Am devenit neutru din punct de vedere climatic

Sper să nu mă înjuraţi, dar trebuie să arăt că-mi pasă, astfel încât am devenit neutru din punct de vedere climatic. Cum am făcut asta? Păi e o întreagă ştiinţă în spate, dar dacă vreţi puteţi face ca mine: ieri seară m-am culcat apăsat de dezastrul climatic pe care-l săvârşesc la fiecare răsuflare a mea, iar în dimineaţa asta m-am trezit neutru din punct de vedere climatic. Am tras adânc aer în piept i mi-am dat seama că viaţa e mai frumoasă aşa neutru climatic. Am conştiinţa împăcată şi sunt conştient de faptul că nu vom mai vedea secetă, încălzire, uragane s.a.m.d. „Dar, stai! Nu ne-ai spus nimic!” - îmi vei replica. Aşa e, vă las explicaţia pentru final, deoarece în continuare vă voi prezenta două exemple relevante de succes.

O să încep cu o reţea de supermarketuri care desfăşoară o intensă campanie publicitară în care ne spune că gata, ei sunt neutri din punct de vedere climatic. Măi, să fie! - mi-am murmurat în barbă. Şi-am dat fuga la supermarketul cu pricina să văd minunea. Din depărtare am văzut cum se ridica în aer un fum de mici, cârnaţi, fripturi s.a.m.d. Pasămite, grill-ul ăla instalat ajută cumva la transformarea în bine a atmosferei. Cu siguranţă, un angajat priceput ascuns pe undeva prin acoperişul coviltirului volant dezasamblează fumul înainte de ieşire şi permite să iasă în aer doar fumul fără CO2. 

Intrat însă în magazin, constat că nu s-a schimbat nimic. Mă rog, nu prea sunt familiarizat cu lumea supermarketurilor, dar faţă de acum 1-2 ani de când n-am ai fost pe-acolo nu era nimic schimbat. Norocul meu e că, bănănăind spre ieşire, am văzut detaliul care-mi scăpase. Ei, dragii mei, fix acolo pe unde se intră şi se iese din magazin au pus o cutie în care, cică, ar trebui să punem noi chestiile reciclabile. Bă, mă laşi? N-aveam habar că e atât de simplu. Vedeţi? Dacă puneţi o cutie oriunde pe care scrieţi „deşeuri reciclabile”, gata, aţi neutralizat clima. 

Înţelegeţi deci că ăla pare a fi tot secretul. Ai pus cutia u mai contează că aduci cocă congelată de la jumătatea Continentului, că produsele tale se fac într-o parte, se ambalează în altă parte şi se vând, la mii de kilometri distanţă. Nu mai contează că atunci când cumperi un coş de produse din magazinul ăla umpli un tomberon cu plasticele ambalajelor. Nu, frate, nimic! Pui cutia şi-ai neutralizat socoteala. Iar ca să fie treaba treabă nu mai vinzi pungi de plastic decât de-alea la care ai profit de 10000%. Pungile uzuale le-ai făcut din hârtie, dar tot aşa la profituri nesimţite. Aţi înţeles?

Un alt exemplu este cel de pe piaţa cafelei. O altă firmă care a cucerit o halcă mare de piaţă ne omoară cu neutralitatea sa climatică. Să ne înţelegem: tradiţional omul face cafeaua la ibric. Apoi au venit italienii şi au inventat cafeaua espresso. Pentru asta ai nevoie de un echipament care să-ţi dea o presiune sănătoasă(de 15-20 de bari, dar se poate face un espresso bun şi la 8-10 bari) şi de cafea bună, râşnită special pentru a se scoate tot ce-i „esenţial”  din ea. Ei bine, pe piaţa asta, indivizii în cauză au patentat mai multe tipuri de capsule cu cafea. Au creat specificaţii pentru un aparat compact care - zic ei - are o presiune de 15 bari şi care funcţionează exclusiv cu capsulele de la ei. Bun până aici. Doar că e o problemă. Până de curând, capsulele se făceau din hârtie şi mergeau la orice espressor. Băieţii deştepţi, ca să-şi vândă marfa proprie, au complicat capsula: aceasta trebuie să fie dintr-un material tare(plastic, aluminiu, etc. Şi uite-aşa ajungi să te întrebi: cum naiba să fii neutru climatic în condiţiile în care papi atâta aluminiu ca să faci capsulele ălea? 

