Încotro?

Am mai abordat subiectul recent, dar cred că merită atenţie deoarece treburile se accelerează teribil. Vom porni de la concedierile din curtea marilor giganţi IT pentru a vedea trendul care până spre sfârşitul anului acesta se va generaliza. Ştiu că pare incredibil, dar veţi remarca o teribilă accelerare a fenomenului.

Să pornim de la un clip al Boston Dynamics pe care-l puteţi vedea pe YouTube sau mai jos. 

Clipul prezintă automatizarea unui deposit, cu focus pe descărcarea camioanelor. Echipamentul nu e unul deosebit de complex, dar face o treabă pe care o făceau câţiva oameni. Şi o face precis, sigur, fără probleme. Automatizarea a fost făcută la DHL, însă, cel mai probabil, asemenea soluţii vor invada toate depozitele. 

Ce înseamnă o asemenea chestiune de-a dreptul banală pentru un gigant precum Amazon? Sigur o intuiţi: concedierea unei mari cantităţi de personal din depozite. Amazon oricum are unele dintre cele mai automatizate fluxuri, dar, cu toate acestea, sunt zone logistice unde foloseşte intens oameni. Ei bine, acele zone nu vor mai exista. Mai mult, toată investiţia în automatizarea depozitelor vine şi cu o teribilă economie la energie. Roboţilor nu e nevoie să le asiguri căldură iarna sau aer condiţionat vara. Lucrează fără probleme la orice temperatură. Gândiţi-vă doar ce însemnă climatizarea unui depozit. Într-adevăr, sunt produse care nu pot sta în temperaturi extreme. Însă una a e să asiguri o variaţie de temperatură 0-35 de grade şi cu totul altceva e să ai o variaţie 19-26 de grade. Înţelegeţi diferenţa de factură.

Partea interesată vine însă tot de la inteligenţa artificială, mai precis de la cea generativă. Tocmai ce s-a anunţat - din raţiuni de publicitate, desigur! - faptul că ChatGPT a reuşit(mă rog, aproape a reuşit!) să treacă examenul de licenţă medicală din SUA. De asemenea, a reuşit să obţină o notă între B şi B- la Wharton Business School. Performanţele sunt cu atât mai mari cu cât respectivul program nu a fost optimizat pentru acele domenii! Şi, ca să fie treaba treabă vă voi spune că a reuşit să treac cu brio un examen de admitere în barou. Toate acestea reprezintă un stadiu incipient al cercetării. Aşa cum am spus în articolul anterior în care m-am referit la avansul extraordinar al AI, totul urmează să se schimbe din rădăcini. Vă spun cât se poate de responsabil că la sfârşitul anului veţi vedea o lume complet schimbată deoarece orice job care necesită un lucrător mediocru se va transforma într-un job în care va fi mult mai ieftin să „angajezi” un algoritm. Asta schimbă teribil tot!

Ce putem face? Să luptăm? Sigur că da. În condiţiile acestea vă urez să aveţi şi parte de succes, mai ales în condiţiile că s-a dovedit succesul rebelilor în lupta cu industrializarea! Glumesc, desigur. Nu se poate lupta cu aşa ceva. E ca şi cum, înarmându-te cu o lopată, te-ai lua la întrecere cu un buldozer. Hai să fim serioşi şi să privim lucrurile aşa cum sunt.

Fie că vrem sau nu, roata schimbării se rostogoleşte. AI-ul este încă la început. În timp ce noi ne minunăm de ChatGPT, în alte zone cercetările sunt mult mai avansate. De exemplu în China, unde numărul de brevete l-a depăşit de mult pe cel din SUA. La fel şi numărul lucrărilor ştiinţifice dedicate cercetării AI. Avansul e masiv, doar că nu se face atâta tam tam. Din raţiuni lesne de înţeles. Deci, întrebarea persistă: noi ce facem?

Vă voi spune că suntem obligaţi să trecem prin acest purgatoriu. Nu-i cale de scăpare şi nici posibilitate de izolare/evadare. Fie că vrem sau nu, fenomenul ne va lovi frontal şi brusc. Se vor pierde masiv locuri de muncă! Probabil vor exista altele, nu-mi dau seama. Doar că cele noi necesită alte specializări. 

Înainte de a termina o să vă spun o poveste reală. Prins fiind cu procesul de monopol(e vorba de anii 1998-2000), Bill Gates s-a apucat să croiască strategii de ieşire din încercuire. Pe vremea aceea exista riscul ca Microsoft să fie spart în două bucăţi: una care să se ocupe doar de sisteme de operare şi cealaltă care să se ocupe de programare. Atunci Bill Gates(sau cei din jurul său) au făcut strategia supremă de evadare: dotnet. Dotnet era noua paradigmă de programare, un fel de Java reinterpretată de Microsoft. Am urmărit îndeaproape fenomenul deoarece era limpede ce urmărea Bill Gates: dacă s-ar fi ajuns să-i ia divizia de sisteme de operare, Gates ar fi transformat „dotnet runtime” în noul său sistem de operare. De altfel asta se petrece acum întrucât programele făcute cu mediul de dezvoltare al lui Bill Gates rulează practic pe orice platformă. 

Partea interesantă e că atunci(e vorba, dacă nu mă înşel, de anii 1998-2000), Microsoft a mai dezvoltat un concept căruia, pe vremea aceea îi spuneau „.NET SERVICES”. Eram la o conferinţă a Microsoft şi asistam la prezentarea unui evanghelist tehnologic de-al lor. OK, toate bune şi frumoase, prezentarea făcută profesionist. În secţiunea dedicată întrebărilor, o singură persoană a ridicat mâna în sală, anume subsemnatul. Iar întreabrea a stârnit rumori: „OK, i-am spus, totul arată foarte bine, iar sala e plină de programatori. Întrebarea mea e simplă: ce le va mai rămâne de făcut oamenilor acestora după ce Microsoft va reuşi să implementeze toate serviciile prezentate?”. Prezentatorul s-a fâstâcit, salvându-se cu un subterfugiu banal, ceva de genul „oricând e nevoie de un programator”. Ţin minte că-n pauză m-a tras de mânecă un puştan care abia intra în malaxorul programării şi în timpul mesei am disecat problema, ajungând la concluzia mea(motiv suficient pentru a ajunge în final mâna mea dreaptă :))) ). 

Nu-i interesant că ceea ce se discuta acolo tocmai s-a implementat sub forma Azure. Într-un fel, de avut n-am avut dreptate deoarece în continuare e o criză de programatori. Însă, dacă stăm să judecăm corect, povestea e puţin diferită. Arhitectura „cloud native” a transformat programatorii în simpli configuratori şi înlănţuitori de servicii pre-programate, iar firmele care investesc în ideile lor se trezesc că trebuie să-şi împartă câştigurile cu furnizorul de cloud. Altfel nu pot supravieţui. 

Cam la fel va fi şi cu AI-ul, doar că într-un mod chiar mai crâncen. În jocul tehnologic al inteligenţei artificiale, cel care descoperă şi face avansul câştigă tot! Aici nu mai e vorba demonopol: e know how-ul tău, deci n-ai nicio limitare. Probabil că viitorul nu va închide toate uşile pe piaţa muncii, dar te va face dator şi proprietarului AI-ului de care depinzi. Şi, partea de-a dreptul proastă va consta în capacitatea noastră de a comunia eficient cu AI-ul. Cei mai slabi vor accepta interfeţe de interconectare şi astfel vor deveni aparent „cei mai buni”. Noi, ceilalţi, va trebui să găsim metoda optimă de a ne face frate cu dracul strict până trecem puntea. Aici e provocarea!