Revoluţia(geo)politică

Ţările bogate deţin supremaţia, dar au o problemă legată de natalitate. Mai precis, înregistrează un declin accentuat al populaţiei. De partea cealaltă, ţările emergente sunt cele care au o creştere masivă a populaţiei în condiţii de sărăcie. Realitatea din teren, alături de idealurile cultului obscur care conduce ţările bogate, au făcut ca o nouă ideologie şă ia naştere, anume cea a mixării sustenabile a populaţiei. Astfel, ţările bogate primesc imigranţi sperând că-şi vor mixa populaţia într-un mod care le va permite să-şi menţină supremaţia. Fiind prezentată în termeni superlativi, ideologia mixării a fost adoptată la nivel politic de către toate ţările bogate. 

Nu am timpul necesar acum să dezvolt justeţea ideologiei tembele îmbrăţişate de Vest. Doar v-am prezentat fenomenul pentru a se înţelege unde ne situăm şi spre ce ne îndreptăm, mai ales în condiţiile în care v-am anunţat în articolul trecut că am trecut în faza a doua a războiului. 

Poate vă întrebaţi cum de reuşeşte Vestul - cu o populaţie într-un declin evident - să-şi menţină superioritatea faţă de lumea emergentă. Există, într-adevăr, o inerţie care pare însă că nu este acoperită. Ei bine, ca de fiecare dată în istorie, trebuie să înţelegem că din punct de vedere al dominaţiei economico-politice, diferenţa este făcută de avantajele competiţionale. La ora actuală Occidentul funcţionează atât de bine nu datorită înlocuirii lipsei de populaţie cu imigranţi - domeniu care e o adevărată catastrofă - ci datorită avantajului competitiv dat de către tehnologie. De fapt, întotdeauna a fost aşa. 

Revoluţia industrială a propulsat Anglia pe locul unu mondial pentru că devenise lumina tehnologică a omenirii. Locul i-a fost luat de SUA care a preluat rapid tehnologiile Angliei şi le-a dezvoltat teribil, scalând la o scară imensă. Trebuie să vedem cât se poate de limpede că Vestul şi-a câştigat locul nu printr-o conspiraţie - a fost şi asta, dar mult după ce deja se afla în vârf - ci ca efect al propriei sale creativităţi. Productivitea imensă a muncii din Occident este dată de două elemente: tehnologia care optimizează teribil procesele industriale şi externalizarea care aruncă munca repetitivă în curtea săracilor lumii, plătind-o prost, iar Occidentul rezolvându-şi astfel problema lipsei unei baze ieftine de muncitori din propriile ţări. În acest fel săracii rămân săraci, iar bogaţii se îmbogăţesc şi mai mult.

OK, prin această prismă trebuie să înţelegem actuala confruntare din Ucraina. La ora actuală îmi este din ce în ce mai clar că Rusia a avut un plan clar de restructurare a sa după perioada sovietică, plan probabil făcut în laboratoarele ultrasecrete ale KGB/GRU. De mult v-am spus că Elţîn a fost doar clovnul eliberat controlat pentru a adormi simţurile Occidentului, iar la momentul potrivit a fost implementată conducerea programatică de către forţele de securitate în direcţia pe care o urmăriseră. În această perioadă Rusia s-a „actualizat” tehnologic şi şi-a pus la punct numeroase domenii care rămăseseră în urmă. Probabil cea mai mare realizare rămâne teribilul upgrade al armatei, upgrade care schimbă şi strategiile militare. Rămânem aici cu descrierea acestor elemente pentru a putea aloca spaţiul necesar înţelegerii actualei confruntări. 

Rusia e o struţocămilă. Nu-i nici ţară emergentă, dar nici bogată. Rusia e, asemeni statelor bogate, într-un declin demografic. Rata natalităţii este de 1.5, departe de standardul de 2.1 care asigură o împrospătare sustenabilă a populaţiei. SUA stă mai bine la acest capitol, având 1.7. Franţa are chiar 1.78. Germania însă are 1.48, iar media UE este de 1.55. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al natalităţii, cam toate statele Vestice sunt pe acelaşi palier cu Rusia, iar trâmbiţarea „dezastrului demografic” al Rusiei e simplă propagandă. Marea problemă a Rusiei este că, din punct de vedere tehnologic, este între ţările emergente şi cele bogate. Adică mai sus decât săracii, dar mai jos decât bogaţii. Şi, de asemenea, tehnologia - care-i problema sa cea mai mare - este singurul domeniu în care sancţiunile Vestului sunt eficiente. În rest, absolut toate sancţiunile sunt strict apă de ploaie. 

