Către ce tabără să ne îndreptăm?

Dacă Putin ar anunţa că face recrutări pentru diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Horia Cloşca şi Crişan”, mi-e teamă că înghesuiala ar fi atât de mare încât ar trebui urgent să găsească noi nume pentru alte divizii. Iată zona dubioasă în care au fost aruncaţi românii, iată disperarea produsă de războiul împotriva omului condus de Occident şi pus în aplicare la noi de leprele telecomandate aflate la butoanele puterii.

Situaţia îmi pare similară celei din romanul Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov, întrucât atât acolo cât şi aici, ieşirea pare posibilă doar printr-un dubios pact cu diavolul. Sunt mulţi cei care aplaudă mişcărie Rusiei. Nu-i un păcat în sine. Oamenii, în principal, văd lupta din Ucraina ca pe una dintre valorile tradiţionale - reprezentate de Rusia - şi degenerare, reprezentată de Ucraina şi aliaţii săi. De altfel, se vede bine cum, imediat după „împărţirea apelor”, în spatele Rusiei s-au aşezat în principal societăţile bazate pe valori tradiţionale: Iran, India şi chiar Turcia. Faptul că un stadion întreg le urla ucrainenilor „Vladimir Putin” spune foarte multe despre adeziunea Turciei. Ar fi o întrebare în ceea ce priveşte China: despre ce valori tradiţionale poate fi vorba acolo în condiţiile în care se trăieşte într-o tiranie? E greşită interpretarea. China acum trăieşte aşa cum a trăit toată istoria sa. Marxismul a fost adaptat devenind confucianism, iar valoarea de-acum a Chinei este aceeaşi din toată istoria sa, anume stupul. 

Unde este însă păcatul despre care vorbeam? E simplu: dacă România a fi fost situată prin zona în care se află Spania, probabil adeziunea totală la Rusia n-ar fi fost o problemă. Noi însă suntem aici, în coasta Rusiei şi principala problemă pe care o avem este aceea că, între valorile tradiţionale pe care le apără Rusia este şi pan-slavismul. Iar din acest punct de vedere, România este cuiul lui Pepelea. Ca român nu ai cum să fii pan-slavist. Poţi înţelege dorinţa Rusiei de a-şi proteja fraţii de peste tot din Europa, dar n-ai cum să înţelegi că asta înseamnă să te dai la o parte şi să te pui între paranteze ca naţiune pentru a asigura Maicii Rusia calea spre frăţiorii ei de aiurea. Iată incompatibilitatea profundă dintre noi şi ei. Iată elementul esenţial pe care nu-l văd cei orbiţi de lupta dintre tradiţie şi degenerare. 

Aici vedem marea problemă a României. Tradiţia e reprezentată de un imperiu care ne poate sufoca pe noi ca naţie. De partea cealaltă, mergând împotriva Rusiei, ajungem să susţinem degenerarea , adică,de asemenea, sufocarea naţiei. Deci? E limpede că suntem prinşi într-o menghină din care nu putem scăpa dacă ne alăturăm uneia dintre părţi. Am văzut ce am păţit în a doua parte a secolului XX. Astfel încât singura ieşire nu poate fi decât refuzul ambelor părţi. N-avem ce căuta cu ruşii, dar nici cu degeneraţii din NATO/Occident. Aici e cheia esenţială: neutralitatea absolută faţă de ambele tabere şi o capacitate crescută de apărare. Am explicat de nenumărate ori de ce neutralitatea este cea mai bună opţiune pentru noi: nu doar că ne scoate din jocurile de putere dintre imperii, dar şi crează o apărare a noastră de către oricare dintre cele două părţi în cazul în care am fi atacaţi de cealaltă parte. 

Pe scurt, neutralitatea absolută este singura cale prin intermediul căreia putem redeveni români, adică stăpâni pe soarta noastră. De aceea, a fi aliat al Rusiei sau aliat al Occidentului este, în sine, un păccat. Singurul aliat de nădejde pe care l-am avut în istorie a fost pământul ţării acesteia. Altul nu există!