimbat și acum chinezii „trag cu vapoare” pline ochi de mașini spre Europa. Dacă veți avea curiozitatea să vă îndreptați privirea către nordul continentului veți rămâne surprinși să vedeți cum străzile sunt realmente cucerite de mașinile electrice chinezești. Și ăsta e doar începutul.

Dinspre italieni, de asemenea, sunt semnale puternice de alarmă. Însuși Ministrul pentru Tranziție Ecologică, Roberto Cingolani a spus că dacă Planul Verde ar fi pus în aplicare așa cum a fost desenat de către Comisia Europeană, asta ar însemna moartea întregii industrii auto italiene. Culmea, la fel ca și în cazul francezilor, semnalele de opoziție vin tocmai din partea susținătorilor, nu a dușmanilor Pactului Verde.

Este ciudată atitudinea Germaniei. Cu toate că sectorul auto de acolo este sub presiune, practic nimic nu scapă în media. Probabil Merkel mizează pe o ușurință mai mare a tranziției industriei germane în comparație cu rivalele europene. Părerea mea e că aici e vorba de prostie. Europa oricum avea probleme cu industria auto care - am scris de mai multe ori - devenise aproape o căpușă a statelor și avea nevoie urgentă de restructurare. Coloșii  auto europeni sunt greoi, supraîncărcați și inflexibili. Automobilul electric e o chestie care poate fi făcută într-un garaj de câțiva profesioniști. Practic, cu el, o întreagă industrie e resetată. Iar asta nu înțeleg coloșii europeni. 

Francezii cred că se va rezolva așa cum au rezolvat-o de-a lungul timpului: cu bani de la stat. Luc Chatel deja a cerut 17,5 mld EUR. Însă mi-e teamă că de data aceasta treburile nu vor mai sta așa. Nu de bani au nevoie, ci de tăieri dureroase care ar fi trebuit efectuate cu mult timp în urmă. Asta-i  realitatea. Dacă o vor înțelege vor avea șanse, altfel, cimitirele sunt pline inclusiv de coloși.