Marea plafonare ratată

Capetele seci precum Ursula - care dă impresia unei gândiri exclusiv rezultate din ultimele două silabe ale prenumelui său - au avut ideea plafonării preţurilor hidrocarburilor ruseşti. O asemenea idee ineptă este extrem de relevantă întrucât astfel se oate observa liber prostia în stare pură a celor care se laudă că „reglementează” şi conduc lumea. În condiţiile în care tu ai nevoie de un bun pe care-l are altcineva, cum naiba te poţi gândi că-ţi iei jucăriile şi pleci dacă ăla nu-ţi vinde bunul lui la preţul plafonat de tine? 

În lumea reală, departe de sălile impersonale în care respectivii promit să schimbe lumea, treburile se tranşează mai rapid. Orice revoluţionar de acest tip, în anumite cazuri, se poate trezi inclusiv cu un şut în dos. Nu-i de mirare că deştepţii care au avut isteaţa iniţiativă fix acum, în prag de iarnă, s-au trezit cu sursele de aprovizionare secătuite. Rusul a închis conducta către nemţi şi astfel Europa e aproape de stingere. 

Întunericiţii de la UE au impresia că, prin politica lor, dau lovituri terifiante Rusiei. Pe canalul meu de Telegram v-am spus ieri despre iniţiativa conductei TAPI - Turkmenistan-Afganistan-Pakistan-India. Pentru mulţi proiectul pare imposibil întrucât ţările prin care trece au ori probleme interne, ori duşmănii între ele. Exact aşa e, dar, în ciuda animozităţilor, toate ţările respective au nevoie de o sursă ieftină de energie, iar gazul pompat pe conductă e imbatabil. Preţul total al proiectului TAPI este de 10 mld. $, bani pe care ruşii i-ar putea aloca instantaneu. Doar că, pentru responsabilizarea ţărilor prin care va trece, conducta se va face în parteneriat: ruşii vor finanţa, dar la preţul final vor participa şi ţările prin care trece conducta. 

Alături de creşterea capacităţii conductelor către China, TAPI va reprezenta mai mult decât are nevoie Rusia pentru a beneficia de o piaţă sigură pentru gazele sale. Iar Europa realmente va tremura de frig întrucât cererea de aici va fi de-a dreptul insignifiantă faţă de cantităţile livrate acolo. Mai mult, noile iniţiative economice ale Rusiei vor avea ca efect creşterea teribilă a cererii interne de gaz, astfel încât UE va trebui să se descurce cu ce are. 

Probabil ştiţi toate aceste elemente. Mai este însă ceva. Nu doar anchilozarea Vestului este problema ci şi sistemul său financiar. Ca să înţelegeţi de unde vine problema vă voi spune că în primele şase luni de război Rusia a avut încasări record de aproape 160 mld. $/EUR din vânzarea de hidrocarburi. Desigur, iniţial s-au bucurat deoarece au scăpat de presiunea teribilă asupra rublei. Însă a venit şi reversul: au prea multe devize cu care efectiv nu au ce să facă. De ce nu au ce face? Pe de-o parte din cauza sancţiunilor(probabil ar cumpăra echipamente de vârf), dar şi pentru că efectiv nu mai au ce să cumpere. Ştiu că sună ciudat, dar veţi înţelege exact despre ce e vorba.

Realităţile lumii s-au schimbat radical faţă de acum doi ani. Junk-urile nu mai au căutare. Un exemplu: în domeniul IT, Rusia a reuşit să-şi acopere nevoile din interior. Pur şi simplu nu mai e nevoie de absolut nimic din ceea ce importau. Mă rog, posibil să mai fie ceva nişe, dar zonele majore sunt acoperite tehnologic. Şi dacă s-ar renunţa la restricţii, cumpărătorii ruşi nu mai au apetit pentru domeniile în care în urmă cu câţiva ani se scurgeau miliarde. După ce un utilizator s-a obişnuit cu Astra Linux, e greu de crezut că îşi va reinstala Windows. După ce s-a schimbat infrastructura IT a corporaţiilor ruseşti, nici naiba n-o să-şi mai bată capul cu produse străine. 

Cu mici excepţii, acelaşi lucru se întâmplă peste tot. Mai mult, de căutat se caută produsele de bază, nu cele „lustruite” pentru a lua ochii. Au trecut vremurile „sofisticate”. Maşina a devenit un obiect strict utilitar, care te duce din punctul A în punctul B. Şi la fel se întâmplă în toate domeniile. Cu ce era avansat Vestul? Fix cu produsele „sofisticate”, adică în mare aceeaşi tehnologie, dar cu mult marketing şi sclipici în ea. Rusia nu are nevoie de aşa ceva, ci de tehnologii de bază. Astfel, aşa-zisa ofertă vestică şi-a pierdut din vandabilitate. Şi nu numai pentru ruşi. Uitaţi-vă la dinamica de vânzări a automobilelor europene în China. Acum doi ani era rupere: orice maşină europeană se vindea în draci din cauza „magiei” bătrânului Continent. Acum mai nimic. Exporturile Europei sunt picate definitiv. De aceea nu-i de mirare că Rusia caută să schimbe devizele pe care le încasează din gazele vândute Europei în monede ale ţărilor partener. Pare o variantă mai bună.

De fapt realitatea deranjantă pe care mulţi nu vor s-o accepte este aceea că singura marfă a Vestului sunt banii. Atât a mai rămas. Însă banul fără relevanţă economică nu valorează nici măcar cât hârtia pe care e tipărit. E un lucru pe care l-au înţeles şi cei din OPEC+. Aceştia, spre disperarea americanilor, au decis reducerea cantităţilor livrate, provocând o nouă mărire a preţurilor. Uşor, uşr, toată lumea va înţelege că împăratul e gol.