Weekendul german

Aşa cum anunţam pe conturile mele de socializare(Twitter, Telegram şi Facebook), actualul weekend este unu german. În timp ce nulitatea Scholz dă declaraţii că „banca e solidă”, meseriaşii din spate ştiu mai bine cum stă situaţia şi organizează întâlniri fără sfârşit. De exemplu, în SUA, Janet Yellen a convocat brusc o întâlnire neprogramată a FSOC(Consiliul de Supraveghere a Stabilităţii Financiare). 

Şi în SUA, ca peste tot în „Occidentul Colectiv”, oficialii sunt cu gura plină de zâmbete către public, dând asigurări că totul e OK. Asta în timp ce, în spatele lor, arde casa. Totul e o imagine similară celei a lui „Comical Ali” din momentul în care Bagdadul era sub ocupaţie, el susţinând că situaţia e sub control şi americanii învinşi. Cam la fel stau treburile şi cu băncile occidentale, care fac din ce în ce mai greu faţă realităţii.

Dar totuşi ce se întâmplă la Deutsche Bank, doar indicatorii arată OK? Ştiţi cum e asta cu „indicatorii”? E similară cu „producţiile record la hectar” de pe vremea lui nea Nicu. Nu vorbesc doar de faptul că pot fi manipulaţi contabil, ci inclusiv de faptul că, în momentul în care a intrat neîncrederea, poţi să ai cei mai puternici indicatori că tot te scufunzi. Dar, totuşi, „de la ce s-au luat” în cazul Deutsche Bank? E simplu: în piaţă a venit informaţia că le zboară sursele din conturi. Sunt retrageri discrete, dar masive. Iar povestea e urmărită cu îngrijorare de la Washington. De ce? Pentru că sistemul financiar occidental are arhitectura vaselor comunicante, iar orice problemă survenită în colonii atacă direct centrul. De aceea FED-ul a reînceput jocul REPO, iar Deutsche Bank este una dintre primele beneficiare.

Ca să aveţi totuşi o imagine mai exactă asupra riscului de contagiune reprezentat de Deutsche Bank, vă dau mai jos o imagine sugestivă asupra impactului pe care l-ar avea picajul mega-băncii germane. În grafic, cu albastru sunt evidenţiate băncile europene, cu mov cele americane şi cu verde cele asiatice. Petreceţi puţin în zona europeană ca să înţelegeţi dezastrul despre care vă vorbesc şi aşa veţi înţelege ce se ascunde în spatele zâmbetelor false ale paiaţelor cocoţate de SUA la putere în statele europene vasale.

Aşa veţi înţelege şi de ce în 2019(poate mai ţineţi minte că v-am povestit atunci întreaga epopee), Deutsche Bank a fost beneficiara celui de-al şaselea pachet REPO ca ordin de mărime pus la bătaie de FED. Acum din nou îi sunt trimişi bani în regim de urgenţă pentru a putea rezista hemoragiei de surse pe care-o simte din ce în ce mai adânc. De data aceasta au intrat în scenă şi incapabilii de la BCE care au declarat că au pregătite lichidităţi. Asta se traduce prin faptul că „experţii” lor sunt pregătiţi să dea atâtea click-uri câte sunt necesare pentru „producţia record de bani la hectar”.

Probabil pe moment „autorităţile colective” vor compensa. Dimensiunile pachetelor care vor puse la bătaie vor fi intimidant de mari, însă nici pe departe suficiente rezolvării problemelor. Doar că aşa merg lucrurile, astfel încât ne putem aştepta la o stabilizare temporară a situaţiei.

Doar că ceasul ticăie şi peste Ocean unde următoarea victimă majoră pare a fi Citi. Acolo se întâmplă ceva cu adevărat grav despre care am impresia că nici măcar autorităţile de reglementare nu au habar. Cert este că Citi este într-o teribilă foame de fonduri încă de anul trecut, doar că nimeni nu-şi pune întrebări. Sau poate că nu e voie să-ţi pui întrebări deoarece Citi e „omul bolnav” încă de la criza trecută.

Weekendul german abia începe. Forţele subterane ale FED şi BCE lucrează la unison, asemeni unor zidari care se chinuiesc să refacă în timp record faţada unei case cu temelia fisurată. Poate că în final va arăta frumos, dar nu înseamnă că problema structurală a fost depăşită. Din contră, va alimenta inconştienţa celor care nu se vor trezi decât atunci când zidurile se vor prăbuşi pese ei. Dar ce să vezi, atunci va fi prea târziu deoarece, vorba unei politiciene line pe creier de la noi, „se vor trezi morţi”.