Schimbarea de direcţie

Lucrul de care îmi era frică deja se petrece. Rusia se rupe definitiv de Europa, iar consecinţele vor fi groaznice. Înainte de a vă explica motivele pentru care nu va fi deloc bine, să vă arăt acţiunile. 

Acum câteva zile, Putin s-a întâlnit cu guvernatorul regiunii Murmansk pentru a-i da o directivă clară, anume aceea de a dezvolta acolo cel mai mare port rusesc. Există deja unul care fusese iniţial folosit pentru exportul de cărbune spre Germania, export sufocat de legislaţia anti-CO2 a nemţilor. Între timp, facilitatea a fost extinsă pentru a putea prelua şi alte minerale. Însă ceea ce se construieşte acum e un proiect gigantic, de mai mult timp îngheţat de către ruşi deoarece „nu avea justificare economică”.

Directiva dată de Putin a fost cât se poate de clară: coridoarele de transporturt rusesc trebuie mutate dinspre Europa către Est şi Sud. Simplu şi logic. Alegerea actualului amplasament al portului nu este întâmplătoare. Practic de acolo Rusia are liber în apele internaţionale fără nicio problemă. Şi, mergând spre stânga are acces la Europa, Africa şi America(de Nord şi Sud), iar în dreapta are cale liberă spre Asia. 

Banii necesari extinderii portului sunt deja deblocaţi, iar construcţia începe accelarat. Primele livrări de petrol de acolo se vor face până la sfârşitul anului curent.

OK, acestea sunt coordonatele. Să vedem ce ne sugerează ele. În primul rând faptul că Rusia se va rupe iremediabil de Europa. Exact aşa cum în Al Doilea Război Mondial am avut ruptura Rusia-Germania, acum avem ruptura definitivă Rusia-Europa. Este a doua oară în istorie când Rusia a fost trădată, iar de data aceasta îşi ştie deja destinul. Iar acesta, cât se poate de clar, nu se mai bazează pe Europa. 

Probabil deja mulţi dintre cei înfocaţi de propagandă îşi spun „lasă-i să-şi rupă gâtul!”. OK, îi lăsăm, doar că datele problemei sunt altele. Pe zi ce trece constatăm că întregul sistem aşa-zis liberal are o bază murdară după standardele societăţii actuale, iar această bază este energia. Constatăm că singura formă viabilă din punct de vedere economic este cea reprezentată de energia fosilă. Aici începe sistemul liberal să tremure deoarece baza sa e fragilă din punct de vedere ideologic. Ce se va întâmpla în momentul în care nu va mai fi energie fosilă? Se va duce sistemul? Iată motivul pentru care „sistemul” şi-a flexat muşchii în direcţia energiilor regenerabile. A sperat prima dată că prin mijloace economice(subvenţii, taxe de poluare s.a.m.d.) va impulsiona domeniul „energiei din nimic”. N-a reuşit. În schimb a reuşit să-şi enerveze supuşii. Ca întotdeauna în istorie, resursele se ală în mâna regimurilor aşa-zis nedemocratice. Nu-mi dau seama cum s-a nimerit întotdeauna aşa, dar e o realitate. Ultima nebunie a zonei liberale a lumii a fost aceea de a se auto-iluziona că un război care va slăbi aprovizionarea cu energie ieftină va împinge creativitatea occidentală către descoperirea unei surse alternative. Iată-ne în prezent!

Persoane apropiate de zona puterii de la Moscova spun că ruşii şi-au făcut proiecţiile de război luând în considerare ipoteza că Europa îşi va rezolva problemele energetice în 3 ani. 3 ani, reţineţi! Cum au ajuns ruşii la această concluzie? Pe baza planurilor care circulă în zona serviciilor secrete occidentale şi care vorbesc deschis despre un procent spre 60-70% al regenerabilelor în următorii 3 ani. Este posibil aşa ceva? 

Eu unul tind să cred că nu şi că, mai degrabă, totul face parte dintr-o iluzie care se aruncă de la unii la alţii. Ceea ce observăm este că însăşi industria regenerabilelor stagnează în ciuda crizei energetice, iar semnul cel mai îngrijorător este cel al redeschiderii pripite a centralelor pe cărbune. Totul pe repede-înainte. 

Realitatea care ne va lovi în faţă cu brutalitate va fi cea pe care-o vom constata iarna aceasta, anume că viaţa noastră depinde într-o proporţie covârşitoare de acea ieftină, dar mizerabilă materie primă numită petrol. Şi gaz. Şi ce-o mai fi extras din bietul pământ. Tot ceea ce înseamană civilizaţie se bazează pe asta şi pe preţul său infim. Astfel, din toată pălăvrăgeala liberală nu mai rămâne mare lucru. Nu, nu e vorba de creativitate, libertate, democraţie s.a.m.d. Toate acestea se subsumează unei realităţi jenante: e vorba doar despre hidrocarburi ieftine. Atât. 

Până acum societatea occidentală s-a auto-iluzionat că progresul îi va descoperi piatra filosofală. Nu, nu se va întâmpla nimic din toată „vedenia” lor! Şi nu ne vom trezi peste 3 ani, ci acum, din această iarnă. Şi nu doar noi, ci toţi cei implicaţi în ticăloşie. Chiar dacă europenii vor continua să viseze, America, secătuită deja de puteri, îşi va schimba optica şi va abandona externalizarea resurselor sale în vederea menţinerii Europei pe linia de plutire. Asta pentru că, după cum veţi vedea, întreaga „creativitate” se rezumă azi la cine are acces la energia ieftină. Ştiu că voi fi contrazis, dar tot voi afirma că veţi rămâne perplecşi când veţi vedea cât de rapid se acoperă golul tehnologic rusesc!

Nu ştiu cine va câştiga în final lupta, dar vă pot spune sigur că de pierdut o va pierde cu siguranţă Europa. Fără resursele Rusiei - care de-acum înainte nu-şi vor mai găsi destinaţia europeană decât prin proxy, adică la suprapreţ - Europa este moartă. Pur şi simplu nu are soluţie şi nici nu-şi va găsi. 

Închei prin a le spune celor care-mi tot spun că „dacă nu-mi convine să merg la ruşi” că în câţiva ani vor îngroşa rândurile celor care vor cerşi pe la graniţă accesul pe teritoriul Rusiei. Nu trebuie să mă credeţi, timpul curge suficient de repede pentru a-mi da dreptate în câţiva ani.