Cum se construiesc armele

Fără doar şi poate, penetrarea spaţiului aerian rusesc de către dronele artizanale ucrainene reprezintă o problemă majoră a monitorizării spaţiului rusesc. Nu-i cazul să ne apucăm, precum Radu Tudor, să arătăm cât de înapoiaţi sunt ruşii, mai ales în condiţiile o dronă similară ucraineană a penetrat spaţiul NATO trecând prin trei ţări fără ca nimeni să nu observe nimic. Iar în ceea ce priveşte războiul din Ucraina, acesta pare mai degrabă un târg live de armament în care beligeranţii îşi optimizează armele pe spatele populaţiei din spaţiul ucrainean, populaţie sacrificată cu dărnicie de către deviantul Zelenskyi. 

Nu voi aborda acum problemele rezultate în urma penetrării spaţiului rusesc. Mă mulţumesc să constat că am fost primul care-a dat această ştire în România. De asemenea, mai subliniez o coincidenţă. Sursele de buzz anglo-americane dădeau săptămâna trecută ca sigur un atac al bombardierelor ruseşti, insistând asupra pozelor din zonele care ulterior au fost atacate de dronele ucrainene. Era cât sepoate de clar că avem de-a face cu un semnal, mai ales în condiţiile în care nu se punea problema de aşa ceva. Acum, privind retrospectiv consider că toată campania mediatică a fost de fapt un semnal transmis ucrainenilor în sensul în care pot declanşa atacul. E clar că sursele ruseşti de intelligence puteau fi ceva mai harnice în culegerea datelor din teren, mai ales în condiţiile în care pretind că au penetrat informaţional SBU.

Astăzi însă vom vorbi despre un alt neajuns al armatei ruse, acoperit pe repede înainte de concernul Kalashnikov. Este vorba despre un sistem integrat de coordonare a trupelor. Vă vine sau nu să credeţi, în ciuda avansurilor extraordinare în domeniul armamentului de vârf, Rusia a rămas în urmă cu componente banale, care, din păcate pentru ei, se văd pe câmpul de luptă. În ceea ce priveşte sistemele automate de management a frontului, standardele utilizate sunt cele din epoca sovietică, iar asta s-a văzut din plin. Pentru acoperirea găurii, concernul Kalashnikov a dezvoltat un sistem integrat avansat care unifică absolut toate sursele din teren, actualizând informaţiile acolo unde este cazul. Astfel dronele pot transmite atât coordonatele calculate ale obiectelor identificate, dar şi imagini în timp real. Sistemul actualizează informaţiile necesare celorlalte echipamente(de exemplu pe cele ale artileriei), astfel încât focul devine extrem de precis. Mai mult, în faţa frontului sunt deplasate dispozitive noi care fac recunoaşterea mai uşoară, dar şi identificarea în timp real din spatele frontului a zonelor acoperite. Este un sistem de ultimă generaţie, extrem de versatil şi dezvoltat în timp record. 

 

Doar că o belea nu vine niciodată singură. Ruşii s-au trezit că trebuie să-şi actualizeze şi sistemul de comunicaţii, aflat în acelaşi stadiu sovietic. Doar că aici treburile sunt mai complexe. Ucrainenii - de fapt stăpânii lor - au fost mult mai creativi. Ca soft de coordonare armata ucraineană a dezvoltat cu ajutor american - dar în concepţie proprie - pachetul Nettle care s-a dovedit a fi extrem de bun. Repet, a fost făcut cu ajutor american, dar meritul aparţine programatorilor ucraineni care s-au mişcat impecabil, dezvoltând un soft extrem de performant, depăşeşind ca viteză şi utilitate programele similare americane. Sunt evaluări care aparţin americanilor! 

În ceea ce priveşte comunicaţia, Nettle a fost integrat ci Starlink-ul lui Musk şi se pare că treaba merge strună. În ceea ce-i priveşte pe ruşi, cu toate că programul Kalashnikov e excelent, aşa cum am spus, a apărut problema comunicaţiilor. Nu-i problema că nu ar exista alternative similare. Ruşii pot folosi comunicaţia prin satelit, dar la sateliţii pe care-i au, la sol trebuie folosite antene parabolice, extrem de greu de desfăşurat pe câmpul de luptă. Starlink-ul lui Musk, cu toate că pare o alternativă viabilă, din punct de vedere militar nu este acceptabilă. De aceea, pe moment, ruşii au  început să utilizeze ... standardul NG1. Este vorba despre o tehnologie radio destul de prăfuită, pe care un consorţiu ruso-chinez a vrut să o introducă în Rusia ca standard de comunicaţie generală. Sistemul intrase în moarte clinică, dar a fost revitalizat de nevoia urgentă a unui standard modern în comunicarea militară unde devine mai urgentă trasmiterea de date decât cea de voce. NG1 asigură o viteză de aproximativ 15 Mbs, mai mult decât mulţumitoare pentru necesităţile actuale ale armatei. Transmiterea datelor se face din faţă în spate, într-un mod extrem de fiabil şi sigur. 

Acesta este primul standard, utilizat ca efect al urgenţei de upgrade a comunicaţiei. Ceea ce urmează însă este un sistem nou nouţ extrem de interesant. Cu toate că este o tehnologie teoretizată şi experimentată în urmă cu jumătate de secol, ea încă nu a fost utilizată la adevăratul potenţial. Se bazează pe reflectarea semnalului în troposferă, tehnologie dezvoltată de Radiosviaz R&P Enterprise. Sistemul „Groza” permite comunicaţii independente, fără fir, atingând în prezent o viteză de 50Mbs. De ce e bun? Pentru că nu are nevoie de cablu, repetitoare sau alte amplificatoare. E un sistem punct-la-punct cu o istanţă de transmisie este de aproximativ 200km, care însă poate fi mărită. În dezvoltările actuale, Groza a reuşit în condiţii de laborator să spargă 150 Mbs, ceea ce e o performanţă extraordinară. 

În prezent sistemul îmbunătăţit este pregătit de lansare, urmând probabil să fie testat live tot în Ucraina. Şi, cu siguranţă, în scurt timp va fi disponibil de vânzare pe din ce în ce mai înfometata piaţă de armament. Târgul de arme desfăşurat pe teritoriul Ucrainei lucrează din plin.

Un general american dezvăluia faptul că rostul Ucrainei este acela de a slăbi Rusia prin sacrificarea propriilor cetăţeni. Sincer, eu văd că Rusia nu suferă prea mult ci, din contră, îşi descoperă hibele pe care le acoperă în timp record. iar asta, indiferent de ce s-ar spune, numai slăbire nu e!