Sugestie turistică

În special pentru noi, bucureștenii, sugestia turistică de azi trebuie luată serios în considerare. Există un loc în care ne putem refugia relativ rapid, fără a avea parte de nebunia din locurile „tradiționale de refugiu”. Un loc în care normalitatea e normalitatea. Știu că sună aiurea, dar nici măcar nu vă mai puteți imagine cât de bine e să fii normal. Eu unul am aterizat întâmplător în dimineața asta și mi-a plăcut atât de mult încât, la întoarcere, o să mai pierd vreo câteva zile pe-acolo. 

După cum o să vedeți, nu-i foarte departe. De la Pitești mai ai vreo 120 km și gata. Curioși despre ce localitate e vorba? Hai să nu vă mai întind răbdarea: este vorba despre eterna Cetatea a Băniei, Craiova. Nu mai fusesem de mult pe-acolo. Ultima dată, cu mult timp în urmă, mă dezamăgise întrucât se transformase într-un oraș prăfuit, cenușiu, fără niciun chichicrez. Parcă se pierduse acel fantastic spirit oltenesc sub omniprezentul praf cenușiu.

„Oare ce-o mai fi prin Craiova?” - m-am întrebat pe la patru în dimineața asta. Și, cum oricum aveam un drum lung de făcut, m-am hotărât să-l deviez prin Craiova, ca să văd în fuga mașinii dacă-i tot la fel de prăfuită. Am ajuns devreme. Oltenii dormeau, așa c-am luat-o pe străzi prin centru, nevenindu-mi să cred cum arată orașul. Oameni buni, pentru noi, bucureștenii, un oraș ca ăsta e de neimaginat. Peste tot e o curățenie lună. Terasele adormite semnalizau clar că-i vorba de multă viață acolo. Vă spuneam că atunci când am ajuns, oltenii dormeau. Nu toți. Măturătorii erau în plină campanie. La un colț de stradă, unul dintre ei, căscând, aspira trotuarul. 

N-aveți habar de sentimentul pe care-l ai după ce-ai plecat  din Bucureștiul nostru împuțit, în care mormanele de gunoi tronează pe străzi, în care șobolanii te pândesc din tufiș și-n care spațiile verzi s-au transformat în hățișuri din care te aștepți să te atace șerpii. Bucureștiul murdar, dezordonat, gălăgios și mizerabil ne-a deformat! M-am frecat la ochi văzând curățenia din Craiova. Oameni buni, pentru noi Craiova e obiectiv turistic! Vom ajunge să venim aici nu doar pentru celebrele sale obiective culturale ci, mai degrabă, pentru a vedea cum arată un oraș. Vă spun sincer că m-am frecat la ochi nevenindu-mi să cred. Nu-s gropi în asfalt, pe străzi e lună, totul e civilizat. Simți că-i un oraș care funcționează ceas.

Craiova nu are nici bugetele sectoarelor bucureștene și nu-i susținută de la Bugetul de Stat precum Clujul sau Timișoara. N-am văzut-o pe Olguța umflându-se în pene sau făcând nu știu ce „alianțe” bombastice care să promită ruperea fondurilor europene. N-am văzut-o implicată în marketing buruienos. Nu, n-am văzut să dea bani unor site-uri suspecte care să scoată Craiova ca cel mai frumos oraș din sud-estul Europei, pentru ca apoi să dea alți bani unor păduchi care să scrie despre cum apare urbea respectivă în topul „vestitului” site făcut pe genunchi.

Fără doar și poate Olguța face ceea ce trebuie să facă, anume administrație. O administrație eficientă care a transformat definitiv Craiova. N-am afinități speciale cu primărița Craiovei, mai ales că poziția politică a soțului ei ei chiar m-a dezamăgit. Însă, dincolo de simpatii sau antipatii, nu putem face abstracție de ceea ce se vede. Iar Craiova, dragii mei, se vede deosebit de bine. V-am spus, când mă întorc o să petrec câteva zile pline aici. Atât pentru azi.