Ăştia însă, cu toate că au o strategie similară cu a supermarketului amintit, sunt ceva mai şmecheri. Spun că ei colectează capsulele uzate pe care le refolosesc. Frate, m-au pus pe gânduri. Uite o companie căreia „chiar îi pasă”! Auch, doar n-aţi crezut! Păi trebuie să fii tâmpit să nu realizezi că şi dacă, la modul ideal, s-ar recupera toate capsulele folosite tot n-at fi vorba de neutralitate. Păi aluminul ăla trebuie să-l separi de cafea, după care să-l topeşti s.a.m.d. Care din procesele ăstea mănâncă CO2-ul eliminat doar ca efect al transporturilor imense care se fac de la diversele lor centre de aprovizionare până la gura clienţilor? Vrăjeală ieftină. Dar ne batem cu pumnu-n piept că suntem „neutri din punct de vedere climatic”. 

Mă rog, e un tâlc şi aici, cumva similar celui anterior: profitul nesimţit. Dacă eşti ahtiat după cafeaua espresso ai nevoie de un aparat bun pe care-l iei la 1500-2000 de lei. De asemenea, dacă vrei să simţi aroma aceea adevărată, ai nevoie de o râşniţă bună pentru a râşni pe loc cafeaua. Asta înseamnă încă vreo 1000 de lei. Deci distracţia te costă 2500-3000 de lei. „Eşti nebun?” - îmi veţi spune. Cum să dai 3000 de lei pentru un amărât de espresso? Păi hai să vă explic eu cum stă treaba. O cafea bună o iei pe de pe la 40 lei kilogramul. Depinde de unde-o iei. În schimb, o capsulă de la „băieţii deştepţi ai cafelei” costă 2 lei. Asta înseamnă că un kilogram ajunge să te coste 400 de lei! Adică de zece ori mai scump. Şi-acum vine bomba: târliciul ăla de espressor al lor nu va face niciodată cafeaua la fel de bună ca un espressor adevărat. Nu mai punem la socoteală că ceea ce faci la espressor n-are treabă cu aluminiul sau plasticul din capsule, elemente care, din punctul meu de vedere, sunt toxice. Aşadar, pe la 7-8 kg de cafea deja eşti pe profit faţă de „afacerea lor neutră climatic”. 

După cum lesne puteţi observa, băieţii deştepţi au profituri imense pe spatele tefelimii care pune botul la goanga lor. Dacă vă fac calculul cu cafeaua la ibric, vă imaginaţi ce cifre ies! Înţelegeţi aşadar că „neutru climatic” se traduce prin profit nesimţit făcut pe spatele proştilor.  

Acum, că am terminat cu exemplele lu' Peşte, să vă spun cum de-am devenit eu neutru peste noapte. Explicaţia e într-un banc pe care probabil îl ştiţi, dar pe care îl spun pentru cei care nu l-au auzit:

Se întâlnesc două ţărănci. „Auzi, fă, ce-ţi face fata?” - întreabă una dintre ele. „Ehei, fetiţa mea e bine de tot. Lucrează assistant manager într-o multinaţională, unde se ocupă de eficientizarea muncii managerului său, de programarea şedinţelor, de agenda zilnică şi multe alte task-uri. E un om esenţial în compania aia. Are un salariu foarte bun, e apreciată, se simte bine şi e mândră de poziţia pe care a ajuns!”. Răsuflă mulţumită după care îi întoarce celeilalte întrebarea:„Dar fie-ta ce face?” Femeia stă o clipă pe gânduri după care îi răspune dintr-o suflare: „Ce să facă, fă? Şi-a mea e tot curvă, dar nu ştiu eu s-o spun aşa frumos ca tine.”

Înţelegeţi, bănuiesc tâlcul. Puteţi fi chiar din clipa de faţă neutri climatic. Totul e să stăpâniţi limbajul şi s-o spuneţi cu emfază. Ce naiba, la urma urmei nu-i chiar atât de greu să fii curvă!