Triada nucleară a SUA

În timp ce ţara îi ia foc din punct de vedere economic, Biden a cerut cel mai mare buget al apărării din istorie: 886 mld. $. Congresul SUA a semnat pentru o sumă chiar mai mare, semnalând limpede iluziile sinucigaşe ale americanilor. Ceea ce se întâmplă în SUA e din ce în ce mai greu de digerat pentru un om care susţine că încă mai are picioarele pe pământ. Industria de apărare a ţării e o găleată fără fund, sistemul bancar e o găleată fără fund, agenţiile guvernamentale sunt, la rândul lor, găleţi fără fund. Iată „triada nucleară” pe care ar trebui să o vadăşi o înţeleagă toată lumea.

Cu mai puţin de 10% din bugetul de apărare al SUA, Rusia este prima ţară care a dezvoltat rachete hipersonice. De asemenea, ruşii au dezvoltat de unii singuri avioane de a cincea generaţie, blindaje ultramoderne pentru tancuri şi o grămadă de alte arme inovatoare. Cu o pătrime din bugetul de apărare al SUA, China şi-a dezvoltat un întreg ecosistem militar propriu, de ultimă generaţie, întreţinând în acelaşi timp şi cea mai mare armată din lume. 

Spunea la un moment da un expert că bunăstarea generată de bugetele gargantueşti ale Apărării au condus la dezvoltarea de către SUA a unor „arme baroce”. Adică extrem de sofisticate, blindate de facilităţi, dar atât de scumpe încât beneficiile lor sunt mult sub preţul plătit. Asta se vede în Ucraina, unde, chiar dacă se donează echipament militar second hand, preţurile sunt imense pentru nişte performanţe dezamăgitoare.

Trecând la domeniul bancar, desigur, începe să se manifeste ceea ce spuneam de multă vreme, anume ieşirea la lumină a dezechilibrelor crase care, până acum, au învârtit maşina de păpat bani a SUA. Economia despre care Biden spunea că duduie se dovedeşte a fi o carcasă ruginită pentru a cărei vopsire se cheltuiesc sume imense. Totul pentru a da bine de dinafară. În interior însă e un dezastru total. 

Puţini înţeleg că ceea ce se întâmplă acum are cauze multiple, imposibil de combătut. Ce-a făcut ca situaţia să devină atât de acută? Să le luăm pe rând. În primul rând vedem efectul „picăturii chinezeşti”. Am mai arătat în câteva rânduri cum Imperiul Celest se descarcă de datoria americană, cumpărând masiv aur. Oficial, China a cumpărat doar vreo 100 de tone de aur în ultimele luni, însă, neoficial, cantituţile sunt mult mai mari deoarece ţara cumpără masiv prin interpuşi, ascunde aurul pe care-l cumpără alte instituţii ale sale sub aparenţa unor achiziţii retail s.a.m.d. Acestei disperări chineze de a scăpa de junk-ul numit dolar i se adaugă cruciada dedolarizării începută de Rusia. După ce i-au fost blocate activele internaţionale, Rusia s-a văzut nevoită să renunţe treptat la dolar sau euro în tranzacţiile sale, optând pentru yuan ca rezervă şi tranzacţii bilaterale cu partenerii. Pare puţin dacă ne raportăm la bugetul Rusiei, doar că asta a dedolarizat o întreagă halcă din tranzacţiile internaţionale. Statele africane sunt acum mai interesate de ruble sau yuani decât de dolari sau euro şi asta pentru că e o diferenţă de la cer la pământ între cele două lumi: în timp ce Occidentul vine cu preţuri mari, corupţie corporatistă acoperită legislativ care concurează neloial corupţia locală şi produse de calitate îndoielnică, Orientul vine cu propuneri clare, la preţuri digerabile şi neamestec în treburile interne. Pe cine să urmezi?

Însă problemele nu vin doar de la exterior ci, mai ales, din interior. Se scriu cantităţi imense de analize referitoare la situaţa bancară explozivă din SUA, însă nimeni nu vrea să vadă adevărata esenţă: întotdeauna picajele bancare au venit de la „activele sigure”. În timpul crizei din 2000 site-urile de doi bani deveniseră „active sigure”, pentru ca opt ani mai târziu imobiliarele să joace acest rol. Ce se întâmplă acum? Exact acelaşi lucru, supraexpunerea pe ceea ce toate teoriile economice învăţate de studenţi încă de pe băncile şcolii  spun că e cel mai sigur activ al lumii: datoria americană. Băncile americane sunt pline ochi de datorie a statului american. Dacă deschideţi bine ochii veţi constata şi realitatea, anume că Silicon Valley Bank a crăpat în primul rând din cauza expunerii pe datorie americană. „Datoria americană” este considerată atât de sigură încât, în momentul în care ratingul SUA a scăzut, managerii de fonduri au aruncat titlurile pe care le deţineau şi au intrat puternic pe ... titluri de stat americane, ca măsură de protecţie. Aţi văzut tembelism mai mare?

Şi-ar mai fi ceva interesant de observat. Silicon Valley Bank avea o expunere mare pe ceea ce se numeşte ESG: environmental, social, governance, adică o mantră a Forumului Mondial pusă în practică sub forma dezvoltării unei „noi economii”. Un fel de Build Back Better actualizat. În acest context vă mai spun o informaţie interesantă: Mossadul este agenţia care a profitat cel mai mult de acest trend, aruncând peste Ocean tone de startup-uri ESG care obţineau facil finanţare şi sfârşeau prin a fi vândute la sume obscen de mari, finanţând astfel agenţia de spionaj israeliană. De aceea, printre marii perdanţi ai prăbuşirii SIVB este şi Mossadul, ale cărui startup-uri au pierdut o grămadă de fonduri. Chestiunea însă este una marginală întrucât noul trend ESG a dezvoltat o bulă investiţională atât de mare încât nu a lăsat neatinsă nicio zonă a economiei americane. Dacă vreţi un termen de comparaţie, ESG este similar cu bula dotcom.  

Ultimul element al triadei nucleare este cel al costurilor de funcţionare ale statului american. O grămadă de agenţii mănâncă inutil tone de fonduri. De altfel asta se vede la creşterile continue ale alocărilor bugetare. Culmea, nu oamenii angajaţi acolo mănâncă banii statuui, ci o întreagă încrengătură de firme care oferă servicii statului. Iată cum s-a ajuns ca SUA să cheltuie pe sănătate cele mai mari sume din lume, în condiţiile în care majoritatea populaţiei nu are o asigurare de sănătate. E de-a dreptul hilar să vezi ceea ce se petrece acolo. Pe ce naiba se duc 4 trilioane de dolari anual? Nimeni n-are un răspuns clar.

Concluzi e simplă: într-adevăr, SUA trebuie să facă faţă unor agresiuni externe, însă acestea sunt infinit mai mici decât agresiunile interne, din partea paraziţilor care-au şobolanizat întreg statul american. În mod normal, căderea SUA este ceva absolut natural, însă trăim în lumea în care dacă ţi se arată ceva automat trebuie să crezi că acel ceva e adevărat. Evident, iluzia nu ţine la infinit, iar în scurt timp vom putea vedea efectele devastatoare ale triadei nucleare americane auto-devorându-şi propria ţară. E o lege a istoriei, o axiomă.