Pagini din istoria neștiută

Cecil Rhodes a fost la vremea sa(1853-1902) un fel de primii zece miliardari ai planetei de azi luați împreună. De fapt chiar mai puternic! Implicat în minerit în Africa de Sud, deținea aproximativ 90$% din piața diamantelor din acea vreme. Probabil numele „De Beers” vă este cunoscut. Ei bine, Cecil Rhodes a fost fondatorul și proprietarul acestei companii.

 În termenii de comparație ai lumii de azi nu poți înțelege care era puterea lui Rhodes decât dacă ești capabil să te uiți bine de tot dincolo de perdea. Imaginați-vă că era atât de puternic încât a „desenat” o țară care i-a purtat numele: Rhodesia. Există însă și tragedii ale oamenilor cu puteri nelimitate așa cum era personajul prezentat. Unii au suferințe necunoscute, alții sunt chinuiți de neputințe. Cecil Rhodes aparent n-a avut „probleme ascunse” în afara celor de sănătate(probleme la inimă și plămâni). Însă, fără doar și poate, cea mai mare problemă a sa a fost aceea de a-i fi fost deturnate toate marile idealuri și proiecte. Desigur, n-a trăit pentru a vedea cum întregul său proiect e deturnat, dar este suficient să constatăm „ce s-a ales de mărețul său plan” pentru a înțelege că tragedia sa are o cu totul altă dimensiune.

Rhodes considera că Imperiul Britanic era forma ultimă de dezvoltare a lumii și de aceea civilizația sa trebuia impusă peste tot în lume. Însă, pentru acest proiect, Rhodes a găsit o formulă mult mai parșivă de implementare. Nu prin asumarea de către un anumit stat a „proiectului”, ci printr-o serie de operațiuni oculte, instrumentate de o rețea de organizații care inițial genera o criză sau un conflict pentru ca la final să vină cu „soluția”: o structură organizatorică aparent democratică, dar subordonată structurii oculte a lui Cecil Rhodes. Idealul „primatului englez” nu-i aparține lui, ci lui John Ruskin, profesor de artă la Oxford. Conform acestuia, englezilor, ca singura rasă nedegenerată, le vine misiunea de a conduce și pacifica lumea. Iată o primă caracteristică a lumii imaginate de Rhodes: copierea modelului britanic de societate peste tot în lume. Astfel, de la el începe idealul globalizării și al uniformizării planetei. Sau al „Noii Ordini Mondiale”.

Rhodes și acoliții săi erau atei. Ateismul însă nu exclude o fervoare și o exaltare care, uneori pare aproape religioasă. Asta pentru că, în ultimă instanță, „ateismul înalt” pe care-l clamează toți idealiștii, doar pornește de la negarea lui Dumnezeu, iar de sfârșit sfârșește întotdeauna într-o luptă împotriva lui Dumnezeu. În ecuația aceasta, Cecil Rhodes ajunsese să se creadă un dumnezeu, care va așeza raiul pe cuprinsul întregului pământ: mântuitor și dictator în același timp. Și cum Imperiul Britanic era modelul noului ținut al făgăduinței la scară planetară, primul proiect al lui Rhodes a fost acela de distrugere a Imperiului pentru a putea să pună în locul său imperiul ascuns. 

Mă întrebau foarte mulți de ce atunci când mai fac analize geopolitice mă refer la Imperiul Britanic. Iată și răspunsul: Imperiul Britanic la care mă refer eu nu e imperiul defunct al istoriei, ci cel obtenebrat al prezentului. 

Privind retrospectiv la ceea ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei contemporane n-avem cum să nu ne întrebăm cum de-a reușit Rhodes să transforme întreaga lume într-un dispozitiv care să fie telecomandat din biroul său. Fără doar și poate, a fost un individ extrem de dotat care-a reușit să copieze și apoi să ducă la un nivel superior întreaga „ideologie luptătoare” a istoriei. Cunoscând bine funcționarea lumii oculte din subsolul istoriei, a reușit să creeze o păduchelniță de organizații care, cu toate că sunt aranjate piramidal, să aibă impresia fiecare că e „centrul universului” și parte esențială a unui plan superior. Pentru punerea în aplicare a planului său, Rhodes a recrutat tineri cu potențial. Inițial regula era una singură: să fie albi și de limbă engleză. După o discuție cu Împăratul Wilhelm, a inclus în cadrul burselor Rhodes și tinerii de limbă germană. Veți spune că Rhodes era rasist. Așa e. Era și colonialist, convins că lumea nu poate fi dezvoltată decât ca un ansamblu de colonii ale noului Imperiu Britanic. Motivul e simplu: colonia e o formă de organizare care execută întocmai solicitările „Centrului”, indiferent cât de stupide ar părea acestea. Uitați-vă la România de azi și veți înțelege.

