Lumea şi omul incomplet

Am cam luat nişte kilograme în plus astfel încât nu prea mă mai simt bine cu mine. Deh, au fost mai puţine deplasări, mai multă leneveală şi tot felul de evenimente, astfel încât te transformi într-o maşină de mâncat. Şi cu cât mănânci mai mult, cu atât te loveşte nesimţirea şi vrei şi mai mult. De aceea m-am hotărât să rezolv problema exact ca orice om din ziua de azi: am căutat o scurtătură, un mod de a face treburile mai repede. Aşa am ajuns să mă documentez în privinţa slăbitului. N-aţi vrea să intraţi în zona asta! E un haos teribil. Mă rog, articolul de faţă nu este despre slăbit, dar pornind de la acest element vom descoperi lucruri surprinzătoare.

Multă vreme a făcut un zgomot enorm secta vegană. Nu e bine să mănânci animale, nu e bine să mănânci nici alimente produse de animale, trebuie doar vegetal. E o nebunie. Nu ştiu dacă aţi întâlnit vreun vegan. Nu face altceva decât să vă spună cât de bine îi e, cât de sănătos e, cât de bun e regimul. Pur şi simplu, entuziasmul acela devine penibil. Nu-i de mirare că atunci când cauţi metode de slăbire dai peste tot felul de cure minune vegane. Care, după părerea mea, nu fac altceva decât să te îngraşe. 

Iată că a apărut şi reversul: cura carnivoră. Carnivorii nu mănâncă decât carne şi foarte puţine vegetale. Fără doar şi poate, carnivorii nu sunt altceva decât secta vegană întoarsă pe dos. Iată nebunia absolută: unii spun că nu trebuie să mănânci carne, alţii că trebuie să mănânci doar carne. Culmea, argumentaţia celor două tabele seamănă ca două picături de apă.

Controversa aceasta absolut halucinantă ne arată stadiul în care timpurile moderne ne-au adus prin intermediul „ştiinţei” lor şi a obişnuiirii noastre de a face „scurtături”, de a sări peste etape. Vrei să fii mai slab? Iei un ceai sau un medicament sau, de ce nu, ţii o dietă. Totul e „ştiinţific”. Vrei părul mai blond sau mai brunet, vrei ochi albaştri sau verzi? Totul se poate rezolva azi. Există „o reţetă” pe undeva. De fapt nu există doar o reţetă, ci mai multe, iar fiecare reţetă are adepţii săi înfocaţi. Iată-ne într-o lume a nebunilor. Sau, mai bine spus, a ideologiilor.

Stânga sau dreapta, globalişti sau naţionalişti, căsătoriţi sau burlaci, carnivori sau vegetarieni, harnici sau leneşi? Iată-ne în faţa adevăratei feţe a modernităţii: ca să „fii în rândul lumii” trebuie să alegi tabără. O tabără care este, în mod cu totul evident, împotriva unei alte tabere care propune contrariul. Ce-i lumea de azi? Un melanj de radicalisme stupide şi inutile al căror scop este schilodirea individului, obligarea sa de a urma o cale incompletă. 

Nimeni nu-şi pune întrebarea simplă: de ce trebuie făcută separaţia, de ce trebuie demarcat totul? Carnivor sau vegetarian? Răspunsul e simplu: niciuna. Avem tubul digestiv prea mare pentru a fi carnivori şi prea mic pentru a fi vegetarieni. Aşa suntem construiţi, înţelegeţi? Nici una nici alta sau, mai bine spus, ambele. Suntem si una şi alta, de aceea trebuie să găsim un echilibru în fiecare. La fel cu stânga-dreapta. Ce-i nebunia asta? Evident că o politică decentă ţine cont de ambele aşa-zise direcţii. Luaţi ca exemplu demenţa în care ne-a condus aşa-zisa politcă de dreapta din România: supraîndatorare, inflaţie până la cer, măsuri de-a dreptul teroriste în tirania lor şi un picaj general al nivelului de trai. Au dat cu bâta-n baltă prosteşte. Globalişti sau naţionalişti? Evident că nu poţi fi globalist 100%, altfel începi să crezi demenţele degeneratului Kalergi. Dar nici naţionalist 100% pentru că nu te poţi izola de restul lumii. De asemenea, există un echilibru. 

Toată nebunia lumii de azi o vedem desfăşurându-se din ce în ce mai abuziv, mai enervant şi mai disonant. Fără doar şi poate, sub aripa aşa-zisei ştiinţe ne-am transformat în nişte brute incomplete. De fapt, ne-am schilodit pe noi ca oameni făcându-ne robii ideologiilor. Dar ce-i ideologia? E o simplificare, o chestie care taie din realitate pentru a se potrivi modelului său strâmt. Este o distorsionare a realităţii, o generalizare grosolană care prinde teribil la minţile simple. Este evident că unul care-i incapabil să gândească, o ideologie e tot ce-i trebuie pentru a „pricepe” lumea în care se învârte. Culmea, chiar şi cel care e capabil să gândească îmbrăţişează ideologie din cauza capacităţii acesteia de a simplifica. Şi uite-aşa ne trezim într-o lume aridă, plină de idioţi radicalizaţi la umbra unor şabloane incomplete.

Doar că, luând prea în serios şablonul ajungi tu însuţi un şablon, un om incomplet, un idiot util al lumii de azi. M-am îngrăşat? Da. De la ce? De la prea multă mâncare. Şi cum slăbesc? Simplu: micşorând porţia. Orice exces trebuie plătit cumva. Despre asta e vorba. Din păcate, excesul de idologie produce efecte adverse cumplite, transformând uneori pentru totdeauna omul născut complet într-o caricatură, într-un om  incomplet şi fără sens. Iată omul de azi!