Ce pot să vă spun e că, în scurt timp, veți simți niște lipsuri de pe piață. Lipsurile, în societatea noastră, se traduc cu creșteri de preț. De ce? Anumite mărfuri(multe de tot!) nu vor ajunge în Europa și SUA. Rafturile magazinelor se vor goli, prețul acestora va crește, dar chiar și așa, nu le vei mai găsi. Da,vine o mică penurie. Motivul e simplu, nu-i nicio conspirație la mijloc. Prin China e un haos logistic cauzat de explozia unor cazuri de COVID prin câteva zone strategice. Iar China, spre deosebire de multe țări ale lumii, are capacitatea de a elimina virusul prin măsuri sociale. China știe fiecare pas al cetățenilor săi, astfel încât dacă are zece cetățeni Xi care au făcut COVID, imediat toți contacții acestora(contacți însemnând inclusiv oamenii care s-au aflat în apropiere de aceștia) intră în carantină până la testare. Și, dacă e cazul, și contacții contacților au parte automat de același tratament. În așa fel, într-un mod aproape automat, te trezești că se închid hălci de orașe, se opresc fabrici, anumite transporturi nu se mai fac. Totul se desfășoară firesc, iar China, ca entitate, pare a avea un ochi special,prin intermediul căruia vede cu exactitate unde e virusul și-l elimină eficient.
Problemele rezultate din acest tratament atipic sunt acoperite cu ușurință în China. Imediat după ce cetățenii - consemnați în case sau internați în spitale - sunt dovediți că n-au virus, se întorc și-și reiau munca de furnicuță. Pe intern nu-s probleme, dar în restul lumii fiecare astfel de „mic incident” are urmări catastrofale: rafturile se golesc, marfa nu mai vine, iar lumea disperă văzând cum bunăstarea ei de ieri e atât de precară. Am uitat să vă spun, dar probabil ați înțeles: în lumea în care ne-am trezit China a câștigat războiul, chiar dacă deocamdată, pentru noi, nu e evident acest lucru.
În urmă cu mai mulți ani, binomul ruso-chinez propunea o nouă formă de organizare a lumii: multipolarismul. Acum, în timp ce trupele americane părăsesc rușinos capitala Afganistanului, acum când la Kabul nu mai există decât ambasadele celor două țări, înțelegem că lumea a luat-o pe alt făgaș. Bărboșii veniți din munții Afganistanului au reimpus „legea pământului” aceluia, în timp ce americanii cu armele lor sofisticate, cu sateliții lor performanți și cu bombele lor înfricoșătoare fug de rup pământul. De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că viziunea despre lume a ruso-chinezilor a învins.
Americanii începuseră să fluture steagul gay pe ambasada din Kabul, făcuseră secție de studii de gen la Universitatea din Kabul și aveau proiecte concrete pentru susținerea minorităților sexuale. Nu știu dacă a fost organizat vreun „pride”, dar sunt sigur că cei care-au ieșit în față acum sunt liniștiți pentru totdeauna. Mă întreb ce-or mai face cadrele didactice recrutate pentru acea secție. I-or fi găsit bărboșii?
Nu trebuie să-mi spuneți că ați văzut la televizor chestii siropoase, de genul unor femei oprimate care urlă din cauză că nu mai au curaj să iasă din casă. Noi, occidentalii, ne pricepem de minune să sădim iluzii și să facem din țânțar armăsar. Chinezii sunt mai pragmatici: dacă femeile acelea sunt oprimate, ori ele sunt o majoritate și vor prelua puterea, ori sunt o minoritate și trebuie să se supună. E simplu. Iar ceea ce trebuie înțeles este că, indiferent cum se vor învârti zarurile puterii în Afganistan, chinezii vor fi fericiți să salute noul regim instalat deoarece acel regim e expresia voinței poporului afgan. Așa arată lucrurile în lumea nouă!