Pentru a putea pătrunde mai adânc în interiorul „comandamentului” lui Rhodes, vă voi arăta cum era organizat Centrul Suprem al organizațiilor sale. Care centru era, desigur, Rhodes. Acesta avea un comitet executiv format din W.T. Stead, Lordul Escher și Alferd Milner. Aceste nume nu ne spun nimic azi, dar în perioada în care-au trăit au fost personaje extrem de influente. Stead, de exemplu, era un genial jurnalist de investigație, fiind considerat cel mai influent personaj din Imperiul Britanic. Deținea o grămadă de publicații, iar un articol de-al său putea dărâma o țară. Lordul Escher avea o putere covârșitoare în domeniul armatei și afacerilor externe ale Imperiului. Alferd Milner era unul dintre cei mai importanți politicieni ai Imperiului. Iată așadar „centru ocult” al lui Rhodes. Urma apoi un alt cerc, cel al inițiaților, din care făceau parte Lordul Balfour, Harry Johnston, Rotschild și Lordul Grey.  Imaginați-vă totuși care era puterea lui Rhodes în condițiile în care Rotschild era doar unul dintre „inițiați”. Inelul exterior al organizației era cel al „Mesei Rotunde” format, asemeni legendarei structuri, din „cavaleri” care multiplică „semințele” organizației prin introducerea în structurile statelor a oamenilor controlabili și „devotați cauzei”. Cam toată experiența societăților secrete de-a lungul istoriei e concentrată în structura imaginată de Rhodes. 

Iată că a venit timpul să vorbim despre acțiunile concrete ale structurii lui Rhodes. Primul și Al Doilea Război Mondial vă sunt cunoscute. Ei bine, ambele evenimente cataclismice își au rădăcinile în organizația lui Rhodes. Însă, anterior acestor conflicte, a existat unul în care organizația lui Rhodes și-a făcut ucenicia: Războiul Burilor. Un război devastator și inutil care - deși se considera că se va sfârși în câteva săptămâni - a durat trei ani, făcând peste 20 000 de victime doar în armata engleză. Grosul victimelor a fost însă în populația civilă. Lagărele englezești de concentrare pentru buri și negri sunt premergătoare celor germane din Al Doilea Război Mondial. Desigur, dacă vă veți apleca asupra subiectului veți vedea numeroase coincidențe între Războiul Burilor și cele care-au urmat în Secolul XX.

Există însă și un eveniment puțin cunoscut în istorie și ținut „la secret” de-atâta amar de vreme. În timp ce Rhodes conducea destinele organizației sale, finanțele fiecărei țări a lumii intrau în mâinile unei organizații care acționa discret, dar concertat. Astfel, oligarhiile financiare care până atunci fuseseră naționale, intră în mâinile unei oligarhii transnaționale, interesată și ea de instaurarea „raiului său pe pământ”. Procesul este unul extrem de opac și greu de înțeles. Cert este că, în urma unor lupte(sau de bunăvoie ca România) statele și-au predat finanțele obscurei structuri transnaționale. Și s-au trezit la „vârful lumii” două structuri directoare: cea financiară care practic prelua discret puterea și cea economico-politică a lui Rhodes. Oligarhia financiară transnațională nu era obișnuită cu tehnicile politice și nici nu avea o stăpânire a factorului economic. Aparent era o structură optimizată de servicii financiare care „moderniza” statele, subordonându-se fiecărui suveran. 

Din cauza unei stări precare de sănătate, Rhodes moare prematur, în 1902. Elementul de convergență al celor două organizații face ca treptat oligarhia financiară transnațională să pună mâna pe întreaga structură a lui Rhodes. Și, treptat, destinul acesteia este deturnat către ceea ce a devenit acum Noua Ordine Mondială. 

În 1930, structura financiară transnațională reușește să cucerească SUA, eliminând de la putere familiile care fondaseră America. În paralel, în SUA se infiltrează și organizațiile lui Rhodes. În timp ce „structura financiară” dădea atacul de sus în jos, organizațiile lui Rhodes mergeau de jos în sus, impunându-și treptat bursierii în structuri. După ce transnaționalii au cucerit finanțele SUA, încep să se declanșeze acaparări ale universităților. În timp ce pe vechiul continent universitățile au fost structuri menite a aduce studenților „cunoașterea cea mai înaltă”, în SUA universitățile serveau scopului finanțatorului lor. De aceea finanțatorii, între altele, numeau profesorii universităților pe care le patronau. Până în 1930, „stăpânul Americii” era J.P. Morgan(SR și JR), reprezentantul așa-numitului nucleu WASP(White Protestant Anglo-Saxon) care conducea o păduchelniță de organizații oculte cu scopul de acaparare a finanțelor la nivel mondial. Nu-mi dau seama dacă lipsa de talent a lui J.P. Morgan Jr. a făcut ca lupta cu transnaționalii să fie pierdută, dar cert este că, în urma confruntării, imperiul bătrânului J.P. a fost strict limitat, iar cei din familie nici măcar nu au mai putut numi profesorii universității pe care o fondaseră.

