Vă veţi înrola pentru Ucraina?

Întrebat de o eventuală pace în Ucraina, Lavrov a spus o sintagmă care ar trebui să-i pună pe mulţi pe gânduri, anume că „acum geografia s-a schimbat”. Mai precis ce anume vrea să însemne asta? Pentru a o înţelege trebuie să reluăm războiul astfel încât să reuşim să vedem prin prisma rusească întregul război.

După lovitura de stat dată de SUA în Ucraina şi soldată cu fuga lui Ianucovici, paiaţele cocoţate în vârful puterii de la Kiev au început presiunile pe populaţia rusă. Aşa a început conflictul din estul Ucrainei, acolo unde populaţia a înţeles că se duce o luptă împotriva sa. Criza care putea degenera cu o invazie a Rusiei a fost calmată de europeni şi SUA care i-au obligat pe păpuşaţii de la vârful puterii de la Kiev să semneze Acordul de la Misnk. Ce prevedea acordul? În principiu doar o autonomie în cadrul Ucrainei a celor două republici rusofone. S-a evitat atacul Rusiei însă, sub presiunea SUA şi a Angliei, Acordul de la Minsk nu a fost pus în practică. În schimb, regimurile de la Kiev au devenit din ce în ce mai belicoase. Ultima picătură a fost momentul în care Ucraina era cât pe ce să intre în NATO printr-o procedură de urgenţă. Rusia nu mai putea accepta această stare de fapt şi a mutat recunoscând cele două republici separatiste. Kievul a atacat şi Rusia a fost nevoită să intervină „la chemarea” celor două republici.

Aşa s-a dezvoltat, treptat, conflictul actual din Ucraina. Şi dacă iniţial ruşii doreau doar eliberarea celor două republici, acum asistăm la „schimbarea geografiei”. De unde vine ea? Din faptul că Ucrainei i s-au dat arme moderne, cu rază mai mare de acţiune. Este cât se poate de logic ca, sub ameninţarea capabilităţilor avansate, Rusia să fie obligată să-şi extindă „coridorul de siguranţă” pentru Crimeea. Astfel, cel mai probabil, noua geografie nu se va mai limita la malurile Niprului, ci va trece dincolo de acesta. Fără doar şi poate că Odesa este următoarea ţintă. Cu siguranţă ruşii nu au uitat niciodată că acest oraş emblematic este, din punct de vedere istoric, 100% rusesc.

Am mai făcut exerciţiul acesta, dar îl vom repeta deoarece el nu constă decât în a studia o singură întrebare: ce anume a obţinut Ucraina prin atitudinea ei belicoasă? A pierdut o grămadă de teritoriu, şi-a distrus economia şi, indiferent când se va termina războiul, se va zbate într- teribilă sărăcie. Nu vă luaţi după miile de miliarde la care visează Zelenskyi. După conferinţa de pace se va lăsa liniştea asupra Ucrainei şi nimeni nu se va agita să bage acolo nicio leţcaie dacă nu scoate triplu. Asta e legea naturală şi aşa se întâmplă când îţi dai viitorul pe mâna unui circar. Aşadar, dacă ar fi acceptat termenii acordului de la Minsk, la ora actuală, în interiorul graniţelor ucrainene ar fi fost două republici autonome rusofone şi cam atât. Ce puteau face ăia acolo? Îşi alegeau liderii şi cam atât. Acum, nu doar că acele republici rusofone şi-au extins cerinţele teritoriale mult în afara graniţelor statutate la momentul Acordului, dar, mai mult, Rusia solicită culoare de siguranţă pentru teritoriile sale. Culoare care, cu siguranţă, vor include Transnistria. 

Vedeţi cât de crudă poate fi uneori istoria? Transnistria a fost înfiinţată cu sprijinul nemijlocit al Ucrainei care visa să mai tragă o halcă din biata Moldovă. Asta după ce-i luase după Război atât nordul cât şi Sudul. Iaca acum Transnistria mai are un pic şi devine parte a Federaţiei Ruse. E unul dintre acele momente ale istoriei în care bumerangul se întoarce fix în scăfârlia conspiratorului. 

Să ne întoarcem acum la realitatea din teren. Ruşii ştiu că există un termen limită şi acela este Midterm, adică alegerile din 8 noiembrie din SUA. Este momentul în care democraţii ar trebui să plătească pentru toate nemerniciile pe care le-au făcut - de la intoxicarea cu intruziunea Rusiei în alegerile prezidenţiale până la furtul alegerilor de acum doi ani. Războiul din Ucraina atârnă enorm şi sunt tot mai numeroase vocile care spun că se dau prea mulţi bani acolo în defavoarea cetăţenilor americani. Astfel încât, până atunci, nu se va face mare lucru în afara înlocuirii echipamentelor militare distruse de armata rusă. Acum probabil vă veţi întreba ce-ar putea face mai mult SUA? 

Ei bine, aici e micul mare secret. Ceea ce nu se spune este că armata Ucrainei a pierdut o groază de soldaţi. Majoritatea au fost omorâţi în confruntările directe, dar sunt şi cazuri de dezertări masive. Astfel încât, în scurt timp, papiţoiul de la Kiev va rămâne fără oaste. Ce e de făcut? După ce a cerut arme şi i s-au dat, acum urmează să ceară trupe. De fapt deja a făcut-o, formându-şi numeroase brigăzi de mercenari. Însă aceste brigăzi - recrutate pe şest din Occident - nu-i mai sunt de ajuns, fiind necesară suplimentarea trupelor cu carne proaspătă de tun. E simplu de înţeles că ultima încorporare cu japca a celor de până în 70 de ani e de-a dreptul nebunească şi nu va stopa elanul ruşilor. De aceea, cel mai probabil după Midterm, Zelenskyi va cere trupe. Şi întrebarea e cine-i va acorda ajutoarele solicitate?

În mod singur SUA nu vor intra direct, ci prin supuşii lor din Polonia, România s.a.m.d. Acum pare incredibil, dar staţi să se pornească agitaţia mediatică şi să vedeţi cum vor sări tefeleii că trebuie „să ne dovedim responsabili” sau „să ne pese de ceilalţi”. Acesta este sensul întrebării din titlu. Doar că, la momentul acela cred că semnul întrebării va fi luat de cel al exclamării. Nu te va întreba nimeni dacă vrei să mergi acolo, ci ţi se va ordona. Iar geografia, din cauza acestei mişcări, va suferi noi modificări. Că aşa se întâmplă când eşti prost. Hai cu Slava!