Nu-i cazul să vă bucurați. Ăsta e ambalajul, iar eu încerc să vă arăt esența. China este grădinarul meu, Costică. Nu v-am spus, dar sunt extrem de nepriceput la grădinărit. N-ar fi o problemă, dar nici nu-mi convine să-mi transform curtea într-o pârloagă. Mai mult, nu vreau nici beton pentru că îmi place natura. Așa a apărut Costică în curtea mea. El le face pe toate; el și oamenii lui. Din când în când mă trezesccu curtea plină de „furnicuțe” de-ale lui Costică: unii tund pomii, alții taie iarba, alți strâng, iar totul e perfect sincronizat. În lumea aceasta eu mă simt un vrăjitor: vreau ceva îi spun lui Costică și, ca prin minune, acel ceva apare. În urmă cu mai mulți ani am vrut un lămâi. Costică mi l-a adus vara, iar când începea frigul îl lua. Asta până a crescut copacul. La primul frig m-am trezit că vreo câțiva oameni de-ai lui Costică au venit și-au schimbat ghiveciul lămâiului: l-au pus într-un superb ghiveci ceramic galben, cu sclipiri siciliene. Doar că, după ce-au executat operațiunea, m-am trezit cu Costică la mine întrebându-mă unde anume să așeze lămâiul. El a recomandat livingul. Când i-am spus că n-am chef de copaci în casă, mi-a spus că n-are nicio problemă, doar că el n-are unde să-l țină, așa că-l va da cuiva care îl poate ține, iar mie îmi va aduce de primăvara viitoare un lămâi mic, cu care va putea face aceeași scamatorie pe care-o făcuse cu ăsta. M-am uitat la copac și parcă-mi părea rău de el. În plus, ghiveciul ăla deschidea atmosfera. Astfel încât lămâiul a aterizat în livingul meu. Și nu oriunde, ci acolo unde a recomandat Costică! Uite-așa a ajuns Costică să-și întindă tentaculele și-n livingul meu.
Cam la fel e și cu chinezii. O să vă spun acum cum au cucerit „lumea veche”. Inițial au acceptat să facă muncile pe care ceilalți nu le făceau din cauză că sunt „repetitive și lipsite de creativitate”. Chinezii n-au avut aceste probleme și s-au înhămat imediat, bucuroși că au de muncă. Treptat au înhățat o halcă extrem de mare deoarece nimeni nu lucra cu atâta eficiență. V-ați vedea lucrând douăsprezece ore pe zi, șapte zile din șapte? Ei n-au această greață! Și, în plus, raportat la numărul de ore de muncă, salariile lor sunt infime. Așa a ajuns China fabrica lumii. Când anumite chestii n-au mai funcționat în China din cauza creșterii salariilor, oamenii de afaceri chinezi au găsit soluția: celelalte state asiatice mai sărace. Așa a ajuns Bangladeshul raiul lohn-ului, controlat însă de oamenii de afaceri chinezi! Având controlul producției mondiale, China s-a trezit cu cantități imense de cash, valută forte. Inițial a făcut conform standardelor: de banii intrați a cumpărat datorie americană. Așa era schema și, asemeni Arabiei Saudite, a respectat-o. Doar că a îmbunătățit-o puțin, investind în țara respectivă „la bază”. Peste noapte, partenerii comerciali ai Chinei s-au trezit cu studenți chinezi veniți la studiu. Canada, de exemplu. Treptat, studenții au început să cumpere case pe-acolo. Case cu banul jos. Toți au înțeles că banii sunt din China, iar aceștia au ajuns la studenții respectivi deoarece părinții lor erau mahări prin Partidul Comunist și aveau bani din „combinații” nu prea OK. Dar ce te interesează când omul îți dă banul? Banul n-are miros! Astfel încât, în scurt timp, fenomenul a luat amploare. Blocuri întregi din Toronto aparțin chinezilor. Sunt situate în zone bune ale orașului, bune de închiriat localnicilor. Și uite cum, treptat, s-au petrecut mai multe chestii interesante. În primul rând, chinezii au cumpărat hălci întregi din bogăția respectivelor state cu banii proveniți de acolo. Banii aruncați de occidentalii bogați pe „nimicurile chinezești” au finanțat achiziția de către China a bunurilor tangibile din statele respective. Apoi, întrucât chinezii au introdus această furie de a cumpăra, prețurile proprietăților achiziționate de către ei, tot cresc. Așadar, nu doar că au cumpărat bunuri tangibile, dar le-au și crescut valoarea. Nu în ultimul rând, au închiriat acele bunuri localnicilor, transformându-le în surse de venit pentru ei. Iată cum sclavul a devenit stăpân! E ca și cum Costică s-ar fi apucat să-mi cumpere casa și grădina, iar acum aș fi chiriaș în raport cu el. Înțelegeți șmecheria?
Statele prinse în această capcană nu mai au capacitatea de a ieși! China nu-i interesată de cine conduce un stat și cum o face. N-o interesează dacă o anumită minoritate e chinuită sau avantajată. Nicidecum! China e interesată de două chestii: să fie pace și să-i meargă afacerile. Culmea, e interesată să-ți meargă și ție afacerile, pentru că altfel n-are cum să-și ia banii de pe spatele tău. Am tradus pe scurt inițiativa BRI.