Teoretic, chiar şi cu aceste probleme, Rusia poate rezista sancţiunilor Vestului. Însă există un risc de care ei sunt conştienţi, anume acela de a se transforma strict într-un vânzător de resurse de bază. Aici e domeniul în care China profită întrucât se îndestulează la preţ bun din hidrocarburile Rusiei. De asemenea, aşa cum v-am mai spus în trecut, China a impus restricţii la export pentru tehnologiile înalte. Astfel, la electronicele de consum, Rusia are o problemă întrucât nu poate importa decât produse finite, nicidecum tehnologii de bază de care ar avea nevoie pentru a-şi implementa propriul său program „Made in Russia”. De aceea în acest moment ruşii caută să-şi dezvolte tehnologii proprii, alternative ale celor vestice, iar aici este un adevărat spectacol deoarece creativitatea pragmatică rusească pare a fi intrat în zona de flux. Pur şi simplu a explodat numărul de materiale ştiinţifice, se finanţează numeroase proiecte din zone diverse ale tehnologiei. La ora actuală în Rusia se face o teribilă cercetare de la zona fundamentală până la electronică şi biotehnologii. Însă nu această zona despre care ne ocupăm azi. V-am prezentat-o ca să înţelegeţi adevărata luptă a Rusiei în noul context.  

Ei bine, adevărata revoluţie la care asistăm este cea a relaţiilor politico-economice dintre statele emergente. BRIC a apărut ca o tehnică de marketing a Goldman, care avea interes de a vinde produse financiare în zona emergentă, obţinând profituri mari. Iată însă că s-a ajuns ca de la un concept de marketing să avem o adevărată revoluţie politică. Şi-abia aici observăm de ce Rusia încă funcţionează bine în condiţiile în care - în alte vremuri - s-ar fi oprit. Să începem cu un exemplu, cel al IACS(International Association of Classification Societies), organismul care certifică siguranţa tancurilor petroliere. Dintre cei unsprezece membri ai săi, doar patru au votat în favoarea sancţionării tancurilor petroliere ruseşti: Franţa, Anglia, Norvegia şi SUA. Iată o realitatea care ne demonstrează cum „întreaga lume” din propaganda occidentală este de fapt o minoritate. Mai mult, nu doar că acei membri nu au votat sancţiunile americane, dar, mai mult, indienii, prin intermediul IRClass(organismul lor de certificare, membru al IACS), tocmai ce au certificat întreaga flotă a Sovcomflot. Şi elemente de acest tip întâlnim peste tot. 

Rusia, prin intermediul lui Lavrov, a invitat Iranul şi Argentina să se alăture BRICS. Este vorba despre o maturizare teribilă a ţărilor emergente care, pur şi simplu, nu mai ascultă de ordinele venite din Occident. De altfel e şi de înţeles motivul pentru care n-o fac: sursa de bani a SUA e de mult secătuită. Iată motivul pentru care Biden a anunţat că va propune un amplu program de îmbunătăţire a infrastructurii ţărilor în curs de dezvoltare, program copiat după Belt&Road-ul chinezesc. Doar că are probleme majore de finanţare şi, mai mult, americanii nu prea mai pot impune programe politice extensive în condiţiile în care chinezii nu au cerinţe decât în zona garanţiilor economice şi asta în direcţia dezvoltării statului care apelează la ajutorul financiar. 

Mai mult, disensiunile apar inclusiv în zona Occidentului. Firmele greceşti de transport naval au fost exceptate din al şaselea pachet de sanţiuni impus Rusiei. Astfel, Rusia nu vede nicio problemă în a-şi transporta în continuare petrolul cu ajutorul grecilor. Cel mai marea asigurător din Rusia, Ingosstrax, este deţinut în proporţie de 36% de către Generali, care face bani serioşi din asigurarea transportului marin. Generalli a anunţat public că refuză să-şi vândă participaţia. De asemenea, Allianz, cel mai mare asigurător al Europei, are un business extrem de mare în Rusia pe care refuză să-l vândă. Despre refuzul Ungariei de a-şi bloca propria aprovizionare cu petrol din conducta rusească deja ştiţi astfel încât nu mai insist. 

Este cât se poate de logic că lumea se schimbă profund. Asta se va vedea în noiembrie, la G20, principala platformă care este aşteptată să adopte măsuri contrare celor decise la G7. Mai este şi summitul Rusia-Africa, alt element al puterii soft a ruşilor, care urmează să se desfăşoare în Etiopia.  

Ceea ce trebuie să înţelegeţi este că deja în prezent se duce o luptă de cucerire ce către cea mai mare parte a lumii a restului ţărilor naliniate, prin intermediul platformei BRICS. O luptă care caută introducerea ţărilor sărace într-un framework radical diferit de colonialismul practicat până acum de Occident. Iar acesta este un alt atac la Occident întrucât stabilizarea naţiunilor sărace, dincolo de efectul stopării jafului occidental ar mai avea un efect, anume întreruperea migraţiei cetăţenilor acestor ţări către Occident. Iar asta i-ar lovi pe vestici fix în himera lor de mixare aberantă a populaţiilor. Mă rog, este un lung parcurs până acolo şi nu putem şti dacă se va îndeplini. Însă există certitudinea că lumea se schimbă teribil, iar Occidentul constată cu stupoare că lumea lor, dominantă până nu de curând, a devenit teribil de mică în raport cu lumea reală.