Cum se fură un text

Mă trezesc cu mai multe comentarii referitoare la copierea unui articol de-al meu de către un individ. Mi s-a mai întâmplat. Apoi văd un titlu în ActiveNews: „Iulian Urban îl citează pe Dan Diaconu”. Dau să citesc și rămân surprins: e articolul meu integral despre planul din spatele măririi prețurilor la utilități. Articol la care ipochimenul a adăugat una-două propoziții-șablon. Mă iau cu treaba și uit. 

În dimineața asta dau să mă uit ca să înțeleg ce s-a întâmplat. Mă uit pe pagina lui de facebook și mi se pare de-a dreptul halucinant. În postare ia o bucată din articol, iar în comentariu, bagă „ca autor” o altă parte, cea în care eu povesteam cum mi-am luat înjurături pe vremea în care prognozam creșterea cu 70% a prețurilor. Mă scarpin și încerc să înțeleg dacă omul ăsta e sănătos la cap. 

De ce-ai face așa ceva? De ce te-ai apuca să copiezi ceea ce a scris cineva pentru a da impresia că aia ai gândit tu? Nu-ți dai seama că e ceva incongruent, care nu se potrivește staturii tale de om? 

Dacă nu mă înșală memoria, Iulian Urban ăsta a avut și ceva funcție prin perioada băsistă a României. Așadar, pe vremea în care eu criticam toate nemerniciile care se făceau, el punea osul la „desăvârșirea societății multilateral zdrobite”. La un moment dat m-am gândit că atunci o fi fost „luat cu mintea” și poate că n-o fi înțeles ce se întâmplă, realizând mai târziu. Aiurea, ăsta e omul!

„Succesul se ascunde în ambiția de a nu renunța”, statutează pompos individul pe pagina sa. A nu renunța ce? Să furi? Să-ți asumi ceea ce face altul? 

Ceea ce mă îngrijorează cu adevărat e cu totul altceva. Prin acest blog mi-am asumat un proiect. Încerc să transmit celor care mă citesc o imagine cât mai neviciată, cât mai reală a lumii în care trăiesc. Încerc să-i fac pe cititori conștienți de elemente mai puțin vizibile, dar care, în timp, vor înflori pentru ca apoi să producă fructe otrăvite. N-o fac de pe o poziție de superioritate, ci de pe una de egalitate, întrucât atunci când îi explici omului unde să se uite și la ce să fie atent, îl înveți, îi creezi un anume instinct, astfel încât nu mai poate fi păcălit. Ăsta e proiectul meu asumat. De-aceea am spus că nu mă veți vedea niciodată în fruntea vreunui partid, că nu mă veți vedea niciodată cerându-vă votul sau alte aberații. Consider că dacă reușesc să iau negura de pe ochii cât mai multor oameni e deja un câștig și pentru mine. Atât și nimic mai mult.

Din acest punct de vedere, răspândirea ideilor mele n-ar fi un lucru rău. De aceea am dat acceptul de preluare tuturor celor care mi l-au cerut. Am păstrat însă copyright-ul articolelor, după cum se poate vedea limpede în josul paginii blogului, specificând că materialele nu pot fi copiate decât cu permisiunea mea scrisă. De ce-am făcut asta? Pentru că e un pericol al „urbanilor” de acest tip.

Mișcarea „5 stelle” din Italia s-a format pe tehnici similare celei adoptate de individul în cauză. S-a angajat un comediant căruia i s-a făcut un blog în care erau comentate evenimentele cele mai importante ale zilei, cerându-se feedback din partea cititorilor. Pe baza reacțiilor se dezvoltau articole noi care preluau cele mai populare „soluții”. Nu conta cât de aberantă era o soluție; dacă era populară era adoptată. În acest mod „elastic” 5 stelle a reușit să se impună ca forță politică principală în Italia. Vă dați seama ce monstru? Dacă vă mai spun că întreaga mișcare este de fapt una „pe persoană fizică”, politica sa fiind făcută din biroul unuia pe care nu-l cunoaște mai nimeni ce veți spune?

Asta mi se pare de-a dreptul periculos. De-aceea n-am lăsat „la liber” articolele, preferând să dau eu punctual permisiunea. Gândul că la un moment dat o ticăloșie de-a vremurilor ar avea la bază și-o scriere de-a mea mă înfioară. Dar se pare că sunt indivizi, precum cel în cauză, care n-au nici cea mai mică problemă în a fura pur și simplu.Iar asta mi se pare de neacceptat. 

Nu știu cum o să reacționez sau ce măsuri să adopt. Aș avea totuși  o rugăminte la fiecare dintre voi, cei care citiți aceste rânduri. Mergeți pe pagina lui și scrieți-i un comentariu scurt, la prima postare afișată(ca să aibă și impact) în care să-i explicați pe un ton civilizat(chiar vă rog să respectați asta!) că ieri a preluat un articol de-al meu asumându-și paternitatea celor scrise și că așa ceva nu se face. Cel puțin, cei care-l citesc vor înțelege ce e cu el pe lumea asta. Nu-l înjurați că nu are niciun sens. Cu asemenea indivizi nu trebuie să te lupți, ci trebuie doar să-i ocolești. A ști să-i eviți e mult mai important decât a încerca să-i anihilezi. Vă mulțumesc mult!