Noi, occidentalii, cei care n-am înțeles încă cine a câștigat lupta, încă avem o viziune egocentrică. Avem impresia că lumea se învârte în jurul nostru. Secole la rând i-am exploatat pe asiatici prin imperiile noastre coloniale. Apoi, în secolul XX am inventat hegemonul american care a fost smardoiul nostru. Doar că, obligați să ducem un trai confortabil pe spatele altora, am uitat să mai muncim. Facem joburi inutile, vorbim de creativitate, însă, în realitate, nu facem nimic. Iar când vine vorba de competiție, avem impresia că-i putem recuceri pe asiatici așa cum am făcut-o de fiecare dată în ultimul mileniu. Problema e că ne-am cretinizat, iar asiaticii(rețineți că deja nu mai folosesc termenul de chinez!) ne-au lăsat s-o facem. Mai mult, ne-au încurajat și au investit în hedonismul nostru tembel care ne duce la pieire. Cele mai bune universități din lume sunt în Asia. În Europa și-n SUA se fac studii dedicate teoriei genului, se inventează libertăți inacceptabile într-o societate sănătoasă și se șterge istoria. „Finanțatorii” nebuniei noastre aplaudă și ne încurajează. Fiecare statuie care e dărâmată e o victorie a lor. Fiecare incendiu care izbucnește, fiecare baricadă care se ridică, fiecare haos și „pride” din societățile noastre reprezintă o victorie a lor, un semn că banii investiți produc efectele scontate. Surprinși să aflați asta? Nu mă înjurați, eu sunt doar cel care vă trage vălul de pe ochi ca să puteți distinge realitatea așa cum e ea. Dacă nu acceptați ceea ce vă spun eu, cu siguranță asiaticii o vor face la momentul potrivit, atunci când oricum vor domina lumea și vă vor spune ferm în față că e timpul să puneți osul la treabă. Programul de lucru de douăsprezece ore șapte zile din șapte vi se pare inacceptabil? Pe cine mai interesează când foamea dictează?
Lumea se schimbă. Tot ceea ce vă spun acum nu se va întâmpla peste noapte. Vom avea prăbușiri de burse, falimente bancare, neîncredere în propriile monede, penurie economică și un dezastru pe toate nivelele. Ne va fi foame - și vă spun asta cu toată seriozitatea! Toate acestea fac parte din „transformare”. Lumea și-a schimbat centrul de greutate. Soarele răsare din Asia, așa cum a făcut-o de atâta amar de vreme. Doar că acum și „soarele leadership-ului” tot de-acolo vine!
Mă veți întreba ce-i de făcut. Știu, toată lumea se întreabă asta. Teoretic nu-i greu de înțeles, dar e tare greu de realizat: puneți mâna pe muncă! Asta e singura chestie care vă poate scăpa. Nu vă mai iluzionați că ceea ce faceți acum e muncă. Nu e! Munca adevărată e cea care produce rezultate palpabile, imediate. Dacă ești unul care învârte un excel și-un power point, ești mort în noua lume. Am o veste proastă: nu se mai caută mâncătorii de căcat.Nu mă credeți, consultați-vă emailul deoarece au explodat mesajele din partea „dezvoltatorilor personali”. De ce? Pentru că urlă foamea-n ei. La fel va urla și-n voi. Dacă ești parte a unei echipe pe care n-o știi - de exemplu, dacă ceea ce faci tu e o picătură dintr-un produs deosebit de complex - trebuie să știi că ai făcut tranziția: ești asiatic, ești o furnică. Dar asta nu înseamnă că te-ai salvat. A te transforma în asiatic înseamnă a-ți trăda esența. Scufundarea în masă nu-ți e benefică, te tembelizează și în scurt timp vei înțelege asta. Și-atunci, de unde vine salvarea?
Chiar dacă par idealist, vă spun că ADN-ul nostru de estici ai Europei, de periferie a Occidentului e perfect adaptat noii lumi. Suntem pe jumătate orientali, astfel încât înțelegem lumea Asiei, dar suntem și pe jumătate occidentali, astfel încât avem în sânge individualismul și creativitatea. Așadar ce-i de făcut? Traiul pe propriile picioare, creativitatea în ceea ce privește „amprenta” pe care-o lași în lume și munca de sorginte asiatică. Noi putem îmbina cele două lumi: cea decadentă a Occidentului și cea acaparatoare a Orientului. Le înțelegem pe ambele, astfel încât putem face sinteza dintre ele. Vrei să faci ceva în „lumea nouă”? Regulile sunt simple:
- refuză masificarea!
- construiește ceva singur sau într-o echipă mică!
- muncește!
- reinventează-te pentru că, spre deosebire de ei, tu poți!
- fii autonom!
Asta e schema de supraviețuire. Altfel, ori vei deveni victimă odată cu Occidentul, ori te vei transforma în furnică a Orientului. Viața, pentru noi, nu-i în niciuna dintre cele două alternative! Viața e în altă parte, vorba lui Kundera.
Sublim articolul. Unde mai pui și fenomenul islamizarii Europei, încet dar sigur, va duce la pierderea identității noastre.
RăspundețiȘtergere