Fantoma lui Mugabe bântuie Casa Albă

După ce „se rezolvă” o criză bancară, o alta îi ia imediat locul. Încă nu s-a uscat bine cerneala pe articolele dedicate picajului First Republic Bank şi „salvării” sale de către „bunul samaritean” JPMorgan, că o nouă criză iese din oala sub presiune a sistemului bancar american: PacWest Bancorp. Cu toate că acţiunile i-au căzut cu peste 73%, banca este ţinta preferată a short-erilor care intuiesc că ar mai fi ceva pâine de mâncat de-acolo. Cel mai probabil, PacWest va urma destinul tragic al celorlalţi „eroi bancari” îngenunchiați de crunta realitate. E într-adevăr tragic să fii învins de realitate în condiţiile în care „teoreticienii” pe care-i plăteşti regeste - angajându-i în funcţii cheie - susţin la unison dogma oficială a regimului, conform căreia viaţa reală nu mai valorează doi bani şi că imaginarul desenează realitatea. Iaca, nu e aşa!

Văzând cum întreaga însăilătură denumită pompos „sistem bancar” riscă să se prăbuşească, strategii de la Casa Albă caută soluţii. Şi uite-aşa, din mintea înfierbântată a unor aşa-zişi economişti a răsărit o idee extrem de creaţă: interzicerea tranzacţionării short. E drept că acum PacWest e ţinta shortărilor, dar asta, după cum bine ştim, se petrece ca efect al fragilităţii băncii. Cei din piaţă intuiesc că e rost de făcut bani pe scădere şi pedalează puternic. Dar asta nu înseamnă distorsiune, e doar joc economic. Dacă unii pariază că urmează să mori în următoarele 24 de ore, asta nu înseamnă că o să mori dacă eşti sănătos şi mai ai zile. La fel e şi cu tranzacţionarea short. În condiţiile în care o entitate e sănătoasă din punct de vedere economic, nu are cum să fie lovită nici marginal de jocul bursier. 

Privind însă la ceea ce se întâmplă acum pe piaţa din SUA, nu e exclusă o intervenţie cu crampoanele a Administraţiei senilului Biden. Asta însă nu va rezolva problema, ci o va accentua. OK, ţi se poate interzice să shortezi, dar nu ţi se poate interzice să-ţi vinzi acţiunile. Dacă entitatea la care ai acţiuni e bolnavă, e clar că încerci să ieşi cât mai rapid de pe acele acţiuni. Iar dacă nu sunt cumpărători pe piaţă, preţul cade isteric. Asta fără operaţiunile short. Faptul că nu vor mai fi unii care să profite de cădere nu înseamnă că situaţia economică se va rezolva. 

Mai avem însă în tolbă ceva informaţii. Suntem extrem de aproape de ceea ce, tehnic, se numeşte  „fundul sacului”. Să vă explic! În decembrie, Federal Depozit Insurance Fund raporta că are disponibili vreo 128.2 miliarde de dolari. Falimentul Silicon Valley Bank le-a păpat minim 20 miliarde $ din aceşti bani, iar Signature Bank alte vreo 2 miliarde $.  Cu alte cuvinte, FDIC-ul nu mai are decât vreo 100 mld. $ ca să salveze băncile care s-ar prăbuşi în viitor. Asta după doar două falimente înregistrate. Aveţi idee cât înseamnă 100 miliarde? E ca şi cum aţi crede că o zecime dintr-o monedă de un ban v-ar salva în caz că vi se întâmplă ceva. 

Falimentul First Republic Bank ar fi costat FDIC-ul - conform estimărilor lor - încă vreo 13 mld. $, adică „salteaua de siguranţă” s-ar fi prăbuşit pe a vreo 87 mld. $. Acestea sunt însă doar estimări. Costurile reale pot fi mult mai mari. Iată aşadar explicaţia pentru care First Republic Bank a fost „cumpărată”.Şi, probabil, la fel se va întâmpla şi cu PacWest.

Partea frumoasă e că, în ciuda acestei situaţii de-a dreptul dezastruoase a FDIC, bancherii au făcut presiuni ca FDIC-ul să garanteze temporar TOATE depozitele din băncile americane. Asta, spuneau ei, pentru „restabilirea încrederii”. Ceea ce ar fi echivalat cu o minciună atât de gogonată încât nici chiar corupţii oficiali americani n-au vrut să o pună în practică. 

Puteţi limpede constata că diperarea e maximă în sistem. FED-ul şi-a epuizat resursele. Powell a ieşit să spună că totul e în regulă, însă nu suflă o vorbă despre paradoxul pe care îl are în ogradă: în mod normal, pentru a lupta cu inflaţia, trebuie să crească în continuare dobânda de intervenţie. Asta însă ar băga în faliment inclusiv marile bănci internaţionale. De aceea se fac presiuni asupra sa să o lase mai moale şi să se apuce să scadă dobânzile şi să treacă din nou a banii ieftini. Ceea ce s-ar constitui într-un dezastru fără precedent care ar avea în final ca efect „zimbabwizarea” Americii. De altfel, dacă revedem politicile economice ale lui Biden, putem spune fără nicio problemă că se apropie atât de mult de cele ale lui Robert Mugabe încât pare extrem de apropiată ziua în care i s-ar ridica statuie pe Capitoliu. O statuie care ar fi şi-n linie cu ideologia BLM. 

Mulţi mă acuză de partizanat, dar vă spun cât se poate de clar că treburile nu stau în niciun caz aşa cum sunt prezentate de propagandă. Din contră, absolut totul e radical diferit. SUA este într-un faliment nedeclarat care nici măcar nu mai poate fi cosmetizat. Iar ceea ce trebuie să înţelegeţi este că, în urma resetării relaţiilor internaţionale ca efect al multipolarismului, nu este foarte sigur dacă SUA va mai avea capacitatea de a rămâne mare putere.

Bâzâie foarte mulţi prin zona comentariilor că nu există nicio monedă capabilă să preia rolul dolarului. Aşa e, nu există. Dar niciodată la schimbarea de putere n-a existat vreo monedă capabilă de aşa ceva. Însă nu e necesar decât să se declare o monedă ca fiind „viitorul mediu de schimb”, că absolut peste noapte apar instrumentele şi totul funcţionează de minune. Şi dacă vreţi o estimare, părerea mea e că viitoarea întâlnire a BRICS va fi cea care va separa apele.