Ce se întâmplă pe front?

Sunt după o noapte aproape albă în care încerc să pun cap la cap informaţiile pe care le primesc din diverse surse şi nu se leagă absolut nimic. Este o dezinformare atât de mare de ambele părţi încât efectiv n-ai ce să înţelegi.Te poţi situa de-o parte sau de alta, dar la fel de greşit e. Aşadar să vedem care-s variabilele pe care le putem lua în calcul. 

Primul element la care mă refer este impotenţa Consiliului de Securitate al ONU. Dacă până acum, la fiecare vânt al SUA se întrunea în regim de urgenţă, acum, pur şi simplu, nimeni nu mai zice nimic. E totuşi o chestie extrem de ciudată. Conform oricăror definiţii, Rusia e stat agresor. Aşadar trebuia cel puţin condamnată operaţiunea. Nu s-a făcut nimic. Motivul? E extrem de neclar.

Să mergem în partea cealaltă: de ce-a atacat Rusia? Din nou motivul e neclar. Aparent nu era nicio grabă. Să fim serioşi, situaţia din estul Ucrainei a fost în trecut mai dură decât era acum. În plus, în afara unor incidente minore - precum schimbul de focuri pe care vi l-am relatat - n-a fost nimic. Deci nu era sub nicio formă justificată intervenţia în forţă. 

Mai trebuie să mai subliniem ceva: indiferent de ceea ce aţi auzi, cele două naţiuni sunt surori bune. Aproximativ 40% din populaţia Kievului sunt ruşi. Într-adevăr, există grupuri naţionaliste radicale, de sorginte neonazistă care fac politica în Ucraina şi care, în mare, sunt vinovate de ceea ce se întâmplă acum. Nu trebuie însă ignorat că invazia Ucrainei nu prea e populară nici în Rusia. Manifestaţiile pe care le-ţi văzut au fost cât se poate de reale. Oamenii se simt rău deoarece, pentru ei, e ca şi cum ţi-ai lovi fratele. Nu-i o poziţie bună pentru nimeni. 

Dar, totuşi, ce l-a apucat pe Putin? În mod sigur cunoştea toate aceste lucruri, chiar mai mult de-atât! Şi-atunci, de ce şi-ar fi sacrificat întregul confort de dragul unui război care pare stupid? Într-adevăr, putem porni de la premisa că Putin a luat-o razna, aşa cum a lăsat să se înţeleagă Macron. E o ipoteză, doar că eu n-o pot lua în considerare întrucât totul ar fi prea absurd. În cazul în care ar fi vorba despre asta, întregul sistem de putere din spatele lui Putin s-ar prăbuşi precum un castel din cărţi de joc. Şi, cum bine ştim, scopul celor din spate nu e acela de a-şi săpa singuri groapa, ci de a perpetua sistemul propriu de putere. Putem merge şi pe ipoteza uzurpării totale a puterii de către Putin, dar asta o las pe seama comentatorilor de ocazie care fac propagandă. 

OK, să săpăm ceva mai adânc. Spunea ieri Steve Bannon că „Ucraina nu e în niciun caz o ţară, e un fel de concept... Este doar o zonă coruptă pe care Clintonii au transformat-o într-o colonie prin intermediul căreia se fură bani”. Sunt trei personaje extrem de ciudate care fac jocurile în Ucraina. Pe ulul îl cunoaşteţi, ceilalţi doi vă sunt, cel mai probabil, necunoscuţi: George Soros, Victor Pinchuk şi Ihor Kolomoyskyi, Cei doi miliardari ucrainieni sunt oamenii de buzunar ai lui Soros, dar şi sponsori importanţi ai agendei globaliste. Legăturile dintre aceştia şi statul subteran american sunt cunoscute. Aici e un punct critic. Aşa cum am spus şi ieri, Ucraina e considerată maşina de spălat bani a SUA. 

Ca să înţelegeţi cât e de crâncenă situaţia, mai introducem o variabilă: actualul preşedinte al Ucrainei. Vă vine să credeţi că un om care-a câştigat alegerile cu 73% a ajuns la o cotă de popularitate sub 25%? Motivul e unul cât se poate de simplu: corupţia. Nici nu vă puteţi imagina cât de mare e corupţia în Ucraina. Chiar şi firul de iarbă e corupt acolo şi întreaga corupţie e canalizată printr-un fluviu subteran legat ombilical de statul subteran american.

