Despre corupţia financiară şi un semnal ciudat

James O'Keefe iese în forţă din umbră cu un clip spectaculos în care un recrutor al BlackRock - Serge Varlay - îi explică unui jurnalist sub acoperire cum reuşeşte compania să „învârtă lumea”. Modalitatea e cea clasică, prin corupţie. Ca să înţelegeţi cât de gravă e situaţia luaţi o mostră: „Senatorii(americani n.n.) sunt al naibii de ieftini - cu 10 000 de dolari ai cumpărat un senator”. Sau şi mai interesant: „Ucraina e perfectă pentru businessul nostru. Ruşii trag în silozurile ucrainene, preţul grâului creşte şi asta e fantastic deoarece se crează volatilităţi care-s oportunităţi excelente pentru profit”.

Mulţi mă acuză că sunt un critic al sistemului occidental. V-am spus de nenumărate ori: oare ce atitudine ar trebui să am în condiţiile în care se vede limpede că avem de-a face cu o societate mâncată de corupţie. Cum naiba să cumperi un senator cu 10 000$. Vă daţi seama ce jos sunt preţurile? Iată motivul pentru care boii noştri sunt recrutaţi pe gratis. Una-două ameninţări şi gata, boul trage la jugul care trebuie. Vă daţi seama că asta înseamnă o profundă coordonare a marilor corupători cu serviciile de forţă ale statelor. De altfel, probabil aţi văzut-o cu ocazia circului în care, pentru a nu-l băga pe Hunter Biden la beci, mai au puţin şi-l acuză că a trecut pe roşu şi nu şi-a plătit amenda. Iar lumea se uită prostită „cum se face dreptate”.

Dar să pătrundem mai adânc în universul corupţiei. O studiere a rapoartelor publicate de Office of the Comptroller of the Currency ne arată că la finalul anului 2021, JPMorgan, Goldman, Citibank şi Bank of America aveau împreună instrumente derivate în valoare noţională de 118 trilioane de dolari. 91% dintre aceste instrumente aveau ca suport ... rata dobânzii. 

Ca să înţelegeţi contextul, ne aflam într-o perioadă de letargie, în care dobânzile bălteau în apropierea lui zero, cu bani ieftini şi dezmăţ cât cuprinde. Abia în 17 martie 2022 FED-ul începe creşterea  dobânzii de intervenţie. Doar că, minune! Între decembrie şi martie, cele patru mega-bănci şi-au redus expunerile pe derivativele pe rata dobânzii. Uite-aşa au ajuns ca de la 118 trilioane să aibă o valoare noţională combinată de ... 18 trilioane de dolari. Însă şi în această valoare avem o surpriză: contractele deţinute aveau o maturitate mai mare de cinci ani. 

Acum am trecut toţi prin acea perioadă şi ştim bine că nimeni nu se aştepta la o asemenea mişcare amplă din partea FED. De altfel, avem cea mai abruptă creştere a dobânzii efectuată de FED în ultimii 40 de ani. Acum oficialii SUA ar vrea să credem că cele patru mega-bănci au avut un glob de cristal astfel încât au reuşit să-şi lichideze produsele riscante în timp util. De fapt e o mare minciună la mijloc. În realitate FED-ul a aşteptat ca aceste bănci să-şi lichideze portofoliul de derivative riscante şi abia apoi a trecut la creşterea dobânzii. Asta e corupţie în stare pură.  

După cum bine ştiţi, în materie de lăcomie financiară nimeni nu întrege Goldman. Instituţia respectivă a fost capabilă ca în 2007-2008 să le recomande clienţilor derivative cu suport imobiliar pentru a înhăţa comisioanele grase de tranzacţionare şi a scăpa de cele deţinute în nume propriu, iar în acelaşi timp, să shorteze categoria acestor instrumente, mirosind că piaţa e aproape de prăbuşire. E ca şi cum un binevoitor te-ar pune să-ţi faci plinul la maşină şi să-ţi umpli portbagajul cu canistre pline ochi de combustibil deoarece „e o oportunitate”, după care ar paria pe amploarea exploziei maşinilor pe care tot el le incendiază. O ticăloşie fără margini, din care au scăpat doar cu o prietenească mustrare şi cu o promisiune că „n-o să se mai întâmple”. Ca să înţelegeţi penibilul situaţiei, Goldman a susţinut că personalul car a shortat nu avea habar de recomandările de cumpărare a activelor toxice făcute de bancă în rapoartele către clienţi. Şi, de asemenea, strict întâmplător şi „pe piaţa liberă”, activele deţinute de Goldman au aterizat inclusiv în contul clienţilor proprii prin tranzacţii intermediate ... de către bancă. Trebuie să fii prost pentru a înghiţi asemenea enormităţi. Sau deosebit de corupt. Mă rog, la ce să te aştepţi într-o ţară din ce în ce mai bananieră în care un senator costă 10000$???

