Inovație și geopolitică

Într-un interviu acordat „The Economist”, Valeri Zalujnîi recunoștea faptul că avioanele F-16 pe care occidentalii le promit Ucrainei nu pot fi elemente menite a schimba desfășurarea conflictului, fiind nevoie de un element de noutate.  Ceva care să creeze o diferență tehnologică atât de mare încât armata adversă să fie efectiv incapabilă de reacție. OK, care-i acest element care poate face diferența?

Dacă ne uităm bine la ceea ce se petrece, vom constata că acest element pur și simplu nu există în sfera occidentală de putere. Vedem în conflictul din Orientul Mijlociu cum, pentru a sprijini Israelul în lupta cu niște desculți, SUA deplasează portavioane, adică o tehnologie energofagă de acum 50 de ani, atât de performantă încât avioanele uită care le e menirea și caută să se comporte precum submarinele. Nu mai vorbesc de faptul că cea mai înaltă tehnologie americană e reprezentată de dronele de recunoaștere. Una dintre acestea a fost dată jos de alți desculți, luptătorii Houti din Yemen, cu un dispozitiv rusesc din anii 50. 

Dar dacă ne uităm în partea cealaltă s-ar putea să vedem niște elemente interesante. Mi-a atras atenția, în mod deosebit, racheta R-37M care începe să fie introdusă treptat pe toate avioanele rusești. R37M înlocuiește temuta rachetă M-77, aducând dublarea distanței și a vitezei. Racheta este dotată cu două radare active, unul pentru urmărirea cu exactitate a țintei, iar celălalt funcționând ... ca senzor de proximitate pentru controlul detonării. E o tehnologie menită a îmbunătăți nu doar precizia în sine a rachetei, ci și aspectele detonării, fiind capabilă să provoace un dezastru în zona țintei. Astfel, detonarea este una controlată până la nivelul de fragmentare a încărcăturii. În ciuda tehnologiei înalte utilizate, costul acestei rachete este cu 20% mai mic decât cel al rachetei pe care o înlocuiește. Asta înseamnă evoluție tehnologică în termeni rusești.

Și nu e doar atât. În dimineața aceasta rușii au intrat în Avdiivka, după ce cuceriseră mai multe puncte cheie în vestul orașului, unde strânsura rusească mai are o „spărtură” de doar 3 kilometri. Ceea ce nu au putut face rușii de la începutul conflictului fac acum cu o viteză uluitoare. Inițial am crezut că au suplimentat trupele, însă nu acesta e motivul, ci introducerea unei noi arme redutabile: Motiv-3M. Testată inclusiv în confruntarea luptelor din Ucraina, actualizarea Motiv-3M intră acum în dotarea standard, parcurgând drumul de la planșetă la producția de serie în mai puțin de 6 luni! Sistemul are nu mai puțin de 5 rachete diferite, fiecare cu o întrebuințare precisă. Ca idee, scopul principal al sistemului este acela de a ataca grupuri întregi de tancuri și alte vehicule blindate. Muniția se auto-orientează în teren, detectând ținta atât după amprenta termică, cât și „vizual”. O singură salvă poate face praf toate blindatele din teren, fiind șocantă viteza cu care muniția își atinge ținta. Imaginile pe care le-ați văzut cu cimitirele de tancuri occidentale e foarte posibil să fi fost cauzate de acțiunea Motiv-3M, testat live în Ucraina. O facilitate interesantă - despre care am citit doar într-un singur raport - este capacitatea muniției de a se orienta după „importanța” vehiculelor din teren. Astfel, un tanc Challenger va fi selectat înaintea unui Bradley. De asemenea, muniția e suficient de inteligentă încât să atace ținte diferite, nu să se înghesuie toate pe același tanc!