Preluarea Ucrainei de către SUA s-a făcut prin Revoluţia Portocalie implementată de armatele lui Soros. Pare un motiv suficient de bun pentru Putin să-şi ia revanşa. Întrebarea simplă este de ce acum? În toamnă estimam că un război e iminent. Într-adevăr şi atunci s-au încordat muşchii pe la frontiere exact ca acum. Dar nu s-a întâmplat nimic, în ciuda faptului că situaţia era mult mai tensionată. De ce?

O să vă spun două chestiuni pe care le-am auzit, dar nu am habar cât de adevărate sunt. Concentrarea de trupe din toamnă a avut ca şi cauză principală tentativa de a include Ucraina în NATO printr-o procedură rapidă. S-ar fi dorit un fel de mişcare subterană care să lase Rusia cu buza umflată. Acela a fost momentul în care Putin a chemat armata la graniţă. Treburile s-au calmat după ce a primit garanţii ferme că Ucraina nu va fi invitată în NATO. De la cine a primit nu se ştie, dar cert e că armata rusă a lăsat-o mai moale. 

OK, poate fi o explicaţie, dar ce e acum? Poate v-a rămas în minte „atacul” asupra Cernobîlului. Care-i treaba deoarece e ilogic. Acolo e o zonă puternic iradiată, nesigură şi izolată după explozia centralei nucleare. De ce ar fi dat ruşii atacul asupra Cernobîlului? Nu e stupid? Mergi să ocupi o zonă iradiată? Dar de ce trebuia armata Ucrainei să apere Cernobîlul? În mod normal, dacă-l vezi pe unul că e atât de nebun încât să meargă în zona iradiată, îl laşi să se ducă, mai ales dacă ţi-e duşman? Şi ce sens au avut pozele cu tancurile ruseşti la reactorul acela care încă fumegă? Nu e stupid?

Mai există nişte ţinte ciudate ale armatei ruse, anume laboratoarele biologice de pe teritoriul Ucrainei. Exploziile auzite în prima zi a atacului au fost în zona acestora. Le-a fost distrus dispozitivul de apărare. După care armata a mers terestru acolo. De asemenea, nu avem informaţii. 

Desigur, mi-au parvenit nişte informaţii referitoare la ţintele Rusiei, dar prefer să le las de-o parte pe moment. Am anunţat că ştiu ceva, dar nu vreau să tulbur apele, mai ales în condiţiile unui ocean de manipulare. Şi vă mai spun ceva: în mod normal, dacă într-o confruntare şeful unui stat e prins de duşman, n-o sfârşeşte bine. Reţineţi treaba asta şi vom vorbi anul viitor despre ea.

Sunt câteva chestii ciudate. Va trebui să aşteptăm sfârşitul războiului pentru a înţelege mai multe. Putin a vorbit despre denazificarea Ucrainei. Pentru noi e o formă fără fond, dar în cazul Ucrainei e singurul care-o spune pe şleau. Asta, desigur, şi din cauza precedentelor istorice peste care niciun rus nu va trece niciodată. Faceţi însă comparaţie următoare: la noi grupurile de presiune nu ne lasă nici măcar să mai pomenim numele unor oameni care s-au prăpădit prin temniţele comuniste, în timp ce în Ucraina grupurile neonaziste îşi desfăşoară activitatea la lumina zilei. O mare parte a armatei e nazificată. Despre asta nu spune nimic nimeni, dar e o realitate care nu poate fi contestată. 

Pe moment, aşa cum am mai spus, orice concluzie e pripită. Trebuie să aşteptăm să se mai răspândească ceaţa propagandei pentru a înţelege cu adevărat despre ce e vorba. De asemenea, uitaţi-vă la Ucraina ca să înţelegeţi cum am fost lăsaţi şi noi de izbelişte de către „aliaţi” de atâtea ori în istorie. Şi, de asemenea, trebuie să vă uitaţi cu atenţie pentru a conştientiza că absolut nicio garanţie nu e sigură. Reţineţi asta. Buna vecinătate e singura garanţie pe care-o putem avea.