Partea şi mai frumoasă abia urmează. Pentru a-şi mări baza de produse, Goldman a încheiat un parteneriat cu Apple pentru distribuirea de carduri de credit. De aici a ieşit o mizerie de nedescris întrucât Goldman a bonusat vânzătorii de la magazinele Apple care i-au pus pe clienţi - în necunoştinţă de cauză - să semneze inclusiv pentru emiterea unor carduri de credit de care nu aveau habar. Mai mult, cum platforma Apple e una preferată de hackeri deoarece au o bază de clienţi mai bogaţi, mulţi s-au trezit în delicvenţă financiară fără să aibă habar de ce. Reclamaţiile au început să curgă, făcându-se eforturi monumentale pentru a nu ieşi la lumină în public. De fapt Apple şi-a bătut cuie în talpă prin colaborarea cu acest vampir-parazit, dar încă nu au realizat amploarea belelelor în care se cufundă. 

Recent, Goldman a mai făcut o mişcare, lansând tot împreună cu Apple un cont de economii la care propun dobânzi fabuloase. Este un semnal destul de dubios în condiţiile în care pute rău a probleme pentru Goldman. Ca să înţelegeţi disperarea, se oferă facilităţi ca în contul-minune oferit de Goldman să se atragă toate lichidităţile pe care le are un client. Ca o ventuză, banii din toate conturile asociate ale clientului sunt traşi automat în contul de economii pus la dispoziţie de Goldman utilizatorilor dispozitivelor Apple. Partea şi mai urâtă este aceea că utilizatorul nu are habar că de fapt banii îi sunt mutaţi la Goldman întrucât întreg marketingul vorbeşte despre „Apple savings account”. 

Partea proastă e că sunt disfuncţionalităţi majore ale serviciului. Oamenii s-au trezit cu conturile blocate sau, unora dintre ei, pur şi simplu, le-au dispărut banii din cont. Partea şi mai urâtă e că sunt disfuncţionalităţi majore la returnarea banilor. După ce „contul minune” al Goldman a supt eficient orice rămăşiţă de bani din conturile asociate ale clientului, la returnare sunt probleme. Atât de mari sunt problemele încât a ajuns să scrie despre asta inclusiv oficina The Wall Street Journal. 

Mulţi dintre clienţii care şi-au făcut conturi de economii Apple s-au trezit cu ele blocate din cauza „activităţii suspecte”. Ce era suspect în activitatea lor? Ţineţi-vă bine: faptul că au încercat să scoată de mai mult de şase ori într-o lună din contul de economii! Este vorba despre o reglementare a FDIC - spun cei de la Goldman, care trecuseră cu litere mici respectiva prevedere, dar fără să-i avertizeze pe clienţii care şi-au depus acolo până la ultimul sfanţ. 

De fapt Goldman mizase pe o afacere din care să iasă 100% pe profit: clienţii îşi depuneau fondurile în conturile de economii şi cheltuiau din cardul de credit asociat, astfel încât, la final, Goldman ieşea pe plus absolut, banii din contul de economii funcţionând ca un colateral pentru cardul de credit. Doar că n-a mers aşa: clienţii şi-au golit cardurile de credit şi au dat buzna la contul de economii. Care cont a fost blocat întrucât Goldman nu se aştepta la o asemenea amploare a retragerilor. 

Cifrele sunt destul de neclare. Apple a raportat că în primele patru zile a atras aproape un miliard de dolari în conturile de economii, după care nu s-au mai făcut raportări. Cert este că, la aproximativ două săptămâni de la lansare, au apărut scandalurile referitoare la disfuncţionalităţile serviciului. Este adevărat că sumele nu sunt foarte mari faţă de cele învârtite de Goldman, dar greutatea cu care se returnează banii ar trebui să ne ridice semne de întrebare. De ce oare Goldman are probleme? Sunt oare aceste probleme doar de natură tehnică sau mai e şi altceva la mijloc.

Din câte ştim, Goldman a avut o ieşire dezastruoasă din Marcus, care s-a lăsat cu o pierdere de aproape jumătate de miliard de dolari. Aceasta însă pare a fi doar vârful aisbergului. Dacă marile bănci de pe Wall Street „au intuit” creşterea dobânzilor operată de FED, luându-şi măsurile necesare, în ceea ce priveşte colapsul băncilor regionale au fost luate total pe nepregătite. La fel cum, tot pe nepregătite sunt luate şi de creşterea delicvenţei financiare pe piaţa creditelor. Odată cu deteriorarea continuă a bunăstării gospodăriilor americane, vine la pachet şi neplata creditelor. Iar neplata acestora afectează nu doar portofoliile, ci întreaga construcţie artificială a produselor derivate. Cum marile bănci de pe Wall Street deţin cea mai mare halcă a produselor derivate, e posibil să vedem un nou tsunami financiar pornit aparent „din senin”.

Ideea e că se tot înmulţesc semnalele de pe piaţa americană, astfel încât cred că suntem în anticamera dezastrului. Rămâne să vedem ce se va întâmpla, dar tind să pariez că de data asta Goldman nu se va mai salva.