Treptat, structura organizațiilor lui Rhodes este deturnată. Din colonialist-rasistă aceasta devine egalitaristă. Rasismul nu convenea transnaționalilor financiari deoarece ei înșiși puteau deveni subiect al rasismului și nu făceau parte nici pe departe din „idealul” WASP. Așa s-a făcut loc „revoluției culturale” care-a fost prima dată experimentată în Rusia și, mai ales, în China. China în special a devenit teritoriul de experimentare al organizației. Când naționalistul Chiang Kai-sek a fost eliminat de către internaționalistul Mao, apele s-au separat. De altfel, conflictul sino-sovietic a avut loc pe fondul creșterii naționalismului URSS. N-o să mai insist cu subiectul China pe care oricum îl vom analiza altă dată. V-am dat doar câteva direcții, de la care puteți să începeți să săpați singuri.

Pe măsură ce structura unificată deturna scopul inițial al lui Cecil Rhodes, construcțiile sale se dărâmau. Rhodesia a fost dărâmată de o minoritate de aproximativ 2% din populația albă, un exemplu despre cum o minoritate concentrată poate deturna o structură statală aparent stabilă. E un „modus operandi” al transnaționalilor care ar trebui înțeles de către cei care, cel puțin, nu vor să fie infectați de ideologiile lor parazitare. Așa s-a ajuns ca în fosta Rhodesie să fie vânate și dărâmate statuile lui Rhodes. Iată cum ceea ce s-a întâmplat atunci avem azi în marile orașe americane și europene(vezi distrugerea statuii lui Colston din Bristol).  

E interesant de urmărit însă cum au „rodit” organizațiile lui Cecil Rhodes în SUA, după „preluarea ostilă” de către grupul financiar transnațional. Treptat au înmugurit tot felul de organizații studențești, iar ideologia a fost impusă inclusiv în organizațiile secrete care bântuie campusurile americane. Bilderberg, Comisia Trilaterală sau Council of Foreign Relation(CFR) sunt pui ai „Mesei Rotunde”. Ceea ce ar trebui să înțelegeți e că membrii Mesei Rotunde au clădit inteligent de jos în sus atât pentru acapararea definitivă a puterii cât și pentru a putea susține modelul financiar al transnaționalilor. Și asta nu doar în SUA, ci peste tot în lume. Vă ofer modelul SUA deoarece organizațiile de-acolo sunt multiplicate peste tot în lume întrucât sunt considerate „modele funcționale”.

De la mai puțin vizibilele loji care vând „modelul aristocratic cu față democratică” până la cel al ONG-urilor care vând modelul „democrației totale ca aristocrație”, toate sunt pui otrăviți ai „Mesei Rotunde” meniți a ocupa discursul public și a modela masele. Modelul e unul deosebit de eficient, acesta fiind și motivul pentru care a rezistat atâta în timp. 

Întâlnirea dintre acapararea de „jos în sus” a societății americane de către organizațiile Rodes cu cea de „sus în jos” a oligarhiei financiare s-a petrecut în momentul președinției Clinton. Clinton a fost bursier Rhodes și primul președinte care a fost ales de o minoritate! Clinton a fost președintele-infractor protejat de structurile oculte. Întregul său mandat a fost o piatră de temelie pentru lumea care, de la el, s-a schimbat fundamental. Puteți limpede observa asta. De la Clinton încoace, demența americană de a provoca războaie inutile și pe lungă durată(similare Războiului Burilor) a devenit un obicei. A spune că vrei să termini un război echivalează cu o excludere a ta din viața politică. De remarcat cum „instinctul războinic” a devenit dominant astfel încât acum Biden - care, de asemenea, a fost ales de o majoritate falsă, rezultată în urma unui furt electoral epocal - fiind nevoit să-și retragă armata din Afganistan este ținta unei campanii violente. Desigur, în cazul său e vorba de o incompetență crasă, dar campania negativă e generată strict de retragerea din Afganistan pe care a decis-o. Iar de decis n-a decis-o el, ci tocmai păpușarii care s-au hotărât să înlocuiască ocupația americană cu ocupația teroriștilor din ISIS, păpușați de CIA și de „legănul civilizației” oligarhiei transnaționale.

Atât pentru azi. V-am dat destulă „pilulă roșie”. Trebuie să mai păstrez ceva și pentru viitor.