Proiectul Marelui Israel European

Proiectul „Marelui Israel” European, pe teritoriul actual al Ucrainei, este gândit de fostul ambasador al SUA în Israel via Atlatntic Council. De aceea l-aţi auzit pe Zelenskyi  „ciripind” prin mai referitoare la acest subiect.  

Autorul proiectului, Daniel Shapiro, este un personaj interesant. Ca să înţelegeţi mai bine situaţia, după ce şi-a terminat mandatul de ambasador, Daniel Shapiro a rămas în Israel unde a devenit ... consultant pe probleme de securitate. Între altele, el a lucrat la mizerabila companie NSO, creatoarea sistemului de spionaj Pegasus. Cu toate că, din punct de vedere al SUA el este acum un agent străin, Shapiro este un element de bază al Atlantic Council, unde redactează „planul” pentru Ucraina. Este interesant de ştiut „evoluţia” personajului deoarece veţi înţelege ceva mai multe spre sfârşitul articolului întreaga poveste.

Proiectul propus, din ceea ce rezultă de la nivelul declarațiilor, pornește de la două premise false, anume că Israelul actual este auto-sustenabil și că economia sa este una extrem de performantă. Cu toate că pentru cei care cunosc ceva mai de aproape Israelul falsitatea afirmaţiilor este transparentă, majoritatea publicului poate fi încă păcălită, chiar dacă vaccinarea în masă din timpul pandemiei a arătat adevărata faţă a acestei ţări. 

Israelul nu e nici pe departe auto-sustenabil. Țara este eminamente subvenționată de către SUA. Din punct de vedere militar, SUA pompează sume imense în Israel. În ceea ce privește economia, sunt date ca exemplu „succesele vibrante” ale unor startup-uri din Israel care au ajuns cunoscute în toată lumea. Părerea mea - ca un observator atent al fenomenului - este aceea că „fenomenul startup” israelian este o altă formă de a trage bani din SUA şi de aiurea. Să vă explic.

Majoritatea covârșitoare a startup-urilor din Israel au ca acționari și finanțatori firme din domeniul apărării statului. Fără doar și poate, Mossadul este cel care controlează peste 99% dintre startup-urile tehnologice. Multe dintre acestea sunt umflate cu pompa, vânzând, vorba zicalei, „piei de cloșcă”. Se listează la bursă de unde sunt cumpărate la prețuri fabuloase de companii cunoscute sau de către „investitori privați”. Apoi, majoritatea acestor companii minunate se diluează în entităţi mai mari, „pierzându-şi urma”. Ei bine, principalii beneficiari ai prețurilor piperate cu care se vând aceste companii sunt fix companiile din structura de apărare a statului Israel, cu Mossad-ul în frunte. Cu alte cuvinte, preţurile fabuloase încasate pentru startup-urile vândute ajung tot în bugetul de apărare al ţării, fiind o formă de contribuţie mascată, astfel încât fondurile guvernamentale americane alocate Israelului să se păstreze într-o limită decentă şi să nu atragă atenţia publicului.

E cât se poate de simplu de înţeles că Israelul nu este auto-sustenabil, în ciuda investiţiilor masive care se fac acolo. Remarcăm, într-adevăr, o diferenţă de la cer la pământ între Israel şi vecinii săi. Infrastructura e dezvoltată, există o bună ocupare a forţei de muncă, un nivel de trai excelent. Însă tot „paradisul” de acolo n-ar fi posibil fără subvenţiile masive pe care statul Israel le primeşte continuu.

O altă minciună este cea a democraţiei israeliene. Ţara e extrem de departe de democraţie, cu toate că oficialii săi o clamează peste tot. În realitate avem o structură puternic militarizată, foarte aproape de o dictatură militară şi un regim de apartheid aproape pe faţă, remarcat chiar şi de Amnesty International. 

Însă,conform declaraţiilor lui Zelenskyi, tocmai componenta militară este cea pe care o vede el aplicabilă Ucrainei. Susţinea el că „oameni ai forţelor armate şi de securitate se vor regăsi peste tot, până la nivel de supermarketuri şi cinematografe”. Modelul, aşadar, este unul identic cu cel israelian. Nu o democraţie - aşa cum pretinde UE că apără - ci un fel de dictatură militară în care „ordinul se execută şi nu se discută”.  

OK, este acesta un model sustenabil pentru Ucraina? Evident că nu! Uitați-vă cât e Israelul și cât e Ucraina. Cine naiba ar avea atâția bani să subvenționeze un stat mamut precum Ucraina? Nimeni, evident! Însă proiectul merge înainte.

SUA şi UE bagă masiv bani în Ucraina, subvenţionând aventura inconştientă a clovnului de la Kiev. Chiar şi noi am ajuns să trimitem acolo, în disperare, combustibil scos din rezerva de stat. Reţineţi însă că sumele care sunt acum pompate cu generozitate, sunt sume de supravieţuire, adică undeva sub minimul necesar. Chiar şi aşa, aceste sume realmente au subjugat bugetele celor două puteri „garante”. 

Închei prin a vă reaminti că acelaşi proiect care se pune acum pe tapet a fost gândit înainte de Primul Război Mondial, fiind, de altfel, unul dintre declanşatorii reali ai acelui conflict. Atunci proiectul a fost abandonat din cauza lipsei de finanţare, dar a rămas undeva în „inconştientul planetar”. De aceea până acum pare a nu se fi schimbat mare lucru în „strategiile” de luptă. Sper totuşi ca nebunia actuală să nu degenereze într-un nou Război Mondial. Dacă se va întâmpla, cu siguranţă, va fi ultimul!