De ce petrodolarul este mort?

Probabil afirmaţia din titlu reprezintă un şoc pentru mulţi, dar ea este absolut adevărată. Şi nu-i absolut nimic şocant în condiţiile în care ea exprimă o serie de evenimente care urmează să se petreacă. De altfel, doar punând în oglindă vizita lui Biden în Arabia Saudită cu cea a lui Xi, deja înţelegeţi că întreaga poveste de dragoste pe bani între SUA şi Arabia Saudită este pe cale să se destrame. 

Actuala arhitectură a petrodolarului presupune schimbul de petrol contra dolari, care dolari ajung să cumpere bunuri şi să finanţeze statul american. Plasarea fondurilor în datorie americană este cumva „fântâna perpetuă” care i-a fascinat pe saudiţi. Nu doar că le dădea iluzia prosperităţii, producându-le alţi dolari „din nimic”, dar le dădea acces liber în zone la care nici măcar nu se gândiseră. Dolarul, dacă vreţi, era pentru arabi miticul „Sesam, deschide-te!”.

Însă timpurile au trecut, iar apele s-au despărţit. Oricine vede că, pe măsură ce centrul de greutate al lumii se mută în Asia, dolarul devine din ce în ce mai irelevant. Tipăririle iraţionale de monedă fără acoperire au transformat dolarul în principalul vector inflaţionist al lumii. Şi, din nou, arabii se trezesc că deţinerile lor valorează din ce în ce mai puţin, de la o zi la alta. În plus, prin subvenţionarea aşa-numitei energii verzi, arabii îşi văd dinamită sursa lor de venit. Tradus, putem spune că petrodolarul e mort şi ca efect al politicii americane, nu doar din cauza revoltei arabilor. Care revoltă există, însă e cauzată tocmai de parteneriatul toxic cu americanii.

De altfel totul s-a văzut limpede în interacţiunile de la nivel înalt. În timp ce Biden, descălecat în Arabia Saudită pentru a cere plenar suplimentarea producţiei de petrol a făcut aproape imediat calea întoarsă, Xi a stat acolo trei zile, având parte de o atenţie specială şi fiind tratat ca un adevărat lider al lumii. Iar la finalul vizitei, mesajele date  au sugerat transparent o viitoare infrastructură a ... petro-yuanului.  

De fapt situaţia nu e o forţare a Chinei, ci o realitate. Dolarii pe care arabii îi încasează pentru petrol au ajuns să fie folosiţi ca să se achiziţioneze mărfuri ... chinezeşti. Astfel dolarul este de fapt un proxy artificial - şi din ce în ce mai instabil - care complică comerţul dintre China şi Arabia Saudită. Propunerea chinezilor, în primul rând, uşurează teribil comerţul dintre cele două ţări. Eliminându-se dolarul din tranzacţiile bilaterale, de fapt se elimină principala încurcătură care stătea în calea dezvoltării. 

Nu în ultimul rând, trebuie să menţionăm că ceea ce i s-a întâmplat Rusiei a fost un semnal de alarmă pentru toate „statele nealiniate” la standardul aşa-zis democratic. Capacitatea SUA de a paraliza fluxurile financiare ale statelor care le intră în cătare îi îngrijorează pe mulţi deoarece asta are efectul unei bombe atomice în domeniul financial. Pur şi simplu te poţi trezi în foamete deoarece fondurile tale de rezervă sunt blocate aiurea şi nimeni nu mai are voie să facă tranzacţii cu tine. Cum ieşi dintr-un asemenea scenariu?

E imposibil ca oficialii saudiţi să nu fi pus în balanţă şi acest element pentru a găsi o ieşire din toxica „iubire” cu americanii. Iată de ce, în actualul context, preşedintele Xi arată exact ca un cavaler pe cal alb. Unii chiar îi spun chiar „Xi of Arabia”, o trimitere directă la legendarul Lawrence. 

Treburile arată însă şi logic. De vreo cinci ani de zile China este principalul cumpărător de petrol al lumii. Proxy-ul cu dolarul o deranjează. De aceea, de exemplu, în ceea ce priveşte comerţul cu Rusia, China a dat drumul la maxim canalului bilateral în care fiecare ţară foloseşte moneda proprie în raport cu partenerul său. Cam acelaşi lucru i-a fost propus şi Arabiei Saudite. Şi nu doar atât, ci şi un contract de achiziţie deosebit de previzibil, pe termen lung. 

Desigur, Xi nu se mişcă precum elefantul din magazinul de porţelanuri, căutând să-şi ascundă adevăratele intenţii. De aceea, operaţiunea pe care-o pune în practică nu e denumită ceea ce e, adică un veritabil asalt asupra dolarului, ci a fost botezată mult mai cuminte ca „internaţionalizare a yuanului”. Indiferent însă cum i-ai spune-o, certitudinea e clară: prin politica paşilor mărunţi, China aruncă în irelevanţă dolarul. Iar petrodolarul, aşa cum veţi constata în curând, va intra în moarte.