Însă cea mai mare eficiență este cea a artileriei ruse. E surprinzător cât de coerent cooperează armele rușilor și câtă eficiență au în teren. Dacă la începutul conflictului vorbeam de o dezorganizare surprinzătoare, acum putem observa cum sunt introduse noile arme și cât de bine se completează una pe alta. În cazul în care nu știți, la ora actuală e o criză mondială de obuze de artilerie. Pur și simplu nu se mai găsesc, iar depozitele strategice ale statelor au fost mâncate pe câmpurile Ucrainei. În aceste condiții, Rusia și-a îmbunătățit producția, reușind nu doar creșteri impresionante ale output-ului, dar și optimizări în vederea tăierii costurilor. fiecare

Este ceea ce remarcă toți observatorii onești: rușii reușesc imposibilul, anume să producă armament mult mai eficient, la costuri mai mici. De altfel, unii oficiali ai armatei ruse spun pe față că că evoluția unei arme înseamnă ca, în final, să se obțină un preț mai mic raportat la capacitatea unei arme. Pentru un occidental așa ceva e imposibil de imaginat. Iată însă că în Rusia chiar asta se întâmplă. 

Armele pe care le-am descris în acest articol sunt palpabile, le vedem în acțiune, deci nu sunt chestiuni de marketing militar. Și nu am acoperit decât noutățile care se văd zi de zi în teren. Comparați cu ceea ce se întâmplă în SUA unde, la fiecare șase luni se testează cu mare tam tam „viitoarea rachetă hipersonică a SUA” care, invariabil, pică testele. 

Probabil ați văzut fotografia portavionului american efectuată de o dronă iraniană. A fost doar un semn, o amenințare voalată, ceva de genul „iată cât sunteți de vulnerabili”. Războiul din Ucraina ne-a arătat că, în ciuda evoluției tehnologice, greul luptei continuă să se dea în tranșee. Desigur, cu upgrade-ul tehnologic necesar. Poate că americanii se gândesc  

Cu toate că nu vedem mari evoluții, putem constata limpede că Rusia duce războiul prin acoperirea rapidă a vulnerabilităților sale și prin inovare într-un ritm alert. O asemenea dinamică nu am mai văzut de la Războiul Mondial până în prezent, iar asta trebuie să le dea de gândit multor lingăi de-ai Occidentului. Așa cum poziția SUA în Orient și-n Ucraina e lovită de o evidentă lipsă de logică și relevanță, la fel se întâmplă treburile și în domeniul militar. În continuare, greul bătăliilor americane e dus de tehnologia anilor 70-80, inovațiile militare ulterioare fiind ori eșecuri costisitoare ori doar costisitoare. 

Opinia lui Zalujnîi e una justă. Într-adevăr, e nevoie de o inovație masivă în domeniul militar. Însă ceea ce se știe din experiență este că „marea inovație” pe care o așteaptă Occidentul nu are cum să apară pe un teritoriu sterp, așa cum a ajuns zona lor de influență, ci pe unul fertil, în care se inovează continuu. Ceea ce se poate vedea cu ochiul liber este că, în timp ce-n Occident se așteaptă ca „marea inovație” să le cadă din cer, în Rusia și-n China e un freamăt asurzitor de concepte inovative, de idei menite a accelera dezvoltarea. Uitați-vă ce se întâmplă în China cu automobilul electric și veți înțelege de ce toate sforțările occidentale sunt simple glume. 

Ca orice început de secol, și acesta e dominat de apetitul pentru marile descoperiri. Așa cum la începutul secolului trecut Imperiul Otoman se mulțumea cu vastele sale teritorii, lăsând de izbeliște „translatarea” sa la noile provocări ale momentului, la fel acum, Imperiul American se mulțumește cu zona sa hegemonică și iluzia că armata îi e imbatabilă. E o credință înșelătoare care se va răzbuna mai repede decât își imaginează oricine.

P.S. Observ că în vederea vizitei lui Xi Jinping, autoritățile din San Francisco au eliminat boschetarii de pe străzi și-au început să curețe rahatul cu detergent. Exact șa fel se întâmpla pe vremea comuniștilor când erau vizite de stat. Se umpleau vitrinele cu produse, apăreau iluminări interesante ale acestora, cofetăriile erau pline de torturi apetisante s.a.m.d. Singura diferență era că, în vremea comuniștilor nu existau boschetari. Înțelegeți despre ce e vorba.